Reclamantul a fost exclus în 2013 dintr-un concurs de recrutare de administratori în domeniul auditului desfășurat de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO). Acesta a fost exclus pe motiv că calificările sale academice nu erau suficient de relevante pentru postul anunțat. Reclamantul a subliniat în plângerea sa adresată Ombudsmanului European că mai mulți candidați care au fost admiși la același concurs în 2010 aveau diplome identice sau mai puțin relevante decât diploma sa. El a susținut că, în cazul în care calificările celorlalți candidați ar fi suficiente în 2010, diploma sa ar trebui să fie suficientă și în 2013.

Ombudsmanul s-a interesat de această chestiune și a constatat că concursul din 2013 a fost același cu cel organizat inițial în 2010 și că aceleași criterii privind calificările ar trebui să se aplice în 2013 ca și în 2010. Ombudsmanul a constatat administrarea defectuoasă de către EPSO și a recomandat EPSO să solicite comisiei de evaluare să își revizuiască decizia privind calificările reclamantului.

EPSO a refuzat să accepte recomandarea Ombudsmanului fără a furniza

motive convingătoare pentru poziția sa. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând un caz de administrare defectuoasă.

Cauza a vizat tratarea unei cereri de informații cu privire la modul de obținere a unei versiuni descărcabile a unei baze de date de jurisprudență deținute de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Ombudsmanul a investigat chestiunea și a solicitat EUIPO să explice mai bine motivele pentru care nu a putut da curs cererii. Explicația EUIPO a fost exactă și rezonabilă. Astfel, cazul a fost închis, constatându-se că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul se referea la excluderea reclamantului de către Parlamentul European dintr-o procedură de selecție a administratorilor de cercetare.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a examinat dosarul deținut de Parlament.

Pe baza informațiilor obținute în timpul inspecției, Ombudsmanul nu a constatat un caz de administrare defectuoasă din partea Parlamentului.

Cauza privea o cerere adresată Comisiei, din partea unuia dintre foștii săi funcționari, de informații detaliate referitoare la o eventuală procedură disciplinară împotriva unui alt fost funcționar al Comisiei.

Comisia a răspuns că nu poate divulga informațiile solicitate. De asemenea, aceasta a încercat să asigure reclamantul că se ocupă de problema fostului funcționar prin luarea tuturor măsurilor necesare.

Ancheta Ombudsmanului cu privire la această chestiune a inclus inspecții ale dosarelor Comisiei referitoare la fostul funcționar. Ombudsmanul a constatat că, deși instituțiile sunt obligate să mențină un nivel ridicat de transparență, în speță, Comisia era îndreptățită să considere că nu putea dezvălui detalii cu privire la acțiunile sale referitoare la fostul funcționar fără a aduce atingere bunei desfășurări a procedurilor în general, precum și vieții private a funcționarului în cauză.

Cazul a fost astfel închis, constatându-se că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Plângerea, care a fost depusă de Asociația piloților British Air Line, se referă lanormele UE privind limitările timpului de zbor și de serviciu și cerințele de odihnă pentru companiile aeriene comerciale. Mai precis, aceasta se referă la modul în care AESA și-a desfășurat procesul de actualizare a acestor norme. Reclamantul a susținut (i) că avizele științifice ar fi trebuit să aibă un rol mai important în procesul de reglementare; (ii) că AESA nu a furnizat dovezi privind calificările membrilor grupului de reglementare; și (iii) că AESA nu a abordat în mod adecvat aspectele legate de conflictele de interese.

Ombudsmanul nu a constatat nicio administrare defectuoasă din partea AESA în ceea ce privește rolul consultanței științifice în procesul de reglementare. În ceea ce privește modul în care AESA gestionează posibilele conflicte de interese în grupurile de reglementare, Ombudsmanul a constatat că politica sa de atenuare a acestor conflicte în cazul personalului propriu a fost modificată și că această abordare revizuită se aplică în prezent și experților din grupurile de reglementare. Pe această bază, Ombudsmanul a concluzionat că nu trebuie să investigheze în continuare această chestiune. În cele din urmă, AESA a acceptat recomandarea Ombudsmanului de a furniza reclamantului informații anonimizate cu privire la membrii grupului de reglementare. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, încurajând AESA să adopte o abordare mai proactivă în ceea ce privește divulgarea informațiilor de care dispune cu privire la calificările și expertiza membrilor grupului de reglementare. Ea a semnalat, de asemenea, că are în vedere analizarea unor aspecte legate de activitatea desfășurată de experții externi pentru anumite agenții ale UE.

Cazul a vizat o cerere a unei societăți norvegiene de acces public la documente referitoare la contactele dintre Comisie și Italia, cu scopul de a verifica dacă Italia respectă drepturile privind libera circulație a mărfurilor, și anume în ceea ce privește limitările impuse utilizării „șosetelor pentru zăpadă” (șosetele pentru zăpadă sunt concepute pentru a servi aceluiași scop ca lanțurile pentru zăpadă).

Cererea a fost refuzată de Comisie pe motiv că divulgarea documentelor ar putea submina o anchetă în curs. Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune. Ulterior, a fost acordat accesul la documentele solicitate, ceea ce a determinat Ombudsmanul să concluzioneze că problema a fost soluționată de Comisie.

Cazul se referea la solicitarea unui candidat de informații cu privire la performanța sa în cursul unui proces de selecție și la posibilitățile de a depune o plângere împotriva deciziei comisiei de evaluare. Institutul pentru Studii de Valori Mobiliare al Uniunii Europene nu a furnizat reclamantului informațiile solicitate și, prin urmare, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului, invocând lipsa de transparență în procedura de selecție. Ombudsmanul a investigat chestiunea și a concluzionat că, având în vedere explicațiile suplimentare furnizate în cursul anchetei, nu s-a putut constata nicio administrare defectuoasă din partea agenției.

Cauza privea excluderea unui cetățean spaniol de la un concurs general de selecție pentru motivul că nu cunoștea suficient limba spaniolă. Reclamantul a respins această explicație și a solicitat o copie a fișei de evaluare privind competențele sale lingvistice. În cursul anchetei Ombudsmanului, Comisia a furnizat reclamantului criteriile prestabilite utilizate pentru a marca testele scrise ale tuturor candidaților, soluționând astfel această parte a plângerii. În plus, jurisprudența recentă a Tribunalului Funcției Publice privind caracterul secret al fișelor de evaluare a justificat refuzul Comisiei de a le divulga. Prin urmare, nu s-a constatat nicio administrare defectuoasă în ceea ce privește acest aspect al cazului.

Acest caz a vizat presupusa decizie ilegală și/sau inechitabilă a Delegației UE în Armenia de a rezilia un contract de grant legat de un proiect pus în aplicare în Armenia și Iordania, în detrimentul reclamantului, un ONG italian activ în domeniul cooperării pentru dezvoltare. După o evaluare atentă a tuturor faptelor și argumentelor, Ombudsmanul a concluzionat că explicația delegației pentru decizia de reziliere a fost incompletă. Prin urmare, Ombudsmanul a sugerat Comisiei ca, în rolul său de supraveghere a delegațiilor UE, să ofere reclamantului o explicație mai cuprinzătoare cu privire la motivele încetării proiectului.

Ca răspuns la propunerea Ombudsmanului, Comisia a declarat că delegația a luat în considerare toți factorii relevanți atunci când a decis să rezilieze contractul. Cu toate acestea, Comisia a recunoscut că este posibil ca explicația pentru încetarea grantului să nu fi fost suficient de cuprinzătoare. Prin urmare, aceasta a transmis Ombudsmanului o scrisoare pe care delegația a trimis-o reclamantului, explicând toți factorii pe care i-a luat în considerare în evaluarea sa.

În pofida faptului că reclamanta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la răspunsul Comisiei la propunerea sa de soluție amiabilă, Ombudsmanul a considerat că Comisia a luat măsuri pentru a soluționa problema. Astfel, ea a decis să închidă cazul.