În 2015, un comitet al ONU a constatat că sistemul de asigurări de sănătate pentru membrii personalului UE, Sistemul comun de asigurări de sănătate (JSIS), nu este conform cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD). Comitetul a recomandat ca SCAS să fie revizuit pentru a oferi o acoperire cuprinzătoare a nevoilor de sănătate legate de handicap.

După ce a primit plângeri din partea membrilor personalului, care s-au confruntat cu probleme în ceea ce privește rambursarea integrală a cheltuielilor medicale ale acestora sau ale membrilor familiilor lor, Ombudsmanul a efectuat o anchetă strategică. Ea a constatat că eșecul Comisiei Europene de a lua măsuri eficace ca răspuns la recomandarea comisiei a reprezentat un caz de administrare defectuoasă. Prin urmare, ea a recomandat Comisiei să revizuiască normele care reglementează RCAM. Ea a făcut, de asemenea, o serie de sugestii Comisiei cu privire la modul în care nevoile persoanelor cu dizabilități sunt acoperite în cadrul SCAS, precum și cu privire la necesitatea de a forma personalul și de a consulta în mod corespunzător părțile interesate pentru a se asigura că SCAS reflectă nevoile persoanelor cu dizabilități.

Comisia a răspuns că va revizui normele care reglementează SCAS și va lua măsuri pentru a da curs majorității sugestiilor Ombudsmanului.

Întrucât Comisia a acceptat recomandarea sa, Ombudsmanul își închide ancheta strategică. Având în vedere importanța acestei chestiuni, petiționara solicită Comisiei să raporteze în termen de șase luni cu privire la punerea în aplicare a recomandării. Ombudsmanul confirmă, de asemenea, sugestia sa privind necesitatea revizuirii de către Comisie a normelor sale din 2004 privind satisfacerea nevoilor personalului cu handicap.

Cazul se referea la practica Oficiului European pentru Selecția Personalului („EPSO”) de a nu permite candidaților să candideze la mai mult de un concurs de recrutare simultan pentru funcționarii publici ai UE, chiar dacă aceștia îndeplineau criteriile. EPSO a refuzat să permită reclamantului să candideze în cadrul a două concursuri concurente pentru recrutarea de traducători pentru instituțiile UE și nu a explicat în mod convingător motivele aplicării acestei practici.

Ombudsmanul a constatat că această practică ar putea avea drept consecință împiedicarea recrutării celor mai calificate persoane și că, în consecință, EPSO ar trebui să fie în măsură să ofere o justificare convingătoare cu privire la motivele pentru care aplică această practică. Ombudsmanul a constatat că nefurnizarea de către EPSO a unui astfel de raționament reclamantului a constituit un caz de administrare defectuoasă. Ea a constatat, de asemenea, că orice continuare a practicii, în lipsa unei motivări solide, ar constitui în mod necesar și o administrare defectuoasă. Prin urmare, Ombudsmanul a recomandat EPSO să își revizuiască imediat politica în legătură cu această practică.

Ca răspuns, EPSO a înființat un grup intern de reflecție pentru a efectua o evaluare detaliată a impactului oricărei schimbări de politică în acest domeniu. Evaluarea va fi prezentată Consiliului de administrație al EPSO până în decembrie 2018. Consiliul trebuie să ia decizia finală. Întrucât EPSO acționează la recomandarea sa, Ombudsmanul a decis să închidă cazul.

Reclamantul a fost exclus în 2013 dintr-un concurs de recrutare de administratori în domeniul auditului desfășurat de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO). Acesta a fost exclus pe motiv că calificările sale academice nu erau suficient de relevante pentru postul anunțat. Reclamantul a subliniat în plângerea sa adresată Ombudsmanului European că mai mulți candidați care au fost admiși la același concurs în 2010 aveau diplome identice sau mai puțin relevante decât diploma sa. El a susținut că, în cazul în care calificările celorlalți candidați ar fi suficiente în 2010, diploma sa ar trebui să fie suficientă și în 2013.

Ombudsmanul s-a interesat de această chestiune și a constatat că concursul din 2013 a fost același cu cel organizat inițial în 2010 și că aceleași criterii privind calificările ar trebui să se aplice în 2013 ca și în 2010. Ombudsmanul a constatat administrarea defectuoasă de către EPSO și a recomandat EPSO să solicite comisiei de evaluare să își revizuiască decizia privind calificările reclamantului.

EPSO a refuzat să accepte recomandarea Ombudsmanului fără a furniza

motive convingătoare pentru poziția sa. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând un caz de administrare defectuoasă.

Cazul a vizat o decizie a Comisiei Europene de a considera neeligibile anumite costuri declarate de o organizație neguvernamentală care a participat la un proiect finanțat de UE menit să combată rasismul împotriva romilor. Reclamantul a susținut că Comisia nu a examinat în mod corespunzător elementele de probă înainte de a stabili că costurile erau neeligibile.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Cazul a vizat decizia Comisiei Europene de a recupera sumele plătite sub formă de granturi în cadrul mai multor proiecte finanțate de UE. Decizia a fost luată în urma auditurilor efectuate de un auditor în numele Comisiei. Reclamantul nu a fost de acord cu constatările auditului. Printre altele, reclamantul a dorit ca auditurile să fie revizuite de camera națională de auditori din statul său membru. Comisia nu a considerat acest lucru necesar.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Cazul a vizat cererea reclamantului de acces la două e-mailuri trimise membrilor Consiliului științific al agenției din contul privat de e-mail al președintelui Consiliului de conducere al Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare. Atunci când agenția a refuzat accesul pe motiv că cele două e-mailuri nu se aflau în posesia sa, întrucât au fost trimise dintr-un cont privat, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European.

Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la această chestiune, după care președintele consiliului de conducere a furnizat agenției copii ale celor două e-mailuri. Astfel, agenția ar putea evalua cererea reclamantului de acces la e-mailuri în temeiul Regulamentului 1049/2001 ^[1]. Ulterior, agenția a acordat reclamantului acces parțial la documente. Ombudsmanul a obținut copii complete ale celor două e-mailuri și a fost în măsură să verifice dacă ocultările efectuate în copiile comunicate reclamantului erau justificate.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cauza se referea la lipsa unui răspuns din partea Comisiei Europene la corespondența trimisă în contextul unei plângeri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Italiei și la presupusa sa decizie eronată de a închide plângerea privind încălcarea dreptului comunitar.

Ombudsmanul a investigat problemele și a constatat că, prin răspunsul pe care Comisia l-a trimis reclamantului în cursul prezentei anchete, a furnizat un răspuns convingător și cuprinzător. Prin urmare, Comisia a soluționat prima problemă. În special, Ombudsmanul a constatat că Comisia a oferit o explicație suficientă pentru decizia sa de a nu redeschide procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în acest caz. Prin urmare, în ceea ce privește a doua problemă, ea a considerat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Astfel, Ombudsmanul a închis ancheta.

Cazul se referea la presupusa concediere abuzivă a unui fost angajat de la Banca Europeană de Investiții (BEI) și la hărțuirea acestuia.

Ancheta Ombudsmanului s-a axat pe faptul că BEI i-ar fi refuzat în mod eronat reclamantului beneficiul așa-numitei „proceduri de conciliere” prevăzute la articolul 41 din Statutul funcționarilor BEI (care prevede că membrii personalului pot introduce o acțiune în fața Curții de Justiție a UE atunci când apare un litigiu cu BEI și că, înainte de a face acest lucru, ar trebui să caute o soluționare pe cale amiabilă, prin intermediul procedurii de conciliere). Ombudsmanul a făcut constatarea preliminară că, prin faptul că a considerat că procedura de conciliere nu putea fi aplicată unui fost membru al personalului care nu primea o pensie din partea BEI, BEI a comis o administrare defectuoasă. Prin urmare, Ombudsmanul a propus ca BEI să inițieze fără întârziere procedura de conciliere, atât în ceea ce privește aspectele legate de concediere, cât și cele legate de hărțuire. Banca a fost de acord să inițieze procedura de conciliere în ceea ce privește chestiunea concedierii și a trimis reclamantul la o altă procedură privind chestiunea hărțuirii.

Ombudsmanul a concluzionat că, în urma intervenției sale, a fost găsită o soluție. Prin urmare, ea a închis cazul.

Reclamantul, o organizație non-profit cu sediul în Belgia, a luat parte la un proiect finanțat de UE care viza abordarea problemelor cu care se confruntă persoanele în vârstă în ceea ce privește utilizarea soluțiilor TIC. Un audit financiar a constatat că sistemul utilizat de reclamant pentru înregistrarea timpului de lucru nu era fiabil. În consecință, Comisia a încercat să recupereze de la reclamant peste 85 000 EUR.

Ombudsmanul a investigat chestiunea și a constatat că auditorii au recunoscut că activitatea desfășurată de reclamant cu privire la două „livrabile” specifice era legitimă, la fel ca și timpul de lucru implicat. Prin urmare, petiționara a considerat că Comisia nu a fost îndreptățită să respingă costurile cu personalul legate de această activitate. Pentru a aborda acest aspect, ea a recomandat Comisiei să reducă în consecință suma pe care intenționa să o recupereze.

Comisia a acceptat pe deplin recomandarea Ombudsmanului și a fost de acord să reducă suma care trebuie recuperată cu aproape 37 000 EUR. În acest context, Ombudsmanul a închis cazul. Cu toate acestea, Ombudsmanul continuă cu o anchetă separată privind recuperarea fondurilor în legătură cu celelalte „rezultate”.

Acest caz a apărut ca urmare a faptului că Reprezentanța Comisiei Europene în Croația nu a răspuns la o cerere de informații formulată pe Facebook și a faptului că a blocat reclamantul pe pagina sa de Facebook. Reclamantul a întrebat dacă șeful reprezentanței din Croația este un fost membru al partidului comunist din Iugoslavia.

Întrucât Comisia și-a deblocat pagina de Facebook și a răspuns, Ombudsmanul constată că Comisia a soluționat aceste aspecte ale cazului. Ombudsmanul constată, de asemenea, că Comisia nu a comis nicio administrare defectuoasă prin faptul că nu a divulgat informațiile solicitate, deoarece acestea constituiau date cu caracter personal protejate.

Cu toate acestea, Ombudsmanul face o sugestie de îmbunătățire cu privire la necesitatea de a răspunde cetățenilor care comunică cu Comisia pe platformele de comunicare socială. Comisia ar trebui să țină seama de faptul că dreptul la replică, garantat de Carta drepturilor fundamentale a UE și de principiile bunei administrări, astfel cum sunt prevăzute în Codul european al bunei conduite administrative, se aplică comunicărilor primite prin intermediul platformelor de comunicare socială, sub rezerva numai a limitărilor justificate în temeiul principiului proporționalității. Comisia ar trebui să țină seama de acest lucru atunci când își revizuiește Ghidul furnizorilor de informații și în orice altă activitate relevantă.