Contextul plângerii

1. Reclamantul a fost exclus în 2013 dintr-un concurs de recrutare de administratori în domeniul auditului desfășurat de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO). Acesta a fost exclus pe motiv că calificările sale academice nu erau suficient de relevante pentru posturile promovate. Reclamantul a subliniat în plângerea sa adresată Ombudsmanului European că mai mulți candidați care au fost admiși la ediția din 2010 a aceluiași concurs [1] aveau diplome identice sau mai puțin relevante decât diploma sa. Acesta a susținut că, în cazul în care calificările celorlalți candidați ar fi suficiente în 2010, diploma sa ar trebui să fie suficientă și în 2013 [2].

Tratarea de către EPSO a plângerii în temeiul articolului 90 alineatul (2)

Recomandarea Ombudsmanului

2. Atunci când a adresat recomandarea EPSO, Ombudsmanul a luat în considerare argumentele și opiniile prezentate de părți.

3. Contextul recomandării a fost: În cursul anchetei Ombudsmanului, Ombudsmanul a solicitat EPSO să își clarifice declarația (făcută în observațiile sale adresate Ombudsmanului) potrivit căreia, înainte de examinarea candidaturilor, comisia de evaluare a decis să accepte diplome numai în cazul în care majoritatea subiectelor studiate priveau în mod direct domeniul auditului și natura atribuțiilor menționate în comunicare. Ombudsmanului nu i-a fost clar dacă respectiva comisie a luat această decizie înainte de a examina candidaturile candidaților care au promovat testele de acces din cadrul ediției din 2010 a concursului sau numai înainte de a examina candidaturile candidaților care au participat la ediția din 2013. Prin urmare, EPSO a fost invitat să clarifice dacă, atunci când a examinat calificările celorlalți candidați admiși în cadrul EPSO/AD/177/10 (și anume ediția din 2010), comisia de evaluare a aplicat aceeași interpretare strictă pe care a aplicat-o reclamantului în ediția din 2013.

4. EPSO a informat Ombudsmanul că concursul din 2013 a fost un concurs nou și nu o reluare a concursului din 2010 [3]. Aceasta a susținut că candidații au fost informați cu privire la acest lucru.

5. Cu toate acestea, reclamantul a prezentat elemente de probă pentru a demonstra că concursul din 2013 a fost o reluare a concursului din 2010.

6. În recomandarea sa, Ombudsmanul a constatat că ediția din 2013 a făcut parte din același concurs ca cel organizat inițial în 2010 și că aceleași criterii privind calificările ar fi trebuit să se aplice în 2013 ca și în 2010. Ombudsmanul a constatat un caz de administrare defectuoasă din partea EPSO, întrucât EPSO nu examinase, la momentul relevant, dacă comisia de evaluare adoptase o abordare mai strictă în ceea ce privește evaluarea diplomelor candidaților în ediția din 2013 decât în ediția din 2010. Astfel, EPSO evitase să examineze dacă comisia de evaluare încălcase principiul egalității de tratament. Ombudsmanul a recomandat EPSO „să solicite comisiei de evaluare să își revizuiască decizia de a nu admite reclamantul în etapa „centru de evaluare” a ediției din 2013 a concursului în cauză. Comisia de evaluare ar trebui să țină seama de faptul că edițiile din 2010 și 2013 ale concursului general EPSO/AD/177/10 nu ar trebui considerate concursuri separate. Prin urmare, Comisia ar trebui să interpreteze condițiile de eligibilitate pentru ediția din 2013 în același mod în care le-a interpretat pentru ediția din 2010.”

7. În avizul său privind recomandarea Ombudsmanului, EPSO a afirmat că problema dacă procedurile din 2010 și 2013 au fost aceleași sau două concursuri separate nu a fost ridicată ca atare în plângerea reclamantului întemeiată pe articolul 90 alineatul (2).

8. A fost „mai degrabă surprins de concluzia Ombudsmanului potrivit căreia „[p]rin faptul că [procedurile din 2010 și 2013] au fost concursuri separate, […] EPSO nu și-a efectuat în mod corespunzător controlul administrativ [plângerea întemeiată pe articolul 90 alineatul (2)]”[4] (și, prin urmare, a comis o administrare defectuoasă). EPSO și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că această concluzie „ar putea fi bazată pe o neînțelegere de un anumit tip”. Deși recunoaște pe deplin că Ombudsmanul poate ridica el însuși o problemă de principiu dacă aceasta este relevantă pentru ancheta sa (motiv pentru care, a afirmat acesta, a abordat întrebarea Ombudsmanului), EPSO a declarat că nu a susținut, în răspunsul său la plângerea întemeiată pe articolul 90 alineatul (2), că procedurile din 2010 și 2013 au fost concursuri separate. Prin urmare, EPSO nu a găsit niciun temei pentru declarația Ombudsmanului și pentru constatarea administrării defectuoase. Prin urmare, aceasta a solicitat Ombudsmanului să își reconsidere constatarea.

9. În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia anumiți candidați admiși în domeniul Audit al procedurii din 2010 aveau calificări mai puțin pertinente decât reclamantul, EPSO a făcut referire la o jurisprudență consacrată potrivit căreia, chiar dacă are loc o aplicare necorespunzătoare a anunțului de concurs de către comisia de evaluare, ceea ce duce la admiterea nejustificată a unor candidați la concurs, o astfel de circumstanță nu poate stabili o încălcare a principiului egalității de tratament pe care un candidat exclus s-ar putea baza în mod util pentru a contesta respingerea propriei candidaturi, „deoarece nicio persoană nu poate invoca în nume propriu o nelegalitate comisă în favoarea alteia”.

10. EPSO a afirmat că aceasta este abordarea standard adoptată ca răspuns la reclamațiile în care un candidat exclus contestă neadmiterea sa prin compararea propriilor calificări cu cele ale candidaților admiși în cadrul aceleiași proceduri de concurs. Astfel, EPSO nu își întemeiază concluziile cu privire la temeinicia din punct de vedere juridic a deciziei comisiei de evaluare de a nu admite un reclamant pe o analiză comparativă a calificărilor reclamantului cu cele ale candidaților admiși în cadrul aceleiași proceduri. Mai degrabă, aceasta examinează dacă decizia de neadmitere a comitetului pare justificată având în vedere criteriile specifice de admitere aplicate în cadrul concursului în cauză.

11. EPSO a afirmat de asemenea că era adevărat că, atunci când problema egalității de tratament a fost ridicată în cursul anchetei Ombudsmanului, și-a menținut opinia potrivit căreia procedurile din 2010 și 2013 erau concursuri separate. Cu toate acestea, contrar afirmațiilor făcute în recomandarea Ombudsmanului, EPSO s-a arătat dispus să examineze dacă interpretarea dată de comisia de evaluare criteriilor de admitere a fost sau nu diferită în cadrul procedurilor din 2010 și 2013.

12. În cursul anchetei Ombudsmanului, acesta a comparat un eșantion de dosare din domeniul auditului procedurilor din 2010 și 2013, pentru a stabili dacă o astfel de analiză comparativă ar evidenția o diferență evidentă în abordarea comisiei de evaluare în ceea ce privește evaluarea calificărilor în cadrul celor două proceduri. EPSO a declarat că „această comparație nu a permis să se concluzioneze că au existat diferențe sistemice clar identificabile în abordarea comitetului în 2010 și 2013”. Aceasta a adăugat că aceste aspecte au fost discutate în cadrul reuniunii care a avut loc între echipa de anchetă a Ombudsmanului și personalul EPSO la 19 octombrie 2016. EPSO a furnizat Ombudsmanului o copie a eșantionului utilizat.

13. EPSO a declarat că nu poate „accepta ca fiind justificată concluzia privind administrarea defectuoasă pe baza faptului că a evitat de bunăvoie să compare interpretarea dată de comitet criteriilor de eligibilitate în 2010 și 2013” și a solicitat Ombudsmanului să își reconsidere concluzia.

14. În cele din urmă, EPSO a susținut că nu există dovezi care să susțină afirmația reclamantului potrivit căreia interpretarea criteriilor de evaluare de către comisia de evaluare a fost mai strictă - sau chiar diferită - în 2013 decât în 2010. Prin urmare, nu există niciun temei pentru a concluziona că, în cazul în care reclamantul ar fi fost evaluat în etapa de admitere a procedurii din 2010, decizia comisiei de evaluare în ceea ce privește eligibilitatea sa ar fi fost diferită, ceea ce, în opinia EPSO, pare să fie motivul pentru recomandarea Ombudsmanului de a i se reevalua candidatura.

15. În observațiile sale cu privire la avizul EPSO, reclamantul a susținut că rezultatele ediției din 2013 a concursului au fost publicate la 10 iulie 2014, și anume la două luni după termenul de depunere a plângerii în temeiul articolului 90 alineatul (2). Analiza efectuată după publicarea listei de rezervă a candidaților care au reușit la concurs în ediția din 2013 a demonstrat că criteriile de selecție au fost aplicate în mod diferit în edițiile din 2010 și 2013. Rezultatele au fost în mod clar un „fapt nou”. Prin urmare, EPSO nu putea refuza să răspundă la întrebarea Ombudsmanului dacă cele două proceduri erau identice sau două concursuri separate.

16. Reclamantul a insistat asupra faptului că a existat o încălcare a principiului egalității de tratament, întrucât unii candidați care au participat la ediția din 2010 aveau o diplomă identică cu a sa. Întrucât Ombudsmanul a demonstrat în mod clar că ediția din 2013 a fost o reluare a concursului din 2010, EPSO ar fi trebuit să verifice diplomele candidaților admiși la concursul din 2010.

17. Reclamantul a declarat că a revizuit toți candidații de pe lista de rezervă și a prezentat „dovezi convingătoare că, în 2010, mulți candidați aveau diplome de inginer sau chiar de medic/chimic.” De exemplu, o persoană al cărei nume figurează pe lista de rezervă aferentă ediției din 2010 a deținut un doctorat în neuroștiințe. Pe de altă parte, comisia de evaluare a fost mai strictă în 2013, iar diplomele în drept și economie „au fost diplomele obișnuite”, astfel cum se arată în eșantionul furnizat de EPSO. Întrucât au fost admiși mai puțin de 50 de candidați la fiecare ediție a concursului, ar fi fost ușor să se prezinte toate candidaturile, nu doar un eșantion. În plus, întrucât reclamantul a evidențiat mai mulți „candidați suspicioși”, ar fi fost mai bine să se pună accentul pe acești candidați.

Evaluarea Ombudsmanului în urma recomandării

18. Potrivit propriilor cuvinte ale EPSO, EPSO „examinează dacă decizia comitetului de neadmitere pare justificată având în vedere criteriile specifice de admitere aplicate în cadrul concursului în cauză” (sublinierea noastră). Întrucât, în plângerea sa întemeiată pe articolul 90 alineatul (2), reclamantul a susținut că anumiți candidați admiși în domeniul auditului procedurii din 2010 aveau calificări mai puțin pertinente decât ale sale, EPSO nu ar fi trebuit să se mulțumească, în decizia sa privind plângerea întemeiată pe articolul 90 alineatul (2), să invoce o jurisprudență care prevede că o aplicare eronată a anunțului de concurs care conduce la admiterea nejustificată a unor candidați nu poate stabili o încălcare a principiului egalității de tratament, fără a investiga mai în profunzime această afirmație. Având în vedere circumstanțele specifice ale prezentei cauze (două ediții ale aceluiași concurs), această afirmație ar fi trebuit să insufle EPSO unele îndoieli cu privire la aspectul dacă „criteriile specifice de admitere” aplicate în ediția din 2010 erau aceleași cu cele aplicate în ediția din 2013. Atunci când Ombudsmanul a întrebat EPSO dacă criteriile aplicate în procedura din 2013 erau mai stricte decât cele aplicate în procedura din 2010, EPSO a răspuns pur și simplu că este vorba despre două concursuri separate. Prin urmare, este clar că, întrucât EPSO a considerat întotdeauna că cele două proceduri sunt separate, nu s-a asigurat niciodată că „criteriile specifice de admitere” au fost aplicate în mod identic în edițiile din 2010 și 2013 (prin verificarea grilelor de evaluare utilizate de comisiile de evaluare în cele două ediții). Ceea ce Ombudsmanul a vrut să spună la punctul 37 din recomandarea sa (și anume declarația citată parțial la punctul 8 de mai sus și integral la nota de subsol 4 de mai sus) a fost că, întrucât EPSO a considerat în prezent [și, prin urmare, în mod necesar și la momentul deciziei sale cu privire la reclamația întemeiată pe articolul 90 alineatul (2)] că acestea erau două concursuri separate, este clar că, atunci când a tratat reclamația întemeiată pe articolul 90 alineatul (2), EPSO nu a evaluat dacă comisia de evaluare a încălcat principiul egalității de tratament prin aplicarea unor criterii de selecție diferite candidaților din procedurile din 2010 și 2013, deoarece nu a încercat niciodată să afle dacă „criteriile de admitere specifice” au fost aplicate în mod diferit în cele două ediții.  

19. Nu este suficient ca EPSO să susțină că a efectuat o comparație între un eșantion de dosare din domeniul auditului procedurilor din 2010 și 2013 și a concluzionat că nu au existat diferențe sistemice clar identificabile în abordarea comitetului în 2010 și 2013. EPSO nu ar fi trebuit să verifice diferențele evidente, dar ar fi trebuit să verifice dacă abordarea comitetului a fost identică în cele două proceduri. În cazul în care ar fi dorit să demonstreze că interpretarea dată de comisia de evaluare criteriilor de admitere a fost identică în cadrul procedurilor din 2010 și 2013, EPSO ar fi trebuit să verifice grilele de evaluare utilizate în scopul celor două proceduri.

20. În acest context, Ombudsmanul confirmă constatarea sa privind administrarea defectuoasă.

Concluzie

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea constatare:

Refuzul EPSO de a solicita comisiei de evaluare să își revizuiască decizia de a nu admite reclamantul în etapa „centru de evaluare” a ediției din 2013 a concursului în cauză constituie un caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul și EPSO vor fi informați cu privire la această decizie.

Emily OʹReilly

Ombudsmanul European

Strasbourg, 23/05/2018

[1] În 2010, reclamantul a participat la concursul general EPSO/AD/177/10 - AUDIT - Administratori. Acesta a fost exclus din procesul de selecție pe baza rezultatelor sale la testele de acces. În 2013, având în vedere rezultatul cauzei Pachtitis (hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 15 iunie 2010, Pachtitis/Comisia, F‑35/08, ECLI:EU:F:2010:51), EPSO a anunțat că va relua concursul EPSO/AD/177/10. Toți candidații excluși din concursul EPSO/AD/177/10 pe baza rezultatelor obținute la testele de acces au fost invitați să susțină noi teste. Reclamantul a promovat testele de admitere la concursul general EPSO/AD/177/10 - AUDIT 2013 - Administratori (denumită în continuare „ediția din 2013”).

[2] Pentru informații suplimentare privind contextul plângerii, argumentele părților și ancheta Ombudsmanului, vă rugăm să consultați textul integral al recomandării Ombudsmanului, disponibil la adresa:

https://www.ombudsman.europa.eu/en/cases/recommendation.faces/en/81510/html.bookmark

[3] În cazul în care există două concursuri diferite, criteriile de admitere pot fi aplicate în mod diferit în cadrul celor două concursuri în cauză. Dimpotrivă, dacă există un singur concurs, împărțit în două ediții, criteriile de admitere trebuie aplicate în același mod în ambele ediții.

[4] Această concluzie se regăsește la punctul 37 din recomandarea Ombudsmanului, care are următorul conținut: „Afirmând că este vorba despre concursuri separate, EPSO a evitat să examineze dacă comisia de evaluare a adoptat o abordare mai strictă în ceea ce privește evaluarea diplomelor candidaților în ediția din 2013 decât în ediția din 2010. Astfel, EPSO a evitat să examineze dacă comisia de evaluare a încălcat principiul egalității de tratament. Cu toate acestea, întrucât Ombudsmanul nu acceptă existența a două concursuri separate, constată că EPSO nu și-a efectuat în mod corespunzător controlul administrativ [plângerea întemeiată pe articolul 90 alineatul (2)]. Ombudsmanul consideră că EPSO a concluzionat în mod eronat că nu a existat nicio dovadă că comisia de evaluare a săvârșit o eroare vădită de apreciere în evaluarea candidaturii reclamantului.”