Realizat în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Statutul Ombudsmanului European ^[1]

Contextul plângerii

1. Reclamantul este un fost ofițer al Corpului permanent de categoria 2 al Frontex.

2. Corpul permanent al Frontex este primul serviciu în uniformă al UE. Acestea îndeplinesc sarcinile operaționale ale Frontex, cum ar fi sprijinirea autorităților statelor membre în ceea ce privește gestionarea migrației, operațiunile de returnare și funcțiile de pază de coastă. Corpul permanent cuprinde următoarele categorii:

• categoria 1, care este personalul statutar al Frontex, căruia i se aplică Statutul funcționarilor UE [2];
• categoria 2, și anume personalul detașat din statele membre la Frontex pe termen lung;
• categoria 3, care reprezintă personalul din statele membre pregătit să fie trimis la Frontex pe termen scurt;
• Categoria 4, care reprezintă rezerva pentru reacție rapidă formată din personal din statele membre care este pregătit să fie trimis pe teren pentru intervenții rapide la frontieră [3].

3. În ceea ce privește agenții din categoria 2, Consiliul de administrație al Frontex adoptă și actualizează normele referitoare la aceștia, sub rezerva aprobării prealabile de către Comisia Europeană [4]. În prezent, statutul lor este reglementat de Decizia 30/2020 a Consiliului de administrație al Frontex din 11 octombrie 2020 [5].

4. Reclamantul consideră că a fost hărțuit în timp ce lucra la Frontex. El consideră că hărțuirea a fost legată de faptul că a depus plângeri frecvente în care a invocat diverse nereguli în cadrul Frontex, cum ar fi cazarea inadecvată a ofițerilor trimiși în diferite locuri, volumul de muncă excesiv, cerințele de „stand-by”, nerespectarea normelor legate de COVID-19 și alte lucruri.

5. La 14 iulie 2022, acesta a depus o plângere oficială la Frontex cu privire la hărțuire și la alte presupuse nereguli. Această plângere a fost depusă în urma unor plângeri anterioare adresate Frontex.

6. Frontex a clasificat plângerea drept „informații inițiale” cu privire la posibile încălcări ale obligațiilor statutare de către personalul său, în temeiul Deciziei 24/2022 a Consiliului de administrație privind desfășurarea anchetelor administrative și a procedurilor disciplinare [6]. Frontex nu a considerat plângerea drept o „cerere de asistență”[7] legată de o potențială hărțuire. La 13 decembrie 2022, Frontex a respins plângerea, informând reclamantul că nu a constatat nicio încălcare a obligațiilor statutare de către personalul său. Cu toate acestea, Frontex nu și-a motivat constatarea.

7. În decizia sa, Frontex l-a informat pe reclamant că are dreptul de a depune o plângere administrativă împotriva răspunsului în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor. În conformitate cu această dispoziție, „orice persoană căreia i se aplică prezentul statut poate adresa autorității împuternicite să facă numiri o reclamație împotriva unui act care o lezează, fie în cazul în care respectiva autoritate a luat o decizie, fie în cazul în care nu a adoptat o măsură prevăzută de statut [8]”.

8. Pe baza informațiilor furnizate de Frontex, reclamantul a angajat un reprezentant legal și a depus o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor la 15 martie 2023, contestând respingerea plângerii sale privind hărțuirea și alte presupuse nereguli.

9. După ce nu a primit niciun răspuns din partea Frontex la plângerea sa timp de peste un an, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului în aprilie 2024.

Ancheta

10. Ombudsmanul a deschis o anchetă pentru a obține un răspuns pe fond la plângerea depusă în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor.

11. La 14 iunie 2024, Frontex a informat Ombudsmanul și reclamantul că examinează în continuare „informații suplimentare” cu privire la potențialele încălcări ale obligațiilor statutare de către personalul său menționate în plângerea din 15 martie 2023. În același timp, Frontex a clarificat faptul că reclamantul nu are dreptul de a depune o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor – observând, în același timp, că informațiile anterioare furnizate reclamantului au fost incorecte – deoarece agenții din categoria 2 nu fac parte din personalul statutar al Frontex și, prin urmare, nu intră sub incidența Statutului funcționarilor. Frontex nu a precizat dacă reclamantul va fi, în cele din urmă, informat cu privire la rezultatul evaluării „informațiilor suplimentare” sau dacă va avea posibilitatea de a contesta aceste constatări.

12. Având în vedere că răspunsul Frontex este nesatisfăcător, Ombudsmanul a solicitat informații suplimentare din partea Frontex la 23 iulie 2024.

13. Frontex a răspuns la 23 septembrie 2024, declarând că anticipează că va finaliza evaluarea informațiilor furnizate de reclamant până la sfârșitul lunii noiembrie 2024, cu intenția de a comunica „constatările generale” atât Ombudsmanului, cât și reclamantului.

14. Întrucât nu a primit informații suplimentare din partea Frontex, la 9 ianuarie 2025, Ombudsmanul a solicitat Frontex o actualizare și a solicitat furnizarea de informații suplimentare până la 10 februarie 2025.

15. Frontex nu a răspuns solicitării Ombudsmanului.

16. La 16 aprilie 2025, Ombudsmanul a reamintit Frontex obligația sa legală de a coopera cu Ombudsmanul în contextul anchetelor sale [9] și a adresat Frontex o serie de întrebări detaliate cu privire la modul în care tratează chestiunea.

17. La 12 iunie 2025, Frontex și-a reafirmat angajamentul de a coopera cu Ombudsmanul și a răspuns la unele dintre întrebările Ombudsmanului. La 16 iunie 2025, Frontex a furnizat informații suplimentare.

18. Având în vedere că răspunsurile Frontex sunt incomplete și, în orice caz, nesatisfăcătoare, Ombudsmanul a solicitat o reuniune cu reprezentanții Frontex, precum și o inspecție a dosarului Frontex privind cazul reclamantului.

19. Echipa de anchetă a Ombudsmanului s-a întâlnit cu reprezentanții Frontex și a inspectat dosarul Frontex la 5 și 6 octombrie 2025. În cursul inspecției, echipa de anchetă a constatat că, la 19 decembrie 2022, reclamantului i-a fost trimis un răspuns substanțial la acuzațiile reclamantului, răspuns pe care nici Frontex, nici reclamantul nu l-au furnizat anterior Ombudsmanului.

20. În cursul anchetei, Ombudsmanul a obținut observațiile reclamantului cu privire la informațiile furnizate de Frontex.

Argumente prezentate Ombudsmanului

21. Reclamantul a susținut că Frontex a abordat în mod necorespunzător acuzațiile sale extinse de hărțuire și nereguli. El a susținut, de asemenea, că Frontex nu a cooperat în mod corespunzător cu Ombudsmanul în timpul anchetei, după cum reiese din răspunsurile sale întârziate și evazive la întrebările Ombudsmanului. În plus, el a afirmat că răspunsurile Frontex din timpul anchetei evidențiază lipsa unor mecanisme adecvate de depunere a plângerilor și de recurs pentru agenții din categoria 2 care se confruntă cu hărțuirea. Reclamantul a solicitat Ombudsmanului să evalueze fondul acuzațiilor sale de hărțuire.

22. Frontex a declarat că nu a avut cunoștință de faptul că Ombudsmanul nu a fost în posesia răspunsului său pe fond din 19 decembrie 2022 la acuzațiile reclamantului (identificat de echipa de anchetă a Ombudsmanului în timpul inspecției).

23. În ceea ce privește cadrul procedural aplicabil observațiilor reclamantului, Frontex a susținut că plângerile din 14 iulie 2022 și 15 martie 2023 au constituit doar „informații” și „informații suplimentare” cu privire la posibile încălcări ale obligațiilor statutare de către personalul Frontex. Frontex a considerat că este obligată să examineze aceste informații în temeiul Deciziei nr. 24/2022 a Consiliului său de administrație privind desfășurarea anchetelor administrative și a procedurilor disciplinare. Cu toate acestea, Frontex a considerat că, în temeiul acestui cadru juridic, nu era obligată să furnizeze reclamantului un răspuns pe fond sau un răspuns motivat și nici nu era obligată să respecte termenele legale pentru analizarea informațiilor.

24. Frontex a afirmat că reclamantul nu a făcut referire în mod explicit la o "cerere de asistență" sau la "articolul 24 din Statutul funcționarilor UE" în observațiile sale [10]. Dacă ar fi făcut acest lucru, acest lucru ar fi indicat în mod clar Frontex că reclamantul solicita asistență din cauza hărțuirii, ceea ce ar fi putut determina Frontex să aplice un cadru juridic diferit și să furnizeze o decizie motivată.

25. În ceea ce privește întârzierea în prelucrarea observațiilor reclamantului, Frontex a susținut că are nevoie de timp suplimentar pentru a analiza statutul juridic al agenților din categoria 2. Frontex a adăugat că aplicarea Statutului funcționarilor în cazul agenților din categoria 2 ar putea fi problematică, deoarece le-ar oferi acestor agenți posibilitatea de a contesta deciziile Frontex privind „cererile de asistență” în fața instanțelor UE, precum și de a solicita despăgubiri pentru daune.

26. Frontex a declarat că are în vedere în prezent să propună Consiliului său de administrație o revizuire a deciziei privind cadrul juridic aplicabil agenților din categoria 2 pentru a aborda anumite aspecte. Cu toate acestea, nu are în vedere adăugarea niciunei dispoziții care să acorde posibilitatea de a formula „cereri de asistență” în caz de hărțuire.

27. Cu toate acestea, Frontex a susținut că a asigurat o linie directă de comunicare cu personalul de conducere de nivel superior pentru ofițerii din categoria 2, care își pot raporta acuzațiile și preocupările direct directorului executiv adjunct pentru detașări și directorului executiv. În opinia Frontex, acest lucru permite „o soluționare mai eficientă și mai eficace a problemelor”.

28. Frontex a clarificat, de asemenea, că, în opinia sa, drepturile agenților din categoria 2 nu sunt compromise de lipsa unor mecanisme oficiale de depunere a plângerilor și de recurs în cadrul Frontex, deoarece aceștia își pot exercita drepturile în fața autorităților din statul lor membru. În cazul în care o plângere este introdusă împotriva Frontex în fața unei instanțe naționale, Frontex poate alege să ridice imunitatea sa internațională față de procedurile judiciare naționale.

Evaluarea Ombudsmanului care a condus la o recomandare

Lipsa unui răspuns pe fond din partea Frontex la plângerea din 15 martie 2023

29. Ombudsmanul ia act de faptul că reclamantul a primit un răspuns pe fond la plângerea sa inițială din iulie 2022, în decembrie 2022. Ombudsmanul nu a fost informat cu privire la acest răspuns la deschiderea prezentei anchete. Deși succint, acest răspuns a abordat esența afirmațiilor reclamantului privind hărțuirea și neregulile.

30. Acestea fiind spuse, reclamantul a primit un răspuns pe fond la plângerea sa administrativă ulterioară din martie 2023 abia în decembrie 2025, și anume după aproape trei ani. Ombudsmanul consideră că acest lucru constituie o întârziere nejustificată și flagrantă.

31. Ombudsmanul observă, de asemenea, că Frontex l-a informat inițial pe reclamant că are dreptul de a depune o plângere administrativă în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor. Pe baza acestor informații și, prin urmare, așteptându-se ca Frontex să răspundă la o astfel de plângere, reclamantul a angajat un reprezentant legal pentru a pregăti plângerea și a plătit taxe pentru aceasta. Cu toate acestea, Frontex a declarat ulterior că reclamantul nu avea dreptul să se prevaleze de articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor și că nu va furniza un răspuns pe fond la plângerea administrativă și a făcut acest lucru la mai mult de un an după aceea, ca urmare a anchetei extinse a Ombudsmanului cu privire la această chestiune.

32. În opinia Ombudsmanului, Frontex ar fi trebuit să țină seama în mod corespunzător de așteptările create de informațiile pe care le-a furnizat reclamantului. Indiferent dacă acestea erau „așteptări legitime” în sensul jurisprudenței UE [11], nu este mai puțin adevărat că Frontex a furnizat reclamantului informații incorecte, pe care le-a rectificat numai după ce reclamantul s-a adresat Ombudsmanului. Această dezinformare l-a determinat ulterior să depună, cu bună-credință, o plângere, să suporte costurile aferente și să se aștepte la un răspuns semnificativ. În astfel de circumstanțe, Frontex ar fi trebuit - din motive de echitate - să răspundă preocupărilor reclamantului, chiar dacă nu le-ar fi putut trata ca o plângere oficială în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor.

33. Acest lucru ar fi trebuit să se întâmple cu atât mai mult după ce reclamantul s-a adresat Ombudsmanului.  În cursul anchetei Ombudsmanului, în septembrie 2024, Frontex a informat Ombudsmanul că intenționează să finalizeze evaluarea plângerii administrative din martie 2023 până la sfârșitul lunii noiembrie 2024. Frontex a declarat, de asemenea, că intenționează să comunice constatările sale generale Ombudsmanului și reclamantului. Întrucât nu a primit constatări generale până la data preconizată, Ombudsmanul a reamintit Frontex cu privire la această chestiune în ianuarie și aprilie 2025. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat mai sus, Frontex a comunicat constatările sale generale finale abia în decembrie 2025.

34. Ombudsmanul nu este convins de argumentul Frontex potrivit căruia a avut nevoie în tot acest timp de o analiză internă cu privire la statutul juridic al agenților din categoria 2. Ea nu este convinsă nici de argumentul Frontex potrivit căruia cadrul juridic relevant nu prevede niciun termen pentru furnizarea acestui tip de răspuns. În această privință, Ombudsmanul reamintește Frontex că, chiar și în absența unei dispoziții legale și ca o chestiune de bună administrare, deciziile ar trebui luate într-un termen rezonabil, în special atunci când sunt abordate aspecte atât de grave precum acuzațiile de hărțuire [12]. În acest caz, nu se poate considera că a durat aproape trei ani pentru a emite un răspuns pe fond succint cu privire la acuzațiile reclamantului într-un termen rezonabil.  

35. Prin urmare, Ombudsmanul constată că deficiențele Frontex în acest caz, luate împreună, constituie administrare defectuoasă constând în:

· întârzierea flagrantă a Frontex în furnizarea unui răspuns pe fond la plângerea administrativă a reclamantului din martie 2023,

informațiile inconsecvente furnizate de Frontex reclamantului cu privire la dreptul acestuia de a depune o plângere administrativă și

· lipsa de disponibilitate a Frontex de a răspunde în mod adecvat așteptărilor pe care le-a creat prin informațiile furnizate reclamantului cu privire la posibilitatea de a depune o plângere administrativă.

36. Ombudsmanul consideră că administrarea defectuoasă este gravă, deoarece Frontex s-a angajat în cursul acestei anchete (în septembrie 2024) să comunice Ombudsmanului constatările generale (aproximativ până în noiembrie 2024) și nu și-a îndeplinit acest angajament într-un interval de timp rezonabil, deoarece Frontex a avut nevoie de mai mult de un an pentru a face acest lucru, în pofida celor două atenționări ale Ombudsmanului.

37. Ombudsmanul consideră că nu este necesară o recomandare de abordare a administrării defectuoase, având în vedere că Frontex a oferit în prezent un răspuns substanțial reclamantului [13].

Neasigurarea de către Frontex a unor mecanisme eficace de soluționare a plângerilor și a căilor de atac pentru ofițerii din categoria 2 ai corpului permanent

38. În cursul acestei anchete, Ombudsmanul a identificat o problemă sistemică constând în absența unor mecanisme eficace de depunere a plângerilor și de recurs pentru funcționarii din categoria 2, cum ar fi cazul în care un funcționar din categoria 2 consideră că se confruntă cu hărțuire.

39. Ombudsmanul ia act de faptul că Decizia 30/2020 a Consiliului de administrație al Frontex stabilește drepturile și obligațiile agenților din categoria 2 detașați la Frontex. Cu toate acestea, prezenta decizie nu prevede niciun mecanism de reclamații și căi de atac pentru situațiile în care agenții din categoria 2 consideră că drepturile lor au fost încălcate de Frontex.

40. În plus, în ceea ce privește acuzațiile de hărțuire, Ombudsmanul observă că, în temeiul Deciziei 16/2019 a Consiliului de administrație privind politica Frontex de combatere a hărțuirii, dreptul de a lansa o „procedură oficială” este limitat la personalul statutar și la experții naționali detașați. Această „procedură oficială” poate fi declanșată de o „cerere de asistență” prezentată în temeiul articolului 24 din Statutul funcționarilor UE.

41. În același timp, în conformitate cu politica Frontex de combatere a hărțuirii, „orice persoană care nu intră sub incidența Statutului funcționarilor și care lucrează în temeiul unui contract în temeiul dreptului intern și care dorește să depună o plângere privind hărțuirea morală sau sexuală împotriva unui membru al personalului agenției poate face acest lucru în temeiul legislației naționale. Cu toate acestea, ele pot, de asemenea, să aducă în atenția Oficiului de inspecție și control evenimentele care fac obiectul plângerii lor. În cazul în care informațiile furnizate sunt suficient de grave, poate fi deschisă o anchetă administrativă.” Astfel cum a explicat Frontex în cursul acestei anchete, evaluarea internă a informațiilor transmise Biroului de inspecție și control și orice anchetă ulterioară sunt reglementate de Decizia 24/2022 a Consiliului de administrație al Frontex privind anchetele administrative și procedurile disciplinare. Prin urmare, evaluarea și orice anchetă ulterioară se axează în principal pe presupusul autor al hărțuirii. Decizia prevede doar drepturi limitate pentru presupusele victime ale hărțuirii, și anume dreptul de a fi informate cu privire la deschiderea și închiderea unei anchete administrative și de a fi informate cu privire la concluziile Frontex în cazul în care Frontex dă curs anchetei [14]. Cu toate acestea, presupusele victime nu au dreptul la un răspuns substanțial la notificările lor privind posibile încălcări ale obligațiilor statutare sau hărțuire. De asemenea, acestora nu li se acordă alte drepturi procedurale, cum ar fi dreptul de a fi audiați.

42. Ombudsmanul observă, de asemenea, că persoanele care lucrează la Frontex și care nu intră sub incidența Statutului funcționarilor au acces la o „procedură informală”, constând în principal în asistență din partea unui consilier confidențial. Cu toate acestea, această procedură „nu implică înregistrarea oficială a faptelor sau aplicarea de sancțiuni”. Astfel cum a declarat Frontex în cursul anchetei, aceste persoane pot, de asemenea, să raporteze preocupările lor direct directorului executiv adjunct pentru desfășurări și directorului executiv.

43. Ombudsmanul consideră că măsurile aflate în prezent la dispoziția agenților din categoria 2 care doresc să formuleze acuzații de hărțuire și să solicite protecție juridică din partea Frontex sunt inadecvate.

44. Ombudsmanul subliniază că instituțiile și organismele UE au obligația de a respecta Carta drepturilor fundamentale a UE, care prevede, la articolul 31 alineatul (1), că „orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să îi respecte sănătatea, siguranța și demnitatea”.

45. Pentru personalul căruia i se aplică Statutul funcționarilor, această dispoziție a cartei este pusă în aplicare prin articolul 12a din Statutul funcționarilor, care interzice orice formă de hărțuire la locul de muncă, împreună cu posibilitatea ca victimele unui astfel de comportament să solicite asistență din partea instituției sau a organului UE în temeiul articolului 24 din Statutul funcționarilor. În cazul în care instituția sau organismul refuză să acorde asistență, membrul personalului afectat are dreptul de a depune o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor și poate sesiza ulterior instanțele UE.

46. Ombudsmanul este preocupat de faptul că, astfel cum reiese din prezenta anchetă, agenții din categoria 2 din cadrul Frontex nu dispun în prezent de mecanisme juridice echivalente pentru a solicita asistență în caz de hărțuire.

47. Argumentul Frontex potrivit căruia agenții din categoria 2 își pot exercita drepturile în fața autorităților naționale din statul lor membru nu este convingător. Nu este clar modul în care autoritățile naționale ar fi în măsură să protejeze în mod eficace un ofițer de categoria 2 într-o situație de hărțuire care are loc la Frontex, care, în principiu, nu intră sub jurisdicția autorităților naționale. De asemenea, nu este clar nici modul în care autoritățile naționale ar putea oferi căi de atac eficiente în legătură cu orice alte decizii luate de Frontex în legătură cu agenții din categoria 2. În special, Ombudsmanul ia act de faptul că posibilitatea ca agenții din categoria 2 să introducă acțiuni în instanțele naționale este în întregime condiționată de decizia discreționară a Frontex de a ridica imunitatea internațională, ceea ce limitează și mai mult accesul acestora la căi de atac.

48. Ombudsmanul consideră că procedurile actuale din cadrul Frontex pentru agenții din categoria 2, care sunt în mare parte informale, discreționare și nu dispun de drepturi clare bazate pe instrumente juridice obligatorii aplicabile Frontex, sunt inadecvate. Ombudsmanul nu poate accepta argumentul potrivit căruia Frontex ar putea lua în considerare aplicarea articolului 24 din Statutul funcționarilor prin analogie agenților din categoria 2 în unele cazuri în mod discreționar. În opinia Ombudsmanului, această abordare nu ar garanta securitatea juridică pentru funcționarii din categoria 2. Frontex însăși a recunoscut că este reticentă în ceea ce privește aplicarea acestei abordări, deoarece ar putea face obiectul unor căi de atac în justiție și al unor cereri de despăgubire în fața instanțelor UE.

49. Ombudsmanul observă, în acest context, că ofițerii din categoriile 1 și 2 fac parte din corpul permanent al Frontex și îndeplinesc sarcinile operaționale ale Frontex. Deși sunt angajați în temeiul unor norme diferite, iar responsabilitățile lor pot fi diferite, situația lor este comparabilă în măsura în care toți au dreptul la condiții de muncă care să le respecte sănătatea, siguranța și demnitatea și, în consecință, la căi de atac eficiente, în special în cazurile de presupusă hărțuire. Diferențele în ceea ce privește normele aplicabile acestora sau rolurile lor nu par să justifice o protecție juridică inegală împotriva eventualelor hărțuiri sau a oricăror alte decizii luate de Frontex care ar putea afecta în mod negativ agenții din categoria 2. Drepturile agenților din categoria 2 care lucrează la Frontex nu ar trebui respectate într-o măsură mai mică decât cele ale agenților din categoria 1, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat în mod corespunzător. În timpul detașării lor la Frontex, agenții din categoria 2 sunt pe deplin integrați în personalul Frontex, iar în cadrul Frontex ar trebui puse în aplicare măsuri de protecție juridică adecvate și eficace. Acest lucru ar respecta principiile echității și bunei administrări.

50. Pe baza celor de mai sus, Ombudsmanul constată că incapacitatea Frontex de a asigura mecanisme eficace de depunere a plângerilor și de recurs pentru ofițerii corpului permanent din categoria 2, cum ar fi în cazurile de hărțuire, constituie administrare defectuoasă. Prin urmare, ea face o recomandare corespunzătoare mai jos.

51. În cursul acestei anchete, Frontex a informat Ombudsmanul cu privire la viitoarea revizuire a deciziei Consiliului său de administrație referitoare la ofițerii din categoria 2. Cu toate acestea, Frontex a indicat că nu există planuri de introducere a unor dispoziții privind mecanismele de depunere a plângerilor și de recurs, cum ar fi în ceea ce privește acuzațiile de hărțuire formulate de agenții din categoria 2 din cadrul Frontex. Ombudsmanul consideră că Consiliul de administrație al Frontex ar trebui să abordeze această chestiune. Prin urmare, Ombudsmanul va prezenta această recomandare Consiliului de administrație al Frontex și va informa, de asemenea, Comisia Europeană cu privire la aceasta, întrucât Comisia este responsabilă de aprobarea oricăror modificări aduse Deciziei Consiliului de administrație al Frontex în ceea ce privește agenții din categoria 2 [15].

Recomandare

Pe baza anchetei privind această plângere, Ombudsmanul adresează Frontex următoarea recomandare:

Frontex ar trebui să se asigure că deciziile Consiliului său de administrație sunt revizuite pentru a institui o procedură oficială de depunere a plângerilor și de recurs pentru ofițerii corpului permanent din categoria 2 în ceea ce privește deciziile luate de Frontex, inclusiv o procedură de solicitare a asistenței în situații de hărțuire.

Frontex și reclamantul vor fi informați cu privire la această recomandare. În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Statutul Ombudsmanului European, Frontex trimite un aviz detaliat până la 23 aprilie 2026. Ombudsmanul va aduce, de asemenea, această recomandare în atenția Consiliului de administrație al Frontex și a Comisiei Europene.

Teresa Anjinho Ombudsmanul
European

Strasbourg, 23.1.2026

[1] Disponibilă la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv%3AOJ.L_.2021.253.01.0001.01.ENG&toc=OJ%3AL%3A2021%3A253%3ATOC

[2] Regulamentul nr. 31 (CEE), nr. 11 (CEEA) de stabilire a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice, JO P 045/1385 („Statutul funcționarilor UE”), https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/1962/31(1)/2014-05-01/eng.

[3] Articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european (...), JO L 295/1, https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2019/1896/oj/eng.

[4] Articolul 95 alineatul (6) din Regulamentul 2019/1896.

[5] Decizia 30/2020 a Consiliului de administrație al Frontex din 11 octombrie 2020 de adoptare a normelor privind detașarea din categoria 2 a Corpului permanent al poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european.

[6] Decizia nr. 24/2022 a Consiliului de administrație al Frontex privind anchetele administrative și procedurile disciplinare.

[7] Personalul căruia i se aplică Statutul funcționarilor UE poate depune o cerere de asistență în temeiul articolului 24 din Statutul funcționarilor UE, de exemplu în situații de hărțuire. 

[8] A se vedea nota de subsol 2.

[9] În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul 2021/1163 al Parlamentului European din 24 iunie 2021 de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) (...), https://www.ombudsman.europa.eu/en/legal-basis/statute/en, „instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și autoritățile competente ale statelor membre, la cererea Ombudsmanului sau din proprie inițiativă și fără întârzieri nejustificate, furnizează Ombudsmanului toate informațiile pe care acesta le-a solicitat în scopul unei anchete”.

[10] A se vedea nota de subsol 7.

[11] Hotărârea Tribunalului din 25 octombrie 2018, PO et al./SEAE, cauza T-729/16, punctul 79, https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/affair?lang=EN&searchTerm=%22T-729%2F16%22. 

[12] Obligația de a desfășura procedurile administrative într-un termen rezonabil este un principiu general al dreptului Uniunii, care, în plus, este prevăzut ca element al dreptului la bună administrare la articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE, care prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”. A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 7 aprilie 2011, C‑321/09 P, Grecia/Comisia¸ https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/affair?lang=EN&searchTerm=%22C-321%2F09+P%22, punctele 32-34; hotărârea din 11 iulie 2013, Tzirani/Comisia, F‑46/11, https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/affair?lang=EN&sort=AFF_NUM-DESC&searchTerm=%22F-46%2F11%22, punctele 116-117. A se vedea, de asemenea, articolul 17 din Codul european al bunei conduite administrative, https://www.ombudsman.europa.eu/en/publication/en/3510.

[13] Ombudsmanul a înregistrat observațiile reclamantului cu privire la fondul răspunsului Frontex ca plângere separată.

[14] Articolul 20 din Decizia 24/2022.

[15] Articolul 95 alineatul (6) din Regulamentul 2019/1896.