Cazul a vizat modul în care Agenția Uniunii Europene pentru Azil (EUAA) a abordat acuzațiile de încălcare a drepturilor fundamentale în cadrul activităților sale pe insula Samos din Grecia. Reclamanții au fost îngrijorați de faptul că modul în care responsabilii de caz trimiși în echipele de sprijin pentru azil ale EUAA au realizat interviuri cu solicitanții de azil vulnerabili contravine legislației UE și că EUAA nu a reușit să abordeze acest aspect. În plus, reclamanții au fost preocupați de modul în care EUAA a tratat rapoartele solicitanților de azil privind returnările.

Ombudsmanul a constatat că, la momentul depunerii plângerii, EUAA nu a reușit să se asigure că responsabilii de caz trimiși în echipele sale de sprijin pentru azil sunt pregătiți să desfășoare în mod corespunzător interviuri cu solicitanții de azil vulnerabili, inclusiv în ceea ce privește modul de luare în considerare a indicatorilor vulnerabilităților atunci când aceștia apar pentru prima dată în timpul interviului pentru azil. Ombudsmanul a constatat, de asemenea, că EUAA nu a pus la dispoziția solicitanților de azil vulnerabili o procedură adecvată de raportare a greșelilor comise în timpul interviurilor și de revizuire a acestor rapoarte de către EUAA. Ombudsmanul a constatat că acest lucru constituie un caz de administrare defectuoasă și a adresat EUAA patru recomandări pentru a remedia deficiențele.

Ombudsmanul a trimis, de asemenea, aceste recomandări omologilor săi din cadrul Rețelei europene a ombudsmanilor (ENO), solicitând opiniile acestora cu privire la modul în care este asigurată respectarea drepturilor fundamentale în cadrul cooperării dintre responsabilii de caz din cadrul EUAA și funcționarii naționali din domeniul azilului.

În plus, Ombudsmanul a identificat deficiențe importante în ceea ce privește modul în care EUAA a tratat divulgarea de către solicitanții de azil a experiențelor privind returnările în timpul interviurilor. Întrucât EUAA a început să pună în aplicare măsuri de remediere a acestor deficiențe în cursul anchetei Ombudsmanului, aceasta nu a constatat un caz de administrare defectuoasă, ci, în schimb, a formulat două sugestii de îmbunătățire.

Plângerea se referea la refuzul Băncii Centrale Europene (BCE) de a acorda concediu pentru creșterea copilului unui membru al personalului angajat în temeiul unui contract de detașare temporară (SEBC/OI) utilizat pentru schimburi cu băncile centrale naționale și cu o durată maximă de trei ani. Reclamantul a susținut că excluderea personalului cu astfel de contracte de la concediul pentru creșterea copilului a încălcat principiul egalității de tratament și dreptul la concediu pentru creșterea copilului prevăzute la articolul 33 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

BCE a susținut că normele sale erau justificate de caracterul specific și temporar al contractelor SEBC/OI, de necesitatea de a asigura continuitatea operațională și de faptul că personalul își păstra accesul la concediul pentru creșterea copilului în cadrul sistemelor naționale de ocupare a forței de muncă. Aceasta a susținut că articolul 33 alineatul (2) din cartă nu conferă un drept necondiționat la concediu pentru creșterea copilului și că păstrează o marjă de apreciere pentru a stabili condițiile aplicabile.

Ombudsmanul a constatat că BCE nu a reușit să demonstreze că refuzul dreptului fundamental la concediu pentru creșterea copilului pentru personalul SEBC/OI era justificat și proporțional sau că nu puteau fi adoptate măsuri mai puțin restrictive. Ombudsmanul a considerat, de asemenea, că posibilitatea de a lua ulterior concediu pentru creșterea copilului în temeiul dreptului național nu era un substitut adecvat pentru exercitarea acestui drept atunci când era cel mai relevant pentru îngrijirea unui copil de vârstă mică.

Ombudsmanul a concluzionat că acest lucru constituie un caz de administrare defectuoasă și a recomandat BCE să își revizuiască normele privind angajarea pe termen scurt pentru a asigura un acces proporțional la concediul pentru creșterea copilului, în special pentru contractele SEBC/OI reînnoite după o perioadă inițială.

Cazul a vizat nefurnizarea de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) a unui răspuns pe fond la o plângere administrativă legată de acuzații de hărțuire și nereguli formulate de un ofițer al corpului permanent din categoria 2.

Reclamantul a depus plângerea administrativă la Frontex în martie 2023. Frontex a răspuns că, spre deosebire de informațiile anterioare pe care le-a furnizat reclamantului, acesta din urmă nu avea dreptul de a depune o astfel de plângere. În consecință, acesta nu ar primi un răspuns pe fond. Cu toate acestea, în cursul anchetei Ombudsmanului, Frontex a declarat că va oferi reclamantului un răspuns general de fond până în noiembrie 2024. Frontex a furnizat acest răspuns reclamantului numai în decembrie 2025. Ombudsmanul a constatat că informațiile inconsecvente furnizate reclamantului și întârzierea flagrantă în a răspunde plângerii constituie administrare defectuoasă. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a considerat necesar să formuleze o recomandare, având în vedere că Frontex a oferit în prezent un răspuns substanțial reclamantului.

În plus, ancheta Ombudsmanului a evidențiat absența unui mecanism eficace de depunere a plângerilor și de recurs pentru agenții din categoria 2, cum ar fi în situațiile de hărțuire din cadrul Frontex. Ombudsmanul a concluzionat că aceasta este o problemă sistemică care constituie, de asemenea, administrare defectuoasă.

Ombudsmanul a recomandat Consiliului de administrație al Frontex să introducă un mecanism eficace de depunere a plângerilor și de recurs în viitoarea revizuire a cadrului juridic pentru agenții din categoria 2.

Cazul a vizat modul în care Comisia Europeană asigură respectarea drepturilor fundamentale în contextul fondurilor UE acordate Greciei pentru gestionarea frontierelor. Reclamanții, mai multe organizații neguvernamentale, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că Comisia nu a reușit să monitorizeze și să evalueze în mod eficace activitățile de gestionare a frontierelor finanțate de UE, în contextul unor acuzații persistente de încălcări grave ale drepturilor omului de către autoritățile elene.

Ancheta a identificat domenii pe care Comisia ar trebui să le abordeze pentru a îmbunătăți modul în care monitorizează și asigură respectarea drepturilor fundamentale în acest domeniu. Cu toate acestea, întrucât Comisia așteaptă în prezent un raport final din partea autorităților elene într-unul dintre cazurile individuale de presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale semnalate în prezenta anchetă și va evalua, de asemenea, cheltuielile Greciei în cadrul programului relevant, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu au fost justificate anchete suplimentare. Cu toate acestea, ea a prezentat Comisiei câteva sugestii pentru a aborda problemele identificate în cursul anchetei.

În special, Ombudsmanul a îndemnat Comisia să instituie orientări pentru evaluarea respectării drepturilor fundamentale pe parcursul punerii în aplicare a programului, în special în ceea ce privește „condiția favorizantă” aferentă pentru accesarea fondurilor. Ca parte a acestor orientări, Comisia ar trebui să stabilească criterii pentru a stabili în ce circumstanțe va reține sau va suspenda fondurile UE pentru nerespectarea drepturilor fundamentale și a condiției de finanțare aferente și să publice aceste criterii. În evaluarea plângerilor credibile referitoare la încălcări ale drepturilor fundamentale și a programului general al Greciei, Comisia ar trebui să analizeze dacă Grecia continuă să îndeplinească condiția privind drepturile fundamentale legată de fondurile în cauză. Ombudsmanul a făcut, de asemenea, sugestii cu privire la transparența procesului de monitorizare și la măsurile de consolidare a implicării societății civile.