Cazul a vizat nefurnizarea de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) a unui răspuns pe fond la o plângere administrativă legată de acuzații de hărțuire și nereguli formulate de un ofițer al corpului permanent din categoria 2.

Reclamantul a depus plângerea administrativă la Frontex în martie 2023. Frontex a răspuns că, spre deosebire de informațiile anterioare pe care le-a furnizat reclamantului, acesta din urmă nu avea dreptul de a depune o astfel de plângere. În consecință, acesta nu ar primi un răspuns pe fond. Cu toate acestea, în cursul anchetei Ombudsmanului, Frontex a declarat că va oferi reclamantului un răspuns general de fond până în noiembrie 2024. Frontex a furnizat acest răspuns reclamantului numai în decembrie 2025. Ombudsmanul a constatat că informațiile inconsecvente furnizate reclamantului și întârzierea flagrantă în a răspunde plângerii constituie administrare defectuoasă. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a considerat necesar să formuleze o recomandare, având în vedere că Frontex a oferit în prezent un răspuns substanțial reclamantului.

În plus, ancheta Ombudsmanului a evidențiat absența unui mecanism eficace de depunere a plângerilor și de recurs pentru agenții din categoria 2, cum ar fi în situațiile de hărțuire din cadrul Frontex. Ombudsmanul a concluzionat că aceasta este o problemă sistemică care constituie, de asemenea, administrare defectuoasă.

Ombudsmanul a recomandat Consiliului de administrație al Frontex să introducă un mecanism eficace de depunere a plângerilor și de recurs în viitoarea revizuire a cadrului juridic pentru agenții din categoria 2.

Această anchetă din proprie inițiativă a evaluat modul în care Comisia Europeană intenționează să garanteze respectarea drepturilor omului în contextul Memorandumului de înțelegere UE-Tunisia. Au fost exprimate preocupări cu privire la natura memorandumului de înțelegere în general și cu privire la sprijinul acordat inițiativelor de control la frontiere în special, în special având în vedere rapoartele profund îngrijorătoare referitoare la modul în care autoritățile tunisiene tratează migranții.

Ombudsmanul a fost deosebit de preocupat de absența unei evaluări prealabile a impactului asupra drepturilor omului (HRIA), în special în ceea ce privește pilonul „Migrație și mobilitate” al memorandumului de înțelegere și proiectele care urmează să intre sub incidența acestui pilon. Întrucât acest pilon al memorandumului de înțelegere este conceput în mod clar pentru a restricționa și a descuraja migrația neregulamentară către UE printr-un control mai bun al migrației de către autoritățile tunisiene, punerea în aplicare a proiectelor care pun în practică acest obiectiv are, în mod evident, o dimensiune legată de drepturile omului. Ombudsmanul a solicitat Comisiei să răspundă la o serie de întrebări cu privire la modul în care intenționează să monitorizeze impactul acțiunilor întreprinse în temeiul memorandumului de înțelegere asupra drepturilor omului și la măsurile pe care le-a anticipat și planificat, inclusiv în ceea ce privește posibila suspendare a finanțării UE, în cazul în care sunt identificate încălcări ale drepturilor omului.

Ombudsmanul a constatat că, în pofida afirmațiilor repetate ale Comisiei potrivit cărora nu era necesară o HRIA prealabilă, acesta finalizase, de fapt, un exercițiu de gestionare a riscurilor pentru Tunisia înainte de semnarea memorandumului de înțelegere.

Acest exercițiu, pe care Comisia a declarat că îl desfășoară cu toate țările partenere ale UE care ar putea primi sprijin bugetar din partea UE, a luat în considerare criterii similare celor utilizate în standardul anterior HRIA. Acestea evaluează, printre altele, situația drepturilor omului, democrația, statul de drept, securitatea și conflictele din țara parteneră relevantă. Cu toate acestea, Comisia nu a împărtășit în mod proactiv aceste informații, inclusiv în răspunsul său la inițiativa strategică a Ombudsmanului cu privire la această chestiune.

Ombudsmanul a făcut sugestii cu privire la modul de abordare a acestui aspect. De asemenea, având în vedere amploarea riscurilor identificate, raportoarea a sugerat Comisiei să elaboreze criterii concrete pentru posibila suspendare a contractelor finanțate de UE legate de gestionarea migrației, în cazul în care constată dovezi ale unor încălcări ale drepturilor omului în punerea în aplicare a proiectelor. În acest context, Ombudsmanul a sugerat Comisiei să își încurajeze partenerii de implementare să instituie mecanisme de tratare a plângerilor pentru ca persoanele fizice să raporteze presupuse încălcări ale drepturilor omului în punerea în aplicare a proiectelor/programelor finanțate de UE în Tunisia. Având în vedere rapoartele recente privind problemele semnificative de pe teren, acest lucru a căpătat o importanță și mai mare.

Cazul a vizat modul în care Comisia Europeană asigură respectarea drepturilor fundamentale în contextul fondurilor UE acordate Greciei pentru gestionarea frontierelor. Reclamanții, mai multe organizații neguvernamentale, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că Comisia nu a reușit să monitorizeze și să evalueze în mod eficace activitățile de gestionare a frontierelor finanțate de UE, în contextul unor acuzații persistente de încălcări grave ale drepturilor omului de către autoritățile elene.

Ancheta a identificat domenii pe care Comisia ar trebui să le abordeze pentru a îmbunătăți modul în care monitorizează și asigură respectarea drepturilor fundamentale în acest domeniu. Cu toate acestea, întrucât Comisia așteaptă în prezent un raport final din partea autorităților elene într-unul dintre cazurile individuale de presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale semnalate în prezenta anchetă și va evalua, de asemenea, cheltuielile Greciei în cadrul programului relevant, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu au fost justificate anchete suplimentare. Cu toate acestea, ea a prezentat Comisiei câteva sugestii pentru a aborda problemele identificate în cursul anchetei.

În special, Ombudsmanul a îndemnat Comisia să instituie orientări pentru evaluarea respectării drepturilor fundamentale pe parcursul punerii în aplicare a programului, în special în ceea ce privește „condiția favorizantă” aferentă pentru accesarea fondurilor. Ca parte a acestor orientări, Comisia ar trebui să stabilească criterii pentru a stabili în ce circumstanțe va reține sau va suspenda fondurile UE pentru nerespectarea drepturilor fundamentale și a condiției de finanțare aferente și să publice aceste criterii. În evaluarea plângerilor credibile referitoare la încălcări ale drepturilor fundamentale și a programului general al Greciei, Comisia ar trebui să analizeze dacă Grecia continuă să îndeplinească condiția privind drepturile fundamentale legată de fondurile în cauză. Ombudsmanul a făcut, de asemenea, sugestii cu privire la transparența procesului de monitorizare și la măsurile de consolidare a implicării societății civile.

 

Cazul a vizat decizia Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) de a respinge o reclamație legată de probleme tehnice întâmpinate de un candidat în timpul unui test la distanță în contextul unei proceduri de selecție a personalului UE organizate de EPSO. Reclamantul a contestat decizia EPSO de a respinge reclamația pe motiv că reclamantul nu a ridicat problema în timpul testelor.

Ombudsmanul a constatat că a existat un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește modul în care EPSO a tratat plângerea. În special, EPSO ar fi trebuit să acorde atenția cuvenită informațiilor la care a avut acces, care au confirmat faptele raportate de reclamant, și să examineze plângerea. Incapacitatea de a face acest lucru a constituit un caz de administrare defectuoasă.

Pentru a aborda acest aspect, Ombudsmanul a sugerat ca EPSO să intre în dialog cu reclamantul în vederea găsirii unei soluții adecvate și echitabile, cum ar fi oferirea posibilității reclamantului de a repeta testele.