După ce i s-a atras atenția Ombudsmanului asupra anumitor presupuse nereguli grave care afectează misiunea UE de sprijinire a supremației legii (EULEX) în Kosovo de către un procuror EULEX, precum și de către mass-media, Ombudsmanul a decis să deschidă o anchetă din proprie inițiativă pentru a evalua dacă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și EULEX au investigat sau investighează în mod corespunzător aceste acuzații.

Pentru a stabili ce măsuri trebuie luate, Ombudsmanul a inspectat dosarul SEAE/EULEX referitor la această chestiune. Inspecția a arătat că EULEX a efectuat o anchetă internă preliminară și a recrutat un procuror extern pentru a investiga neregulile. În plus, SEAE a numit un expert cu experiență pentru a revizui mandatul EULEX din punct de vedere sistemic, cu un accent deosebit pe acuzațiile formulate.

Ombudsmanul a luat act de faptul că EULEX nu a urmat procedura standard de investigare a unor astfel de acuzații. Ea a constatat, de asemenea, că trebuie examinat modul în care a fost recrutat procurorul extern. Cu toate acestea, având în vedere că expertul numit recent de Înaltul Reprezentant al UE a precizat că aceste aspecte vor face parte din revizuirea pe care urmează să o efectueze, Ombudsmanul a considerat că, în prezent, nu sunt necesare acțiuni suplimentare din partea sa.

Cazul se referea la o cerere de acces la documente legate de negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP). Comisia a refuzat accesul la anumite documente din motive de protecție a relațiilor internaționale și a procesului decizional. Reclamantul s-a adresat Ombudsmanului și a susținut că Comisia nu a justificat excepțiile invocate și a considerat că nu există un interes public superior care să justifice divulgarea documentelor solicitate.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că decizia Comisiei de a refuza accesul la documentele solicitate a fost întemeiată. În plus, Ombudsmanul a remarcat că preocupările subiacente ale reclamantului au fost examinate în mod cuprinzător de Ombudsman în cadrul anchetei sale din proprie inițiativă privind transparența negocierilor privind TTIP. Prin urmare, aceasta a decis să închidă cazul.

Cazul a vizat o cerere de acces la documente referitoare la negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP). Comisia a refuzat accesul la unele dintre documentele solicitate din motive de protecție a relațiilor internaționale și a procesului decizional. Reclamanții s-au adresat Ombudsmanului și au susținut că Comisia nu a justificat suficient refuzul de a acorda accesul și nu a efectuat o evaluare document cu document. În plus, reclamanții s-au referit la existența unui interes public superior în ceea ce privește informațiile despre mediu.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și nu a constatat niciun caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei. În decizia sa de închidere, Ombudsmanul a observat că unele dintre preocupările exprimate de reclamanți au fost deja abordate în contextul anchetei din proprie inițiativă a Ombudsmanului privind transparența negocierilor TTIP. Prin urmare, aceasta a decis să închidă cazul.

Plângerea a fost depusă de o entitate care face obiectul măsurilor restrictive impuse de UE. Acesta s-a plâns de modul în care Consiliul Uniunii Europene a tratat o cerere de acces public la documente referitoare la o reuniune a Grupului de lucru „Sancțiuni” al consilierilor pentru relații externe ai Consiliului, în cadrul căreia au fost discutate diverse chestiuni legate de măsurile restrictive împotriva Iranului.

Consiliul a refuzat să divulge anumite părți ale documentelor în cauză, susținând că divulgarea ar submina protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale și ar submina grav procesul decizional al Consiliului. Restul documentelor, care nu fac obiectul acestor excepții, au fost divulgate.

Ombudsmanul a efectuat o anchetă cu privire la această chestiune și a constatat că Consiliul era îndreptățit să refuze accesul la acele părți ale documentelor pe care nu le divulgase. Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că nu a existat o administrare defectuoasă din partea Consiliului.

Cazul se referă la faptul că Consiliul nu a luat măsuri pentru a se asigura că o societate stabilită în Emiratele Arabe Unite este eliminată de pe listele societăților care au legături cu Iranul și cărora li s-au impus măsuri restrictive. Includerea în liste a însemnat înghețarea activelor societății.

În decembrie 2012, Tribunalul Uniunii Europene a hotărât că includerea societății pe liste este ilegală. În cazul în care Consiliul nu a reacționat la această hotărâre prin eliminarea societății de pe liste, societatea a depus o plângere la Ombudsmanul European.

În contextul anchetei, Consiliul a adoptat o abordare constructivă. Aceasta a explicat, în preambulul actelor sale ulterioare privind măsuri restrictive împotriva Iranului, că societatea nu mai era inclusă pe listele persoanelor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive.

Prin urmare, Ombudsmanul a constatat că Consiliul a luat măsurile adecvate pentru a soluționa problema reclamată.

Acest caz se referă la chestiunea responsabilității pentru administrarea defectuoasă în activitățile misiunilor civile și militare în contextul politicii de securitate și apărare comune („PSAC”). Având în vedere incertitudinile cu privire la instituția sau organismul care ar avea competența de a remedia posibilele cazuri de administrare defectuoasă, Ombudsmanul a deschis o anchetă din proprie inițiativă.

Comisia a subliniat că rolul său de supraveghere se limitează doar la execuția bugetară și la buna gestiune financiară a misiunilor civile. Prin urmare, aceasta nu poate fi trasă la răspundere în afara acestei zone limitate.

Consiliul a sugerat că nu este competent în această privință și că este de competența Înaltului Reprezentant să se ocupe de astfel de chestiuni.

Înaltul Reprezentant a susținut că misiunile PSAC în sine nu pot fi trase la răspundere din mai multe motive, inclusiv, printre altele, faptul că acestea nu au personalitate juridică. Ea a adăugat că Înaltul Reprezentant însuși nu poate fi tras la răspundere din punct de vedere juridic, deoarece, spre deosebire de o delegație a UE, misiunile nu se află sub autoritatea sa. Cu toate acestea, Înaltul Reprezentant a recunoscut că îi revine sarcina de a lua cunoștință de plângerile individuale depuse la Ombudsman, de a solicita ca serviciile competente ale instituțiilor să le trateze și de a furniza Ombudsmanului răspunsurile relevante.

Ca punct de plecare, Ombudsmanul a constatat cu regret că răspunsurile instituțiilor au fost insuficiente pentru a elimina incertitudinile menționate mai sus. Propunerea conform căreia nicio instituție a UE nu ar trebui să fie trasă la răspundere pentru administrarea defectuoasă nu poate fi acceptată.

Cu toate acestea, Ombudsmanul a salutat oferta pragmatică și utilă făcută de Înaltul Reprezentant în vederea găsirii unei soluții la această problemă.

Ombudsmanul a concluzionat că, prin urmare, se va adresa, în ceea ce privește anchetele viitoare, (i) Comisiei în ceea ce privește aspectele legate de execuția bugetară în misiunile civile și (ii) Înaltului Reprezentant/SEAE în ceea ce privește toate celelalte acuzații de administrare defectuoasă în legătură cu misiunile PSAC.

Nu părea să existe niciun motiv de îndoială cu privire la faptul că dispozițiile de mai sus ar asigura eficacitatea dreptului fundamental de a adresa plângeri Ombudsmanului, prevăzut la articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale. Prin urmare, nu a fost necesar să se prelungească prezenta anchetă. Cu toate acestea, nu era deloc evident că aceste modalități s-ar dovedi suficiente pentru a asigura dreptul fundamental la bună administrare prevăzut la articolul 41 din cartă. În cazul în care s-ar dovedi că acordurile menționate nu funcționează în mod satisfăcător în ceea ce privește niciunul dintre aceste drepturi, Ombudsmanul s-ar simți obligat să reia chestiunea de principiu.

Reclamantul a lucrat pentru misiunea militară a UE în Bosnia și Herțegovina „EUFOR Althea”. Misiunea menționată i-a comunicat rezilierea contractului său de muncă și a permis ca perioada de preaviz să curgă în timp ce se afla în concediu medical.

Ancheta Ombudsmanului a arătat că, acționând în acest mod, EUFOR Althea a încălcat dreptul la apărare al reclamantului. În plus, întrucât se afla în concediu medical fără plată la momentul la care a început să curgă termenul de preaviz, acesta a fost privat de o parte din veniturile la care avea dreptul, în conformitate cu statutul personalului EUFOR, înainte de concediere. Ombudsmanul a înaintat Consiliului Uniunii Europene o propunere de soluție amiabilă, sugerând ca EUFOR Althea să ia în considerare plata sumei relevante către reclamant.

În răspunsul său la propunerea de soluție amiabilă a Ombudsmanului, Consiliul a declarat că nu are competența de a trata cazul de față și că propunerea ar trebui adresată direct comandantului operației. Din curtoazie și cu scopul de a asista Ombudsmanul în ancheta sa, Consiliul a transmis propunerea de soluție amiabilă a Ombudsmanului comandantului operației pentru răspuns.

Comandantul operației a fost de acord cu Ombudsmanul că EUFOR a încălcat dreptul la apărare al reclamantului atunci când i-a tratat cazul. Prin urmare, Consiliul a acceptat propunerea de soluție amiabilă a Ombudsmanului.

Ombudsmanul a salutat acceptarea de către comandantul operației a propunerii sale de soluție amiabilă, care a soluționat plângerea. Acesta a mulțumit Consiliului pentru că a acționat ca o punte între Ombudsman și comandantul operației și a luat act de sugestia acestuia de a se adresa direct comandantului operației, sugestie pe care Ombudsmanul o va urmări în cazurile viitoare privind misiunile militare. În cele din urmă, Ombudsmanul a reamintit că problema generală a responsabilității pentru cazurile de administrare defectuoasă în activitățile misiunilor create în țări terțe sub auspiciile politicii de securitate și apărare comune a UE face obiectul unei anchete din proprie inițiativă în curs.