(Elaborat în conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din Statutul Ombudsmanului European[1])

Introducere

Ombudsmanul consideră că prezentul caz vizează două probleme importante de principiu, şi anume, (1) problema limbilor care trebuie utilizate pentru prezentările de pe internet ale preşedinţiei UE şi (2) măsura în care Consiliul poate fi considerat responsabil pentru siturile internet întreţinute de preşedinţia sa. Având în vedere importanţa rolului jucat de preşedinţie, Ombudsmanul consideră că este important ca informaţiile publicate pe siturile sale internet să fie accesibile unui număr cât mai mare de cetăţeni. În mod ideal, aceste informaţii ar trebui, prin urmare, publicate în toate limbile oficiale ale Comunităţii. Cu toate acestea, în cazul în care numărul de limbi pentru prezentarea siturilor internet ale preşedinţiei este limitat, selectarea limbilor care pot fi utilizate trebuie să se bazeze pe considerente obiective şi raţionale. Întrucât Consiliul a refuzat până în prezent să analizeze problema, Ombudsmanul nu poate stabili dacă alegerea făcută de preşedinţii este în conformitate cu aceste condiţii. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că problema ar trebui supusă atenţiei Parlamentului European.

Este necesar să se remarce că, ulterior publicării proiectului de recomandare elaborat de Ombudsman în cazul de faţă, un număr de deputaţi europeni italieni şi un deputat european spaniol au adresat Ombudsmanului întrebarea de ce acest proiect de recomandare vizează exclusiv limba germană şi nicio altă limbă a Comunităţii. În răspunsul său, Ombudsmanul a subliniat că problema ridicată de reclamant făcea referire doar la necesitatea existenţei unei versiuni germane a prezentărilor de pe internet ale preşedinţiilor. Ombudsmanul a explicat că, prin urmare, nu a fost necesar să trateze problema legată de necesitatea utilizării unei alte limbi sau a tuturor limbilor oficiale ale UE în acest scop.

Pentru a evita orice confuzii, Ombudsmanul s-a adresat şi preşedinţiei la data de 8 iunie 2006. În scrisoare, acesta a explicat că, în cazul în care Consiliul ar decide ca siturile internet ale preşedinţiei să fie disponibile în toate limbile, ar considera această soluţie ca fiind cel mai bun răspuns la proiectul de recomandare.

Plângerea

Următorul rezumat se va limita la esenţa problemei sesizate de reclamant. Detaliile suplimentare şi informaţiile privind contextul sunt disponibile în proiectul de recomandare elaborat de Ombudsmanul European pentru acest caz [2].

Pe parcursul anului 2004, reclamantul (o asociaţie care militează pentru apărarea limbii germane) a adresat o scrisoare guvernului olandez şi guvernului luxemburghez prin care le solicita acestora să ofere prezentările pe internet din perioada când vor deţine preşedinţia nu numai în limbile engleză şi franceză, ci şi în limba germană. Reclamantul a subliniat că cetăţenii Uniunii Europene a căror limbă maternă este limba germană sunt cei mai numeroşi şi că, în urma aderării noilor state membre, limba germană ocupă poziţia a doua într-un clasament realizat în funcţie de numărul de cetăţeni UE care vorbesc o anumită limbă ca limbă maternă sau ca limbă străină. Acesta a evidenţiat că, astfel, limba germană este, pe lângă engleză, limba înţeleasă de majoritatea cetăţenilor UE. Reclamantul a afirmat, de asemenea, că un număr cât mai mare de cetăţeni UE ar trebui să aibă acces la comunicările instituţiilor europene adresate, în principal, publicului european. Întrucât numărul de limbi utilizate este limitat, această alegere ar trebui să se bazeze, în opinia reclamantului, pe ponderea demografică a acestora. Prin urmare, reclamantul a fost de părere că nu se poate explica de ce preşedinţia foloseşte de regulă numai limbile engleză şi franceză, pe lângă limba ţării în cauză, pentru prezentările de pe internet. În opinia reclamantului, plângerea sa privind utilizarea limbii germane alături de cele menţionate este susţinută şi de necesitatea legitimării democratice în UE.

Atât guvernul olandez, cât şi guvernul luxemburghez au respins solicitarea reclamantului.

La data de 22 ianuarie 2005, reclamantul a adresat o scrisoare Consiliului prin care solicita acestuia să se asigure că prezentările de pe internet ale preşedinţiei vor fi disponibile şi în limba germană.

În răspunsul său din 4 martie 2005, Consiliul a confirmat că, din punct de vedere funcţional, preşedinţia face parte din Consiliu. A afirmat, însă, că aceasta nu presupune că situl internet al preşedinţiei trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi situl Consiliului. Statul membru care deţine preşedinţia poartă răspunderea exclusivă pentru informaţiile publicate pe acest site internet. Potrivit Consiliului, siturile internet ale preşedinţiei au rolul exclusiv de a completa informaţiile puse la dispoziţia cetăţenilor de către instituţiile comunitare în toate limbile oficiale. În acest context, Consiliul a făcut referire la propriul său site internet şi la numărul de documente disponibile pe acesta. De asemenea, a făcut referire la Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei [3] („Regulamentul nr. 1049/2001”) şi posibilităţile pe care le oferă.

Consiliul a observat că Ombudsmanul a avut deja ocazia să abordeze problema practicii lingvistice a preşedinţiei şi a Comisiei. Cauza 939/99/ME a vizat calendarul Comisiei de pe situl internet „Europa”, care era disponibil doar în limba franceză. Comisia a afirmat că acest document se adresa exclusiv presei. În decizia sa din 14 iunie 2000, Ombudsmanul s-a pronunţat după cum urmează: „Ombudsmanul observă că în Uniunea Europeană există 11 limbi oficiale şi 12 limbi de redactare a tratatelor. Prin urmare, anumite documente trebuie elaborate în toate aceste limbi. Cu toate acestea, Comisia nu este obligată să redacteze toate documentele în mai multe limbi atunci când acest lucru nu se impune prin natura documentului. Ombudsmanul nu deţine informaţii potrivit cărora dispoziţiile dreptului comunitar privind utilizarea limbilor pot împiedica instituţiile sau organismele comunitare să publice pe un site internet anumite documente în limba în care au fost redactate. Cu toate că este esenţial ca cetăţenii să fie informaţi în toate limbile cu privire la activitatea Comisiei, practica în cazul de faţă nu a scos la iveală niciun caz în care Comisia să nu-şi fi îndeplinit această obligaţie.”

În 2001, un cetăţean italian a reclamat faptul că prezentările de pe internet ale preşedinţiei belgiene erau disponibile doar în limbile olandeză, engleză, franceză şi germană (Cauza 1146/2001/IP). În decizia sa din 10 septembrie 2002, Ombudsmanul a fost de părere că, în măsura în care este posibil, instituţiile şi organismele Uniunii ar trebui să ofere informaţii cetăţenilor în limba lor maternă. A adăugat, însă, că nu cunoaşte nicio regulă sau principiu care să le interzică publicarea de informaţii pe siturile internet proprii într-un număr mai mic de limbi decât numărul total al limbilor oficiale.

Consiliul a afirmat că nu s-a adus nicio modificare cadrului legislativ relevant de la data adoptării acestor decizii, dar că numărul limbilor oficiale a crescut, ajungând la 21, ceea ce a dus la amplificarea problemelor logistice în ceea ce priveşte schema limbilor. Acesta a adăugat că atât instituţia sa, cât şi preşedinţiile au depus toate eforturile pentru a asigura că cetăţenilor le sunt furnizate cât mai multe informaţii, în cât mai multe limbi. Consiliul a subliniat, însă, că nu poate influenţa sub nicio formă alegerea limbilor în care preşedinţia îşi publică informaţiile.

La 1 aprilie 2005, reclamantul a înaintat o plângere Ombudsmanului. Reclamantul a declarat că imposibilitatea Consiliului de a asigura publicarea prezentărilor de pe internet ale preşedinţiei şi în limba germană reprezintă un caz de administrare defectuoasă. Potrivit reclamantului, Consiliul ar trebui să se asigure că, în viitor, prezentările de pe internet ale preşedinţiei vor fi puse la dispoziţie şi în limba germană.

Investigaţia

Avizul Consiliului

În avizul său, Consiliul a formulat următoarele observaţii:

Articolul 203 din Tratatul CE prevede că „preşedinţia este deţinută, prin rotaţie, de fiecare stat membru al Consiliului, pentru o perioadă de şase luni, în ordinea stabilită de Consiliu, hotărând în unanimitate” (sublinierea noastră).

Situl internet al preşedinţiei a fost organizat şi administrat de ministerul relevant din statul membru în cauză. Această informaţie a reieşit chiar din siturile respective. Rolul siturilor internet nu este să înlocuiască situl şi arhiva de documente ale Consiliului, ci să le completeze. Acestea oferă informaţii practice cu privire la activităţile unice întreprinse de fiecare preşedinţie, precum reuniunile neoficiale, evenimentele culturale şi alte activităţi şi iniţiative ale preşedinţiei.

Este adevărat că documentele preşedinţiei sunt considerate documente ale Consiliului în sensul aplicării Regulamentului nr. 1049/2001. Acest aspect reprezintă, totuşi, o problemă cu totul diferită care nu implică sub nicio formă că situl internet al preşedinţiei se supune controlului Consiliului.

Reclamantul a susţinut că nicio dispoziţie a Regulamentului de procedură al Consiliului nu sprijină opinia conform căreia preşedinţia poartă răspunderea exclusivă pentru informaţiile publicate pe situl său internet. Această afirmaţie a modificat, însă, datele problemei: Consiliul nu este în măsură să impună unui stat membru un anumit mod de organizare a siturilor sale internet. În consecinţă, indiferent de problema de fond dacă situl internet al preşedinţiei ar trebui să ofere informaţii în limba germană (o chestiune care face obiectul dreptului şi practicii statului membru şi care urmează a fi soluţionată de către instituţiile naţionale implicate), nu se poate vorbi despre administrare defectuoasă din partea Consiliului întrucât această instituţie nu are nicio responsabilitate în ceea ce priveşte situl internet al preşedinţiei.

Din acest motiv, plângerea a fost nefondată.

Observaţiile reclamantului

În observaţiile sale, reclamantul a comentat după cum urmează:

Preşedinţia nu poate face parte din Consiliu fără a fi responsabilă în faţa acestuia.

Conţinutul sitului internet al preşedinţiei nu numai că a completat situl internet al Consiliului, dar a depăşit cu mult conţinutul acestuia din urmă.

Consiliul a recunoscut că documentele preşedinţiei constituie documente ale Consiliului în sensul Regulamentului nr. 1049/2001. Cu toate acestea, întrucât situl preşedinţiei conţine documente în sensul articolului 3 litera (a) din regulament şi constituie, prin urmare, documente ale Consiliului, poziţia Consiliului s-ar traduce prin faptul că acesta nu deţine controlul asupra propriilor documente. Această situaţie ar fi în mod evident absurdă.

Cazul de faţă nu priveşte un stat membru şi siturile internet „proprii” (şi anume, naţionale), ci siturile internet create de un stat membru în calitatea sa de deţinător al preşedinţiei. Legislaţia şi practica statului membru pot fi relevante doar în ceea ce priveşte activităţile neasociate preşedinţiei.

Argumentul Consiliului potrivit căruia nu poate influenţa preşedinţia, adică o parte componentă a sa, pare lipsit de sens, sfidând orice considerent raţional prin incapacitatea Consiliului de a adresa, de exemplu, o cerere sau o recomandare preşedinţiei sale.

Articolul 195 din Tratatul CE prevede că mandatul Ombudsmanului acoperă toate instituţiile şi organismele comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă. În afară de excepţia menţionată, nu ar trebui să existe niciun alt domeniu care să nu poată face obiectul unei plângeri. Prin urmare, trebuie să existe posibilitatea de a înainta o plângere împotriva preşedinţiei, fie printr-o plângere împotriva Consiliului, fie printr-o plângere directă împotriva preşedinţiei.

Eforturile Ombudsmanului în vederea obţinerii unei soluţii amiabile

În urma examinării atente a avizului şi a observaţiilor, Ombudsmanul nu a considerat adecvat răspunsul oferit reclamantului de către Consiliu.

Propunerea privind soluţionarea pe cale amiabilă

La 20 octombrie 2005, Ombudsmanul a prezentat aşadar Consiliului următoarea propunere privind soluţionarea pe cale amiabilă:

Consiliul ar putea da urmare solicitării reclamantului privind publicarea prezentărilor de pe internet ale preşedinţiei şi în limba germană.

Avizul Consiliului

În avizul său, Consiliul a formulat următoarele observaţii:

Consiliul poate fi acuzat de administrare defectuoasă doar în cazul în care aplică în mod eronat o normă europeană existentă. Aceasta nu se aplică în cazul în care Consiliul nu poartă răspunderea pentru acţiunea care face obiectul plângerii.

Raţionamentul Ombudsmanului a fost incorect. Articolul 203 din Tratatul CE prevede că statele membre preiau prin rotaţie mandatul de preşedinte. În mod evident, această prevedere nu presupune că statul membru în cauză devine parte a Consiliului într-o măsură mai mare decât orice alt stat membru, ci pur şi simplu că statul membru (ca atare, nu în calitate de membru al Consiliului) deţine sarcina prezidării reuniunilor Consiliului şi trebuie să coordoneze activităţile pe care le presupune această funcţie.

În ultimele decenii, s-a dezvoltat practica prin care statele membre care deţin preşedinţia profită de această perioadă pentru a se promova şi pentru a organiza alte activităţi care pot fi sau nu legate de activitatea Consiliului. Spre exemplu, numeroase state membre au organizat activităţi culturale pe perioada deţinerii preşedinţiei. Aceste activităţi, precum şi informaţiile legate de acestea, sunt, în continuare, de responsabilitatea statului membru, în calitatea sa de stat membru UE (care deţine preşedinţia). În mod evident, acestea nu pot fi considerate activităţi ale Consiliului.

În mod similar, siturile internet administrate de statul membru respectiv şi/sau de ministerele naţionale au fost create, finanţate şi gestionate sub responsabilitatea statului membru, în calitate de stat membru al UE (care deţine preşedinţia). Acestea nu sunt finanţate, nici gestionate de către Consiliu. După cum Consiliul a remarcat deja, aceste aspecte sunt clarificate prin declaraţiile de declinare a răspunderii disponibile pe siturile internet respective.

Ombudsmanul a afirmat în propunerea sa privind soluţionarea pe cale amiabilă că nu cunoaşte nicio normă sau principiu care ar putea interzice Consiliului să discute sau să convină asupra aspectelor formale ale acestor situri internet. Această observaţie nu poate fi considerată legală, întrucât ar abroga un principiu fundamental din dreptul comunitar. În temeiul articolului 7 alineatul (1) din Tratatul CE, „fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin prezentul tratat.” Nu există nicio normă care să permită Consiliului să decidă asupra regimurilor lingvistice aplicate de un anumit stat membru. Într-adevăr, nici Ombudsmanul nu a identificat o astfel de normă. În mod cert, Regulamentul de procedură al Consiliului nu conţine astfel de norme.

Pe scurt, clasificarea acestor situri internet drept „situri ale preşedinţiei” nu implică în niciun fel supravegherea lor de către Consiliu. Siturile internet nu sunt întreţinute de preşedinţie, ci de statul membru care deţine preşedinţia, în conformitate cu articolul 203 din Tratatul CE. Nu există niciun temei legal în baza căruia Consiliul are dreptul de a solicita statelor membre să aplice un anumit regim lingvistic.

Consiliul a concluzionat afirmând că, în consecinţă, nu a putut da urmare propunerii Ombudsmanului privind soluţionarea pe cale amiabilă, nici nu a putut adopta o poziţie privind cauza de fond, care depăşeşte competenţele sale.

Observaţiile reclamantului

În observaţiile sale, reclamantul şi-a menţinut plângerea.

Evaluarea Ombudsmanului

Având în vedere avizul Consiliului şi observaţiile reclamantului pe marginea acestuia, Ombudsmanul a concluzionat că nu se poate ajunge la o soluţie amiabilă.

Proiectul de recomandare al Ombudsmanului

Proiectul de recomandare

La 21 martie 2006, Ombudsmanul a adresat Consiliului următorul proiect de recomandare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din statut:

„Consiliul ar trebui să dea urmare solicitării reclamantului privind publicarea prezentărilor de pe internet ale preşedinţiei şi în limba germană.”

Acest proiect de recomandare s-a bazat pe următoarele considerente:

1 Ombudsmanul consideră că argumentele părţilor în cazul de faţă impun abordarea a trei aspecte diferite, şi anume (1) circumstanţele în care se poate constata administrarea defectuoasă, (2) măsura în care Consiliul poate fi considerat responsabil, indiferent de situaţie, pentru siturile internet întreţinute de preşedinţia sa şi (3) dacă alegerea limbilor pentru aceste situri este compatibilă cu principiile bunei administrări.

2 În ceea ce priveşte primul aspect, Ombudsmanul remarcă argumentul Consiliului conform căruia administrarea defectuoasă se poate constata doar în cazul în care acesta a aplicat în mod eronat o normă existentă. Această interpretare este, totuşi, prea limitată şi nu respectă conceptul de „administrare defectuoasă” prevăzut la articolul 195 din Tratatul CE. Ombudsmanul consideră că administrarea defectuoasă se produce atunci când un organism public nu acţionează în conformitate cu o normă sau un principiu cu caracter obligatoriu[4]. Această definiţie a fost aprobată de Parlamentul European[5]. Contrar opiniei Consiliului, administrarea defectuoasă poate fi constatată nu numai în cazurile de încălcare a unei norme.

3 În ceea ce priveşte al doilea aspect, trebuie avut în vedere că articolul 203 din Tratatul CE prevede că „preşedinţia este deţinută, prin rotaţie, de fiecare stat membru al Consiliului, pentru o perioadă de şase luni, în ordinea stabilită de Consiliu, hotărând în unanimitate”. După cum a remarcat, în mod justificat, Consiliul în avizul său privind propunerea Ombudsmanului de soluţionare pe cale amiabilă, aceasta nu înseamnă că statul membru în sine devine parte a Consiliului. Atunci când un stat membru deţine preşedinţia înseamnă că statul membru în cauză are responsabilitatea prezidării Consiliului pe o perioadă limitată de timp. În acest sens, însă, preşedinţia face parte în mod evident din Consiliu. Ombudsmanul remarcă faptul că însuşi Consiliul a afirmat în scrisoarea adresată reclamantului din 4 martie 2005 că este de necontestat că preşedinţia este, din punct de vedere funcţional, parte a Consiliului.

4 Ombudsmanul consideră că, întrucât din punct de vedere funcţional face parte din Consiliu, preşedinţia trebuie să îşi asume aceleaşi obligaţii ca şi Consiliul, cu excepţia cazului în care există motive specifice pentru care aceste obligaţii nu ar trebui să se aplice în cazul preşedinţiei.

5 Este evident că această concluzie se aplică numai în măsura în care statul membru în cauză acţionează în calitatea sa de preşedinte al Consiliului. După cum a remarcat, în mod justificat, Consiliul în avizul său privind propunerea Ombudsmanului de soluţionare pe cale amiabilă, faptul că un stat membru care deţine preşedinţia organizează activităţi culturale pe perioada deţinerii acestei funcţii nu impune considerarea acestor activităţi drept activităţi ale Consiliului. Aceste activităţi rămân, într-adevăr, sub responsabilitatea statului membru în calitatea sa de stat membru al UE.

6 Ombudsmanul consideră, însă, că este justificată formularea unei alte concluzii în ceea ce priveşte siturile internet întreţinute de preşedinţie.

7 Consiliul susţine că problema limbilor care trebuie utilizate pentru siturile internet ale preşedinţiei face obiectul legislaţiei şi practicii statului membru care deţine preşedinţia. Potrivit Consiliului, preşedinţia poartă răspunderea exclusivă pentru informaţiile publicate pe aceste situri internet.

8 În mod evident, statele membre au libertatea de a crea orice situri internet doresc, în limitele impuse de legislaţia naţională. Trebuie remarcat, însă, că siturile internet vizate în cazul de faţă sunt marcate clar şi servesc drept situri internet ale preşedinţiei. Acestea oferă informaţii privind activitatea preşedinţiei, conform competenţelor care i-au fost atribuite în baza dreptului comunitar. În opinia Ombudsmanului, aceste situri internet nu pot fi, prin urmare, considerate situri „naţionale” aflate în afara sferei de aplicare a dreptului comunitar. Această afirmaţie este adevărată mai ales având în vedere importanţa pe care Consiliul o acordă activităţii preşedinţiei. Pe situl său internet (www.consilium.europa.eu), Consiliul face următoarea afirmaţie la secţiunea "Situri ale Preşedinţiei": „Preşedinţia Consiliului joacă un rol esenţial în organizarea activităţii instituţiei, mai ales în calitate de factor principal în cadrul procesului legislativ şi de luare a deciziilor politice. Sarcina sa este de a organiza şi prezida toate reuniunile, precum şi de a găsi soluţii de compromis la probleme dificile.”

9 Faptul că aceste situri sunt întreţinute de autorităţile statului membru în cauză şi includ referinţe directe în acest sens nu afectează concluzia de mai sus. Întrucât articolul 203 din Tratatul CE prevede că statele membre vor deţine preşedinţia individual, prin rotaţie, este firesc ca siturile internet ale preşedinţiei să fie întreţinute de autorităţile statului membru care exercită această funcţie. Nici Ombudsmanul nu consideră relevant ca cheltuielile pentru aceste situri să fie aparent suportate de statul membru în cauză. Acest fapt nu ar dovedi că activitatea relevantă nu poate fi considerată activitate a preşedinţiei în calitatea sa de parte a Consiliului. Nu există niciun argument suplimentar care să sugereze că aceste costuri trebuie suportate de fiecare stat membru. Având în vedere că, din punct de vedere funcţional, preşedinţia face parte din Consiliu, nu pare exclusă posibilitatea de a susţine ca sumele cheltuite pentru siturile internet respective să fie suportate de bugetul comunitar.

10 Principalul argument al Consiliului este că, în opinia sa, nu are puterea să impună unui stat membru care deţine preşedinţia un anumit mod de organizare a siturilor sale internet şi că, prin urmare, nu este responsabil pentru aceste situri. În avizul său privind propunerea Ombudsmanului de soluţionare pe cale amiabilă, Consiliul a afirmat chiar că o opinie contrară ar abroga un principiu fundamental al dreptului comunitar, prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Tratatul CE, conform căruia „fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin prezentul tratat.”

11 Ombudsmanul apreciază că acest argument este neconvingător. Atunci când un stat membru pune la dispoziţie un site internet, în calitate de deţinător al preşedinţiei, acesta acţionează ca parte a Consiliului. Având în vedere că problema ridicată de prezenta plângere vizează relaţia dintre Consiliu şi preşedinţie, adică o parte componentă a Consiliului, Ombudsmanul nu consideră că poziţia pe care a adoptat-o contravine principiului enunţat la articolul 7 alineatul (1) din Tratatul CE. Ombudsmanul se declară de acord cu faptul că decizia privind conţinutul unui astfel de site revine, în principal, statului membru care deţine preşedinţia. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu cunoaşte nicio normă sau principiu care ar putea să împiedice Consiliul să discute sau să aprobe aspectele formale ale acestor prezentări pe internet cu scopul de a asigura o cât mai largă disponibilitate a informaţiilor furnizate, de exemplu, prin discutarea şi stabilirea limbilor care ar trebui utilizate pentru aceste situri. Întrucât articolul 203 din Tratatul CE prevede exercitarea prin rotaţie a preşedinţiei (de către toate statele membre), aceste aspecte formale nu prezintă interes doar pentru un anumit stat membru, ci pentru toate statele membre.

12 Având în vedere cele menţionare anterior, Ombudsmanul îşi menţine părerea potrivit căreia Consiliul poate fi considerat, în principiu, responsabil pentru siturile întreţinute de preşedinţia sa.

13 În ceea ce priveşte cel de-al treilea aspect menţionat anterior, trebuie remarcat că Ombudsmanul a avut deja ocazia de a aborda problema alegerii limbilor în care să fie publicate informaţiile instituţiilor şi organismelor comunitare.

14 În decizia sa din 14 iunie 2000 în Cauza 939/99/ME[6], Ombudsmanul a evidenţiat că este esenţial ca documentele adresate persoanelor din afara instituţiilor comunitare să fie disponibile în cât mai multe limbi posibil. În prezent, unul dintre cele mai importante mijloace de publicare a informaţiilor este internetul. În opinia Ombudsmanului, este important, în consecinţă, să se asigure că siturile publice create de instituţiile şi organismele comunitare sunt accesibile cetăţenilor în cât mai multe limbi posibil.

15 În avizul său, Consiliul a susţinut că siturile internet ale preşedinţiei nu sunt menite să înlocuiască situl internet al Consiliului, disponibil în toate limbile Comunităţii, şi arhivele de documente, ci încearcă să le completeze. Se pare că, în acest fel, Consiliul a dorit să sugereze că nu este necesar să se dea urmare problemei ridicate de reclamant.

16 În urma accesării unor situri relevante, Ombudsmanul este de părere că argumentul reclamantului potrivit căruia aceste situri nu se limitează la a completa situl internet al Consiliului, ci depăşesc cu mult conţinutul acestuia din urmă, nu pare a fi lipsit de temei. Consiliul a remarcat în avizul său că aceste situri oferă informaţii practice cu privire la activităţile unice fiecărui mandat de şase luni, precum reuniunile neoficiale, evenimentele culturale şi alte activităţi şi iniţiative ale preşedinţiei. Aceste informaţii nu sunt neapărat disponibile pe situl internet al Consiliului. Cu toate acestea, chiar dacă siturile internet ale preşedinţiei oferă doar informaţii suplimentare, acestea prezintă interes pentru public şi, prin urmare, trebuie puse la dispoziţie într-o măsură cât mai extinsă şi mai eficientă.

Având în vedere importanţa rolului jucat de preşedinţie, este cu atât mai important să se asigure accesibilitatea informaţiilor publicate pe siturile sale internet pentru un număr cât mai mare de cetăţeni. Trebuie subliniat încă o dată că situaţia prezentă nu vizează conţinutul siturilor internet, adică problema tipului de informaţii furnizate de preşedinţie, ci modul de prezentare a acestor informaţii, adică dacă informaţiile trebuie furnizate în anumite limbi.

17 În decizia sa din 10 septembrie 2002 în Cauza 1146/2001/IP[7], Ombudsmanul şi-a exprimat opinia conform căreia, în măsura în care este posibil, instituţiile şi organismele europene ar trebui să ofere informaţii cetăţenilor în limbile lor materne. Ombudsmanul a adăugat, însă, că nu cunoaşte „nicio normă sau principiu care să le interzică publicarea de informaţii pe siturile internet proprii într-un număr mai mic de limbi decât numărul total al limbilor oficiale.” Având în vedere în special că numărul limbilor oficiale din UE a crescut la 20, este posibil să existe motive întemeiate pentru limitarea numărului de limbi în care siturile preşedinţiei să fie disponibile publicului.

18 Ombudsmanul este de părere însă că, dacă numărul limbilor în care sunt disponibile siturile internet ale preşedinţiei va fi limitat, selectarea limbilor care să fie utilizate trebuie să se bazeze pe considerente obiective şi raţionale. Trebuie remarcat că în hotărârea pronunţată în Cauza C-361/01 P Kik/OHIM (care viza limbile utilizate în procedurile prezentate Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne), Curtea de Justiţie a relevat că, în vreme ce regulamentul relevant aplică un tratament diferit limbilor oficiale ale Comunităţii, decizia Consiliului de a „limita numărul de limbi la cele mai vorbite pe teritoriul Comunităţii Europene este adecvată şi proporţională.”[8] Reclamantul a prezentat argumente aparent solide pentru a-şi susţine opinia potrivit căreia, în urma extinderii din 2004, limba germană a devenit cea de-a doua limbă din UE din punctul de vedere al răspândirii. În opinia reclamantului, siturile internet ale preşedinţiei ar trebui, prin urmare, să fie disponibile şi în limba germană. În lumina acestor argumente, Ombudsmanul consideră că alegerea limbilor pentru siturile internet ale preşedinţiei trebuie reevaluată.

19 Ombudsmanul observă, totuşi, că, până în prezent, Consiliul a evitat să adopte o poziţie privind natura argumentelor reclamantului.

20 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul concluzionează că neevaluarea de către Consiliu a solicitării reclamantului privind necesitatea oferirii unei versiuni în limba germană a siturilor internet ale preşedinţiei constituie un caz de administrare defectuoasă.

 

Avizul detaliat al Consiliului

În urma primirii proiectului de recomandare şi în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European, la 7 iunie 2006 Consiliul a transmis un aviz detaliat.

În avizul său detaliat, Consiliul a prezentat următoarele observaţii:

Este regretabil că Ombudsmanul pare să fi adoptat deja o poziţie finală cu privire la această problemă prin emiterea unui comunicat de presă. În acest fel, observaţiile detaliate pe care Consiliul a fost invitat să le prezinte şi care constituie o garanţie procedurală prevăzută la articolul 195 alineatul (1) din tratatul CE şi-au pierdut în mare parte relevanţa.

În ceea ce priveşte fondul, Consiliul a oferit deja explicaţii cu privire la faptul că nu este responsabil pentru siturile internet întreţinute sub autoritatea unui stat membru. Deşi Consiliul susţine multilingvismul ca aducând o contribuţie importantă la îmbunătăţirea comunicării cu cetăţenii, acesta a fost dispus să informeze statele membre relevante cu privire la opiniile Ombudsmanului în această problemă. Cu toate acestea, Consiliul nu era în măsură să urmărească proiectul de recomandare în niciun fel.

În cele din urmă, în lipsa oricărui caz de administrare defectuoasă de către o instituţie sau un organism comunitar, această problemă nu intră sub incidenţa competenţelor Ombudsmanului.

Observaţiile reclamantului

În observaţiile sale, reclamantul şi-a menţinut plângerea. Acesta a afirmat că alegerea limbilor pentru siturile preşedinţiei nu se bazează pe considerente obiective şi raţionale. Reclamantul a susţinut că potenţialul de comunicare (adică numărul de cetăţeni care pot fi abordaţi prin utilizarea unei anumite limbi) constituie un astfel de criteriu obiectiv şi raţional. Reclamantul a declarat că limba germană trebuie, prin urmare, utilizată de preşedinţie la realizarea prezentărilor sale de pe siturile internet proprii în toate situaţiile în care limba engleză nu este utilizată ca limbă unică.

În opinia reclamantului, abordarea Consiliului în cazul de faţă nu poate fi acceptată.

Evaluarea avizului detaliat al Consiliului de către Ombudsman

Ombudsmanul consideră că avizul detaliat al Consiliului nu prezintă niciun argument nou care ar putea influenţa evaluarea întreprinsă în cadrul proiectului său de recomandare.

Singurul argument nou prezentat de Consiliu în avizul său detaliat vizează ceea ce Consiliul pare să considere drept o încălcare a drepturilor procedurale de către Ombudsman. Consiliul pare să fie de părere că înainte ca Ombudsmanul să îşi poată forma o opinie finală privind măsura în care se poate vorbi despre administrare defectuoasă, acesta trebuie să aştepte avizul detaliat al Consiliului oferit drept răspuns la proiectul de recomandare al Ombudsmanului. În acest context, Consiliul face referire la articolul 195 alineatul (1) din Tratatul CE. Cu toate acestea, articolul 195 alineatul (1) prevede că, în cazul în care Ombudsmanul „constată” existenţa unui caz de administrare defectuoasă, acesta sesizează instituţia vizată, „care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica punctul său de vedere.” De asemenea, articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului prevede că, în cazul în care Ombudsmanul „constată" un caz de administrare defectuoasă, acesta sesizează instituţia în cauză, „întocmind, după caz, proiecte de recomandări”. Astfel, este mai mult decât evident că un proiect de recomandare poate fi elaborat doar după ce Ombudsmanul a constatat că este vorba despre un caz de administrare defectuoasă.

Ombudsmanul consideră că este util să remarce că, înainte de a transmite proiectul de recomandare Consiliului, a oferit acestuia două ocazii să îşi exprime punctul de vedere asupra acestei chestiuni, prima când i-a transmis plângerea pentru a formula avizul şi a doua când i-a solicitat să comenteze propunerea sa privind soluţionarea pe cale amiabilă. Încălcarea dreptului la audiere în cazul de faţă, sugerată de Consiliu, este, prin urmare, nefondată.

Nu este exclusă posibilitatea ca, în urma constatării cazului de administrare defectuoasă în proiectul de recomandare, Ombudsmanul să îşi revizuiască opinia, cu condiţia ca instituţia să îi prezinte motive detaliate şi convingătoare care ar face necesară reevaluarea situaţiei. Prin urmare, Consiliul este îndreptăţit să afirme că Ombudsmanul nu îşi poate forma o opinie „finală” înainte de a primi şi analiza avizul detaliat sau înainte de expirarea termenului de depunere a avizului detaliat. În consecinţă, Ombudsmanul analizează cu atenţie observaţiile prezentate în avizul detaliat înainte de a decide modul de acţiune în cazul de faţă. Cu toate acestea, astfel cum se menţionează anterior, Consiliul nu a oferit în avizul detaliat argumente noi cu privire la fondul cazului de faţă.

 

Recomandarea Ombudsmanului

Având în vedere cele menţionate anterior, Ombudsmanul ajunge la următoarele concluzii:

(i) Consiliul este responsabil pentru limbile utilizate pe siturile preşedinţiei;

(ii) informaţiile de pe situl internet al preşedinţiei Consiliului ar trebui, în mod ideal, să fie disponibile în toate limbile oficiale ale Comunităţii;

(iii) dacă numărul de limbi utilizate pe situl internet al preşedinţiei este limitat, alegerea limbilor trebuie să se bazeze pe considerente obiective şi raţionale şi

(iv) refuzul Consiliului de a trata fondul cazului, şi anume solicitarea reclamantului privind publicarea prezentărilor de pe internet ale preşedinţiei şi în limba germană, este, prin urmare, nejustificat şi constituie un caz de administrare defectuoasă.

Prin urmare, Ombudsmanul reformulează proiectul de recomandare ca recomandare pentru Consiliu după cum urmează:

Consiliul ar trebui să dea urmare solicitării reclamantului privind publicarea prezentărilor de pe internet ale preşedinţiei şi în limba germană.

Parlamentul European ar putea avea în vedere adoptarea unei rezoluţii în consecinţă.

Strasbourg, 30 noiembrie 2006

 

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

[1] Decizia nr. 94/262 din 9 martie 1994 a Parlamentului European privind statutul şi condiţiile generale pentru exercitarea funcţiilor Ombudsmanului, JO 1994 L 113, p. 15.

[2] Disponibil pe situl internet al Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).

[3] JO 2001 L 145, p. 43.

[4] A se vedea Raportul anual pentru 1997, p. 22.

[5] A se vedea Raportul anual pentru 1998, p. 17.

[6] Disponibil pe situl internet al Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).

[7] Disponibil pe situl internet al Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).

[8] Cauza C-361/01 P Kik / Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne [2003] Rec. I-8283, alineatul 94.