Cazul a vizat decizia Comisiei Europene de a recupera sumele plătite sub formă de granturi în cadrul mai multor proiecte finanțate de UE. Decizia a fost luată în urma auditurilor efectuate de un auditor în numele Comisiei. Reclamantul nu a fost de acord cu constatările auditului. Printre altele, reclamantul a dorit ca auditurile să fie revizuite de camera națională de auditori din statul său membru. Comisia nu a considerat acest lucru necesar.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Acest caz a apărut ca urmare a faptului că Reprezentanța Comisiei Europene în Croația nu a răspuns la o cerere de informații formulată pe Facebook și a faptului că a blocat reclamantul pe pagina sa de Facebook. Reclamantul a întrebat dacă șeful reprezentanței din Croația este un fost membru al partidului comunist din Iugoslavia.

Întrucât Comisia și-a deblocat pagina de Facebook și a răspuns, Ombudsmanul constată că Comisia a soluționat aceste aspecte ale cazului. Ombudsmanul constată, de asemenea, că Comisia nu a comis nicio administrare defectuoasă prin faptul că nu a divulgat informațiile solicitate, deoarece acestea constituiau date cu caracter personal protejate.

Cu toate acestea, Ombudsmanul face o sugestie de îmbunătățire cu privire la necesitatea de a răspunde cetățenilor care comunică cu Comisia pe platformele de comunicare socială. Comisia ar trebui să țină seama de faptul că dreptul la replică, garantat de Carta drepturilor fundamentale a UE și de principiile bunei administrări, astfel cum sunt prevăzute în Codul european al bunei conduite administrative, se aplică comunicărilor primite prin intermediul platformelor de comunicare socială, sub rezerva numai a limitărilor justificate în temeiul principiului proporționalității. Comisia ar trebui să țină seama de acest lucru atunci când își revizuiește Ghidul furnizorilor de informații și în orice altă activitate relevantă.

Cazul a vizat o procedură de selecție pentru un post în cadrul Delegației UE în Albania. Reclamantul a fost nemulțumit de faptul că nu a fost selectat pentru acest post, deoarece a considerat că îndeplinește toate criteriile necesare. Ea a solicitat informații cu privire la candidatura sa și la motivele pentru care nu a fost inclusă pe lista scurtă. Delegația nu a răspuns la cererea sa în timp util.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune. În cursul anchetei, delegația a răspuns plângerii, soluționând astfel acest aspect al plângerii. În ceea ce privește decizia de a nu include pe lista restrânsă reclamantul, Ombudsmanul a considerat că explicația delegației cu privire la decizia sa este rezonabilă și a închis ancheta, constatând că nu există un caz de administrare defectuoasă. Ombudsmanul a sugerat că Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să ofere orientări delegațiilor cu privire la necesitatea de a informa candidații în cazul în care concursurile de selecție au fost amânate. Ombudsmanul a sugerat, de asemenea, ca Serviciul European de Acțiune Externă să includă, în „Ghidul delegațiilor UE pentru agenții locali”, cerințe mai detaliate privind tipul de informații care trebuie incluse în lista/foaie de calcul Excel întocmită de comitetele de selecție.

Cazul a vizat lipsa unui răspuns din partea Comisiei la corespondența reclamantului în contextul unui audit financiar la nivelul statelor membre. În urma intervenției Ombudsmanului, Comisia a răspuns. Aceasta a divulgat documentul solicitat de reclamant, dar a ocultat unele date cu caracter personal (numele persoanelor fizice). Ombudsmanul a constatat că Comisia a justificat în mod corect ocultarea în temeiul Regulamentului 45/2001.

Cauza a vizat tratarea unei cereri de informații cu privire la modul de obținere a unei versiuni descărcabile a unei baze de date de jurisprudență deținute de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Ombudsmanul a investigat chestiunea și a solicitat EUIPO să explice mai bine motivele pentru care nu a putut da curs cererii. Explicația EUIPO a fost exactă și rezonabilă. Astfel, cazul a fost închis, constatându-se că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Un fost stagiar la Consiliul Uniunii Europene s-a plâns că indemnizația plătită de instituțiile UE stagiarilor săi este inadecvată, deoarece este sub salariul minim și, prin urmare, nu garantează stagiarilor un nivel de trai decent.

Ombudsmanul a deschis o anchetă în această privință. Ea a constatat că Consiliul a explicat într-un mod suficient de detaliat modul în care este stabilit cuantumul indemnizației de stagiu. Ombudsmanul a constatat că decizia de a plăti o indemnizație echivalentă cu 25 % din salariul unui funcționar de gradul AD5.1 era rezonabilă. Consiliul a luat această decizie acționând în limitele marjei sale de apreciere, pe baza nevoilor sale administrative și a bugetului disponibil.

Ombudsmanul a luat act de faptul că Consiliul face distincție între stagii și ocuparea forței de muncă. Prin urmare, un stagiar primește o indemnizație, iar nu un salariu, întrucât drepturile și obligațiile unui stagiar nu sunt comparabile cu cele ale unui agent. Ombudsmanul a considerat că explicația Consiliului este rezonabilă.

Prin urmare, aceasta a închis cazul, constatând că practica Consiliului nu constituia un caz de administrare defectuoasă.

Cazul s-a referit la faptul că Banca Centrală Europeană (BCE) nu a răspuns în mod adecvat la solicitarea de informații a reclamantului cu privire la competența BCE de a asigura aplicarea reglementărilor financiare și a legislației privind protecția consumatorilor în statele membre. Ombudsmanul a solicitat BCE să ofere reclamantului un răspuns detaliat cu privire la rolul său de supraveghere în raport cu băncile centrale naționale, dar și cu privire la rolul mecanismului unic de supraveghere în supravegherea entităților private. BCE a răspuns în mod clar și cuprinzător. Prin urmare, Ombudsmanul a decis să închidă cazul.

Cazul a vizat proiectul de cercetare finanțat de UE privind evaluarea riscurilor legate de OMG-uri (cunoscut sub denumirea de GRACE). Reclamantul, un institut de cercetare cu sediul în Germania, a susținut că o serie de oameni de știință implicați în proiectul GRACE se aflau într-o situație de conflict de interese din cauza presupuselor lor relații cu industria biotehnologică. Aceasta a susținut că Comisia Europeană nu a abordat preocupările reclamantului cu privire la soliditatea științifică a rezultatelor proiectului și la independența publicației științifice aferente. Reclamantul a susținut, de asemenea, că Comisia nu a asigurat obiectivitatea și independența proiectului, în special transparența deplină în ceea ce privește experții implicați în selecția acestuia.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la acest caz. Ea este de acord cu Comisia că aceasta nu ar trebui să intervină în interpretarea științifică sau în procesul de publicare a studiilor științifice pe care le finanțează. Ombudsmanul a concluzionat, de asemenea, că simplul fapt că există legături între oamenii de știință implicați în proiect și industrie nu dovedește un conflict de interese. Ombudsmanul a subliniat că, adesea, Comisia finanțează proiecte desfășurate fie de industrie, fie de grupuri care au legături strânse cu industria. Cu toate acestea, Ombudsmanul a sugerat Comisiei să ia în considerare trimiterea către reclamant a unei explicații mai complete și mai detaliate a motivelor pentru care consideră că legăturile dintre industrie și oamenii de știință ai GRACE nu creează o situație de conflict de interese.

Cazul a vizat o plângere potrivit căreia Banca Centrală Europeană nu a publicat, așa cum au făcut unele bănci centrale în trecut, un tablou de bord privind respectarea de către statele membre din zona euro a așa-numitelor „criterii de convergență”. Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a constatat că BCE nu este obligată să publice o astfel de prezentare generală, având în vedere, în special, faptul că statele membre sunt în prezent invitate să respecte criterii diferite. Ea a constatat, de asemenea, că BCE și Comisia Europeană publică informații statistice relevante și accesibile privind supravegherea pieței. Prin urmare, nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul a vizat presupusa nefurnizare de către Parlamentul European a grilei de evaluare și a motivelor specifice pentru punctele care i-au fost acordate în cadrul unei proceduri de selecție.

Având în vedere că Tribunalul Funcției Publice a hotărât, într-o hotărâre recentă, că comisiile de evaluare nu trebuie să ofere candidaților versiunea corectată a testelor lor, motivele pentru care răspunsurile au fost eronate sau grilele de evaluare utilizate pentru testele scrise și orale, Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la plângere pentru a permite Parlamentului să comenteze relevanța constatărilor Tribunalului cu privire la procedurile sale de recrutare.

Parlamentul a susținut că motivele refuzului său de a furniza reclamantului informațiile solicitate au fost susținute de hotărârea Tribunalului Funcției Publice. Cu toate acestea, Comisia a furnizat reclamantului motivele pentru care i s-a acordat un anumit număr de puncte pentru anumite răspunsuri.

Ombudsmanul a constatat că Parlamentul a acționat în mod rezonabil și, prin urmare, a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul se referea la refuzul Comisiei de a acorda acces public la documente privind supravegherea internetului de către serviciile de informații din Regatul Unit. Ombudsmanul a recomandat Comisiei să acorde acces la un anumit document (o scrisoare din partea ministrului afacerilor externe al Regatului Unit adresată vicepreședintelui de atunci al Comisiei) și, în cazul celorlalte documente solicitate, Comisia fie să le divulge, fie să justifice în mod corespunzător motivul pentru care, în opinia sa, divulgarea a trebuit să fie refuzată.

Comisia a decis să divulge scrisoarea ministrului afacerilor externe al Regatului Unit, acceptând astfel prima parte a recomandării Ombudsmanului. Cu toate acestea, Comisia și-a menținut poziția de a nu divulga celelalte documente. Comisia a justificat această poziție pe baza faptului că încă investighează dacă programele de supraveghere în masă ale Regatului Unit încalcă legislația UE, în special în ceea ce privește dreptul persoanei la protecția datelor. Comisia a susținut că, până la încheierea definitivă a anchetei sale, divulgarea anticipată a restului documentelor în cauză ar afecta negativ dialogul dintre autoritățile din Regatul Unit și Comisie. La un nivel mai general, aceasta a susținut că capacitatea sa de a-și desfășura ancheta în mod eficace și de a decide cu privire la răspunsul adecvat ar trebui să fie protejată împotriva riscului de presiune externă. În sfârșit, Comisia nu a considerat că exista un interes public superior care să justifice divulgarea.

Ombudsmanul nu este convins că Comisia și-a justificat în mod corespunzător decizia de a refuza accesul public la documentele rămase nedivulgate. Întrucât nu a divulgat aceste documente și nici nu a furnizat motive adecvate pentru a refuza accesul public la acestea, este clar că Comisia a respins recomandarea Ombudsmanului în legătură cu aceste documente. În plus, Ombudsmanul observă că, din 2013, Comisia nu pare să fi luat nicio măsură în ceea ce privește ancheta sa. Prin urmare, Ombudsmanul constată că acțiunile Comisiei în acest caz constituie administrare defectuoasă și, de fapt, administrare defectuoasă gravă, având în vedere importanța problemei specifice pentru cetățenii UE.

Plângerea, care a fost depusă de Asociația piloților British Air Line, se referă lanormele UE privind limitările timpului de zbor și de serviciu și cerințele de odihnă pentru companiile aeriene comerciale. Mai precis, aceasta se referă la modul în care AESA și-a desfășurat procesul de actualizare a acestor norme. Reclamantul a susținut (i) că avizele științifice ar fi trebuit să aibă un rol mai important în procesul de reglementare; (ii) că AESA nu a furnizat dovezi privind calificările membrilor grupului de reglementare; și (iii) că AESA nu a abordat în mod adecvat aspectele legate de conflictele de interese.

Ombudsmanul nu a constatat nicio administrare defectuoasă din partea AESA în ceea ce privește rolul consultanței științifice în procesul de reglementare. În ceea ce privește modul în care AESA gestionează posibilele conflicte de interese în grupurile de reglementare, Ombudsmanul a constatat că politica sa de atenuare a acestor conflicte în cazul personalului propriu a fost modificată și că această abordare revizuită se aplică în prezent și experților din grupurile de reglementare. Pe această bază, Ombudsmanul a concluzionat că nu trebuie să investigheze în continuare această chestiune. În cele din urmă, AESA a acceptat recomandarea Ombudsmanului de a furniza reclamantului informații anonimizate cu privire la membrii grupului de reglementare. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, încurajând AESA să adopte o abordare mai proactivă în ceea ce privește divulgarea informațiilor de care dispune cu privire la calificările și expertiza membrilor grupului de reglementare. Ea a semnalat, de asemenea, că are în vedere analizarea unor aspecte legate de activitatea desfășurată de experții externi pentru anumite agenții ale UE.