[Fabricat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European (1)]

Plângerea

În cursul anului 2004, reclamantul (o asociație pentru apărarea limbii germane) s-a adresat în scris guvernelor olandez și luxemburghez pentru a le solicita să ofere prezentările pe internet pe care trebuiau să le ofere atunci când dețineau președinția nu numai în limbile engleză și franceză, ci și în limba germană. Reclamantul a subliniat că mai mulți cetățeni ai UE au limba germană ca limbă maternă decât orice altă limbă și că, după aderarea noilor state membre, limba germană s-ar clasa pe locul al doilea dacă s-ar adăuga numărul de cetățeni ai UE care vorbesc o limbă ca limbă maternă sau ca limbă străină. Aceasta a subliniat că, pe lângă limba engleză, limba germană este, prin urmare, limba înțeleasă de majoritatea cetățenilor UE. Reclamantul a susținut, de asemenea, că comunicările instituțiilor UE care au fost adresate în principal publicului european ar trebui să fie accesibile unui număr cât mai mare de cetățeni ai UE. În cazul în care numărul de limbi utilizate a fost limitat, această alegere ar trebui, în opinia reclamantului, să se bazeze pe ponderea demografică a acestor limbi. Prin urmare, reclamantul a considerat că nu este de înțeles motivul pentru care Președinția a utilizat în mod normal numai limbile engleză și franceză, pe lângă limba țării în cauză, pentru prezentările lor pe internet. În opinia reclamantului, afirmația sa potrivit căreia ar trebui utilizată și limba germană a fost, de asemenea, susținută de necesitatea legitimării democratice în UE.

Atât guvernul olandez, cât și cel luxemburghez au respins cererea reclamantului. Scrisoarea reclamantului adresată guvernului olandez la 21 aprilie 2004 a primit răspuns abia la 6 august 2004. Scrisoarea adresată guvernului luxemburghez la 2 septembrie 2004 a fost tratată abia la 18 noiembrie 2004. În plus, autoritățile olandeze au răspuns la două e-mailuri trimise de reclamant în limba engleză, deși s-a solicitat un răspuns în limba germană.

La 13 decembrie 2004, reclamantul a înaintat Ombudsmanului o plângere împotriva Consiliului Uniunii Europene (cauza 3634/2004/WP). Această plângere se referea (1) la alegerea limbilor pentru prezentările pe internet ale Președinției, (2) la modul în care au fost tratate cererile adresate autorităților neerlandeze și luxemburgheze; și (3) faptul că autoritățile olandeze au utilizat limba engleză în unele dintre răspunsurile lor.

La 11 ianuarie 2005, Ombudsmanul a respins această plângere în temeiul articolului 2 alineatul (4) din statutul său, care impune ca plângerea să fie precedată de demersuri prealabile adecvate pe lângă instituția în cauză. Ombudsmanul a subliniat că, în opinia sa, este oportun ca reclamantul să se adreseze mai întâi Consiliului.

La 22 ianuarie 2005, reclamantul s-a adresat în scris Consiliului pentru a-i solicita să se asigure că prezentările pe internet ale Președinției vor fi disponibile și în limba germană. Reclamantul a transmis Consiliului o copie a cazului 3634/2004/WP și a deciziei Ombudsmanului cu privire la plângerea respectivă.

În răspunsul său din 4 martie 2005, Consiliul a subliniat că va aborda doar prima dintre cele trei probleme ridicate de reclamant în plângerea sa adresată Ombudsmanului.

Consiliul a confirmat că Președinția face parte din Consiliu din punct de vedere funcțional. Acesta a susținut însă că acest lucru nu înseamnă că site-ul internet al Președinției este supus acelorași condiții ca și cel al Consiliului. Statul membru care deține președinția a fost singurul responsabil pentru informațiile publicate pe site-ul său internet. Potrivit Consiliului, site-urile internet ale Președinției au completat doar informațiile care au fost puse la dispoziția cetățenilor de către instituțiile comunitare în toate limbile oficiale. În acest context, Consiliul a făcut trimitere la propriul site internet și la numărul de documente disponibile pe acesta. De asemenea, acesta a făcut trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (2) ("Regulamentul 1049/2001") și la posibilitățile pe care le oferă.

Consiliul a luat act de faptul că Ombudsmanul a avut deja ocazia să se ocupe de practica lingvistică a Președinției și a Comisiei. Cazul 939/99/ME se referea la faptul că calendarul Comisiei de pe site-ul „Europa” era disponibil numai în limba franceză. Comisia a susținut că acest document era destinat numai presei. În decizia sa din 14 iunie 2000, Ombudsmanul a statuat următoarele: „Ombudsmanul constată că în Uniunea Europeană există 11 limbi oficiale și 12 limbi ale tratatului. Prin urmare, anumite documente trebuie prezentate în toate aceste limbi. Cu toate acestea, Comisia nu este obligată să prezinte toate documentele în mai multe limbi atunci când acest lucru nu pare necesar în scopul documentului. Ombudsmanul nu are cunoștință de faptul că dispozițiile dreptului comunitar privind utilizarea limbilor ar putea împiedica o instituție sau un organism comunitar să publice pe un site internet documente în limba în care sunt redactate. Deși este esențial ca Comisia să informeze cetățenii cu privire la activitatea sa în toate limbile, practica Comisiei în cazul de față nu a evidențiat nicio neîndeplinire de către Comisie a acestei obligații.”

În 2001, un cetățean italian s-a plâns de faptul că conținutul prezentării pe internet a președinției belgiene era disponibil numai în limbile neerlandeză, engleză, franceză și germană (cazul 1146/2001/IP). În decizia sa din 10 septembrie 2002, Ombudsmanul a considerat că, în măsura posibilului, instituțiile și organele Uniunii ar trebui să furnizeze informații cetățenilor în propria lor limbă. Cu toate acestea, el a adăugat că nu are cunoștință de nicio normă sau principiu care să le interzică să publice informații pe site-urile lor internet în mai puțin decât numărul total de limbi oficiale.

Consiliul a susținut că cadrul juridic relevant nu s-a schimbat de la momentul adoptării acestor decizii, dar că numărul limbilor oficiale a crescut la 21, sporind astfel problemele logistice în ceea ce privește regimul lingvistic. Aceasta a adăugat că atât ea însăși, cât și președințiile respective depun toate eforturile pentru a se asigura că cetățenii primesc cât mai multe informații și în cât mai multe limbi posibil. Cu toate acestea, Consiliul a subliniat că nu a avut nicio influență asupra alegerii limbilor în care Președinția a oferit propriile informații.

La 1 aprilie 2005, reclamantul s-a adresat din nou Ombudsmanului, solicitându-i să reia tratarea plângerii sale. Prin urmare, această scrisoare a fost înregistrată ca o nouă plângere (cauza 1487/2005/GG). Reclamantul a solicitat Ombudsmanului să își folosească toată influența pentru a convinge Regatul Unit, în calitate de deținător de atunci al președinției, de necesitatea unei versiuni în limba germană a prezentării pe internet a președinției. De asemenea, acesta a solicitat Ombudsmanului să se exprime în favoarea acestei necesități în ceea ce privește toate președințiile viitoare.

Reclamantul a adăugat observații detaliate cu privire la scrisoarea Consiliului din 4 martie 2005. În aceste observații, Comisia a susținut că Consiliul nu și-a stabilit punctul de vedere, de exemplu, prin trimitere la o normă în acest sens. Reclamantul a subliniat că Președinția împarte obligațiile care revin Consiliului din care face parte. De asemenea, a luat act de faptul că Ombudsmanul a făcut o observație suplimentară în decizia sa în cauza 939/99/ME, care a fost formulată după cum urmează: „În cazul de față, Comisia și-a explicat practica prin natura calendarului și prin publicul-țintă limitat. Deși argumentul Comisiei nu este nerezonabil, Ombudsmanul ar dori să sublinieze că, în calitate de serviciu pentru cetățeni și presă, este esențial ca documentele adresate persoanelor din afara Comisiei să fie disponibile în cât mai multe limbi posibil. Ar fi util ca un astfel de material să fie disponibil în cel puțin trei dintre cele mai vorbite limbi: germană, engleză și franceză. Ombudsmanul salută planurile Comisiei de a stabili un calendar pe termen mai lung în mai multe limbi.”

Reclamantul a susținut, de asemenea, că decizia Ombudsmanului în cazul 1146/2001/IP nu pare să fie relevantă pentru cazul de față, având în vedere că reclamantul din cazul respectiv a solicitat utilizarea tuturor limbilor oficiale, în timp ce argumentul reclamantului a fost că, în cazul în care numărul de limbi ar fi limitat, acest lucru nu ar trebui făcut în dezavantajul limbii germane. În opinia reclamantului, problemele logistice cauzate de extindere, la care s-a referit Consiliul, ar putea justifica doar o limitare a limbilor utilizate pentru prezentările pe internet ale președinției, dar nu și o selecție inechitabilă a acestor limbi.

Reclamantul a susținut că poziția adoptată de Consiliu nu era în conformitate cu Regulamentul 1049/2001. În acest context, reclamantul a susținut că documentele Președinției sunt documente ale Consiliului în sensul regulamentului respectiv și că termenul „document” acoperă, de asemenea, materiale publicate pe site-uri web.

Prin urmare, reclamantul a susținut că neasigurarea de către Consiliu a faptului că prezentările pe internet ale președinției au fost, de asemenea, puse la dispoziție în limba germană a constituit un caz de administrare defectuoasă. Acesta a susținut că, de acum înainte, Consiliul ar trebui să se asigure că prezentările pe internet ale Președinției sunt, de asemenea, puse la dispoziție în limba germană.

INQUIRY

Avizul Consiliului

În avizul său, Consiliul a formulat următoarele observații:

Plângerea (i) se referea la nerespectarea multilingvismului de către site-ul internet al Președinției Consiliului și (ii) părea, de asemenea, să susțină că site-ul internet al Consiliului nu a oferit un acces suficient în limba germană.

Articolul 203 din Tratatul CE prevede că „funcția de președinte este deținută pe rând de fiecare stat membru în cadrul Consiliului, pentru un mandat de șase luni, în ordinea stabilită de Consiliu hotărând în unanimitate” (sublinierea noastră).

Site-ul președinției a fost organizat și administrat de ministerul de resort din statul membru în cauză. Acest lucru a fost clar de pe site-urile în sine. Astfel de site-uri nu urmăreau să înlocuiască site-ul internet al Consiliului și registrul de documente, ci să le completeze. Aceștia au furnizat informații practice cu privire la activități unice pentru fiecare președinție, cum ar fi, de exemplu, reuniuni informale, evenimente culturale și alte activități și inițiative ale președinției.

Este adevărat că documentele Președinției au fost considerate documente ale Consiliului în scopul aplicării Regulamentului 1049/2001. Totuși, aceasta a fost o chestiune complet separată, care nu a implicat în niciun fel faptul că site-ul internet al Președinției se afla sub controlul Consiliului.

Reclamantul a susținut că nu există nimic în Regulamentul de procedură al Consiliului care să justifice opinia potrivit căreia Președinția este singura responsabilă pentru informațiile de pe site-ul său internet. Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat: Consiliul pur și simplu nu avea competența de a obliga un stat membru să își organizeze site‐urile internet într‐un anumit mod. Rezultă că, independent de problema de fond dacă site-ul internet al Președinției ar trebui să furnizeze informații în limba germană (o chestiune de drept și de practică a statelor membre care urmează să fie decisă de instituțiile naționale implicate), nu ar putea exista o administrare defectuoasă din partea Consiliului, întrucât această instituție nu poartă nicio responsabilitate pentru site-ul internet al Președinției.

În ceea ce privește Consiliul însuși, propriul său site internet era disponibil în limba germană, precum și în toate celelalte limbi oficiale. Cu toate acestea, unele documente de pe acest site destinate jurnaliștilor nu au fost furnizate în toate limbile oficiale. Ombudsmanul a acceptat că instituția nu era obligată să prezinte toate documentele în mai multe limbi atunci când acest lucru nu părea necesar în scopul documentului în cauză.

Din aceste motive, plângerea a fost nefondată.

Observațiile reclamanților

În observațiile sale, reclamantul a formulat următoarele observații:

Avizul Consiliului nu conținea niciun argument care să pună sub semnul întrebării caracterul rezonabil al plângerii. Prin urmare, plângerea a fost menținută în întregime, făcând trimitere atât la cazul 3634/2004/WP, cât și la cazul 1487/2005/GG.

Avizul Consiliului conținea anumite inexactități factuale.

Trimiterea din aviz la „site-ul internet propriu al Consiliului” a fost înșelătoare. Site-ul internet al Președinției a fost un site internet al Consiliului. Acest lucru a rezultat din faptul (care a fost recunoscut de Consiliu) că Președinția făcea parte din Consiliu. În consecință, plângerea se referea la tratarea inadecvată a problemei limbilor pe ambele site-uri internet ale Consiliului.

Președinția nu ar putea face parte din Consiliu fără a fi responsabilă în fața acestuia din urmă.

Conținutul site-ului internet al Președinției nu numai că a completat site-ul internet al Consiliului, ci a depășit cu mult conținutul acestuia din urmă.

Consiliul a recunoscut că documentele Președinției sunt documente ale Consiliului în sensul Regulamentului 1049/2001. Cu toate acestea, întrucât conținutul site-ului internet al Președinției constituie documente în sensul articolului 3 litera (d). (a) din regulamentul respectiv și, prin urmare, din documentele Consiliului, poziția Consiliului ar însemna că Consiliul nu are control asupra propriilor documente. Aceasta ar fi o situație vădit absurdă.

Prezenta cauză nu se referea la un stat membru și la site-urile internet „sale” (și anume, naționale), ci la site-urile internet create de un stat membru în calitatea sa de președinte în exercițiu. Legislația și practica statului membru ar putea fi relevante numai în ceea ce privește activitățile care nu au legătură cu președinția.

Afirmația Consiliului potrivit căreia propriul său site internet era disponibil în limba germană a fost contrazisă de numeroase exemple de documente care erau disponibile numai în limba engleză sau franceză (3). Ombudsmanul ar trebui să încerce să se asigure că, în ceea ce privește acest site, limba germană este tratată în același mod ca engleza și franceza.

Argumentul Consiliului potrivit căruia nu a fost în măsură să influențeze președinția sa, adică o parte din ea însăși, părea lipsit de sens. Acesta a sfidat orice considerație rezonabilă potrivit căreia Consiliul nu ar trebui să fie în măsură să adreseze, de exemplu, o cerere sau o recomandare propriei președinții.

Articolul 195 din Tratatul CE prevede că mandatul Ombudsmanului acoperă toate instituțiile și organismele comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță. În afară de această excepție, nu ar trebui să existe niciun domeniu care să nu poată face obiectul unei plângeri. Prin urmare, a trebuit să fie posibilă formularea unei plângeri cu privire la Președinție, fie prin intermediul unei plângeri împotriva Consiliului, fie direct împotriva Președinției. Având în vedere că prima cale părea să fie blocată de refuzul încăpățânat al Consiliului, Ombudsmanul ar trebui să se adreseze acum direct Președinției.

Eforturile ombudsmanului de a obține o soluție prietenoasă

După o analiză atentă a avizului și a observațiilor, Ombudsmanul nu a fost convins că Consiliul a răspuns în mod adecvat plângerii.

În observațiile sale, reclamantul a solicitat Ombudsmanului să examineze și alte aspecte care depășesc domeniul de aplicare al anchetei desfășurate până în prezent. Ombudsmanul a considerat că nu este recomandabil să se facă acest lucru, având în vedere că extinderea domeniului de aplicare al prezentei anchete ar întârzia în mod inevitabil examinarea chestiunii care părea a fi cea mai importantă pentru reclamant (și anume, alegerea limbilor pentru site-urile președinției). Cu toate acestea, el l-a informat pe reclamant că este în continuare liber să depună o nouă plângere cu privire la aceste aspecte la Ombudsman.

Propunerea unei soluții amiabile

Articolul 3 alineatul (5) din Statutul Ombudsmanului obligă Ombudsmanul să caute, în măsura posibilului, o soluție împreună cu instituția în cauză pentru a elimina cazurile de administrare defectuoasă și pentru a-l convinge pe reclamant.

Prin urmare, Ombudsmanul a prezentat Consiliului următoarea propunere de soluție amiabilă:

Consiliul ar putea lua în considerare cererea reclamantului ca prezentările pe internet ale președințiilor să fie puse la dispoziție și în limba germană.

Prezenta propunere s-a bazat pe următoarele concluzii preliminare:

1 În scrisoarea sa din 4 martie 2005 adresată reclamantului, Consiliul a afirmat că nu se contestă faptul că Președinția face parte din punct de vedere funcțional din Consiliu. Cu toate acestea, în cazul în care președinția face parte din Consiliu, rezultă că aceasta este supusă acelorași obligații ca și acesta din urmă, cu excepția cazului în care există motive specifice pentru care aceste obligații nu ar trebui să se aplice președinției.

2 După cum a subliniat deja Ombudsmanul într-o cauză anterioară, este esențial ca documentele adresate persoanelor din afara instituțiilor comunitare să fie disponibile în cât mai multe limbi posibil. Unul dintre cele mai importante mijloace de a furniza informații publicului în timpurile moderne este internetul. Prin urmare, este deosebit de important să se asigure că site-urile web publice create de instituțiile și organismele comunitare sunt accesibile cetățenilor în cât mai multe limbi posibil.

3 Având în vedere că Președinția face parte din Consiliu, Ombudsmanul consideră că aceleași standarde ar trebui să se aplice, în principiu, tuturor site-urilor web publice administrate de Președinție.

4 În mod evident, statele membre sunt libere să creeze orice site internet doresc, sub rezerva limitărilor care pot apărea în temeiul legislației naționale. Cu toate acestea, site-urile internet vizate de prezenta cauză sunt marcate în mod clar și sunt destinate să servească drept site-uri internet ale „președinției”. Aceste site-uri oferă informații cu privire la activitatea Președinției, în calitatea care i-a fost atribuită de legislația comunitară. Prin urmare, în opinia Ombudsmanului, aceste site-uri web nu pot fi considerate site-uri web "naționale" care nu intră sub incidența dreptului comunitar. Este important de subliniat că prezenta cauză nu se referă la conținutul acestor site-uri web, și anume la chestiunea informațiilor furnizate de Președinție, ci la prezentarea acestor informații, și anume la întrebarea dacă informațiile ar trebui puse la dispoziție în anumite limbi.

5 Chiar dacă site-urile internet ale Președinției au furnizat doar informații suplimentare față de cele disponibile pe site-ul internet al Consiliului, aceste informații ar fi totuși de interes pentru public și, prin urmare, ar trebui să fie puse la dispoziție pe o scară cât mai largă și cât mai bine posibil.

6 Ombudsmanul nu este convins de argumentul Consiliului potrivit căruia acesta nu are competența de a ordona unui stat membru să își organizeze site-urile web într-un anumit mod și că nu își asumă nicio responsabilitate pentru aceste site-uri web. În cazul în care un stat membru pune la dispoziție un site internet în calitatea sa de președinte în exercițiu al Consiliului, acesta acționează ca parte a Consiliului. Ombudsmanul este de acord că este în primul rând de competența statului membru în cauză să decidă cu privire la conținutul pe care dorește să îl furnizeze pe un astfel de site internet. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu are cunoștință de nicio normă sau principiu care ar putea împiedica Consiliul să discute și să convină asupra aspectelor formale ale acestor prezentări pe internet în vederea punerii la dispoziție pe scară cât mai largă a informațiilor astfel furnizate, de exemplu, prin discutarea și stabilirea limbilor care ar trebui utilizate pentru aceste site-uri web.

7 Ombudsmanul consideră că, pentru ca numărul limbilor utilizate pentru prezentarea site-urilor internet ale Președinției să fie limitat, alegerea limbilor care urmează să fie utilizate trebuie să se bazeze pe considerații obiective și rezonabile. Reclamantul a prezentat argumente care par a fi importante pentru a-și stabili opinia potrivit căreia, după extinderea din 2004, limba germană a devenit a doua cea mai utilizată limbă din UE. În opinia reclamantului, site-urile președinției ar trebui, prin urmare, să fie puse la dispoziție și în limba germană. Având în vedere aceste argumente, Ombudsmanul consideră că alegerea limbilor pentru site-urile președinției ar trebui, într-adevăr, să fie reexaminată.

8 Cu toate acestea, Ombudsmanul ia act de faptul că, până în prezent, Consiliul s-a abținut de la adoptarea unei poziții cu privire la fondul argumentelor reclamantului.

9 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul ajunge la concluzia preliminară că neluarea în considerare de către Consiliu a fondului cererii reclamantului ca site-urile internet ale Președinției să fie, de asemenea, oferite în limba germană ar putea constitui un caz de administrare defectuoasă.

Avizul Consiliului

În avizul său, Consiliul a formulat următoarele observații:

Nu ar putea exista un caz de administrare defectuoasă din partea Consiliului decât dacă acesta ar fi aplicat în mod eronat o normă existentă a UE. Acest lucru nu ar putea fi valabil în cazul în care Consiliul nu a fost responsabil pentru acțiunea reclamată.

Raționamentul Ombudsmanului a fost incorect. Articolul 203 din Tratatul CE prevedea că statele membre trebuie să exercite pe rând funcția de președinte. În mod evident, acest lucru nu a însemnat că statul membru în cauză a devenit parte a Consiliului mai mult decât orice alt stat membru. Aceasta presupunea doar că statul membru respectiv (ca atare, iar nu în calitate de membru al Consiliului) era însărcinat cu prezidarea reuniunilor Consiliului și cu activitățile pe care le presupunea aceasta.

În ultimele decenii, a evoluat tradiția conform căreia statele membre care dețin președinția au utilizat această perioadă pentru a se promova și a organiza alte activități, care ar putea sau nu să fie legate de activitatea Consiliului. De exemplu, multe state membre, atunci când dețineau președinția, au organizat activități culturale. Astfel de activități, precum și informațiile referitoare la acestea, au rămas în responsabilitatea statului membru ca atare (care deține președinția). În mod evident, acestea nu ar putea fi considerate activități ale Consiliului.

În mod similar, site-urile web gestionate de statul membru respectiv și/sau de ministerele sale naționale au fost create, finanțate și gestionate sub responsabilitatea statului membru ca atare (care deține președinția). Acestea nu sunt nici finanțate, nici gestionate de Consiliu. După cum a observat deja Consiliul, acest lucru a fost într-adevăr clarificat de declarațiile de declinare a responsabilității care se găsesc pe aceste site-uri web.

Ombudsmanul a declarat în propunerea sa pentru o soluție amiabilă că nu are cunoștință de nicio normă sau principiu care ar putea împiedica Consiliul să discute sau să convină asupra aspectelor formale ale acestor site-uri web. Aceasta nu ar putea fi o observație juridică, deoarece ar inversa un principiu fundamental al dreptului UE. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Tratatul CE, „[f]iecare instituție acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul tratat.” Nu a existat nicio normă care să permită Consiliului să acționeze cu privire la regimurile lingvistice aplicate de un anumit stat membru. Într-adevăr, nici Ombudsmanul nu a identificat niciuna. Regulamentul de procedură al Consiliului nu cuprindea, cu siguranță, astfel de norme.

Pe scurt, faptul că aceste site-uri internet erau denumite „site-uri internet ale președinției” nu le-a plasat sub supravegherea Consiliului în niciun fel. Site-urile internet nu au fost întreținute de Președinție, ci, în conformitate cu dispozițiile articolului 203 din Tratatul CE, de statul membru care deține președinția. Nu exista niciun temei juridic care să permită Consiliului să solicite statelor membre să aplice un anumit regim lingvistic.

Consiliul a concluzionat afirmând că, prin urmare, nu este în măsură să ia în considerare propunerea Ombudsmanului privind o soluție amiabilă sau să adopte o poziție cu privire la fondul chestiunii care nu intră în sfera sa de competență.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul și-a menținut plângerea.

Evaluarea Ombudsmanului

Pe baza avizului Consiliului și a observațiilor reclamantului cu privire la acesta, Ombudsmanul a concluzionat că nu se poate ajunge la o soluție amiabilă.

DECIZIA

1 Observații introductive

1.1 Prezenta plângere este urmarea unei plângeri anterioare (cauza 3634/2004/WP) care a fost respinsă de Ombudsman pe motiv că nu s-au făcut demersurile prealabile corespunzătoare către Consiliu. Cazul 3634/2004/WP a cuprins trei aspecte, în special (1) alegerea limbilor pentru prezentările pe internet ale Președinției, (2) modul în care au fost tratate cererile adresate autorităților neerlandeze și luxemburgheze și (3) faptul că autoritățile neerlandeze au utilizat limba engleză în unele dintre răspunsurile lor. Reclamantul (o asociație pentru apărarea limbii germane) s-a adresat apoi în scris Consiliului. În răspunsul său, Consiliul a abordat doar chestiunea privind alegerea limbii pentru prezentările pe internet ale Președinției. Ulterior, reclamantul și-a reînnoit plângerea adresată Ombudsmanului, subliniind motivele pentru care a considerat că site-urile președinției ar trebui, de asemenea, să fie oferite în limba germană.

1.2 Prin urmare, Ombudsmanul a presupus că noua plângere se limitează la chestiunea alegerii limbii pentru prezentările pe internet ale Președinției. Reclamantul, care a fost informat cu privire la domeniul de aplicare al anchetei deschise de Ombudsman, nu a ridicat nicio obiecție.

1.3 În avizul său, Consiliul și-a exprimat opinia că plângerea ar putea viza, de asemenea, propriul site internet și a formulat câteva observații cu privire la această chestiune.

1.4 În observațiile sale, reclamantul s-a opus afirmației Consiliului potrivit căreia propriul său site internet este disponibil în întregime în limba germană și a solicitat Ombudsmanului să încerce să se asigure că, în ceea ce privește site-ul respectiv, limba germană este tratată în același mod ca engleza și franceza. Reclamantul a informat, de asemenea, Ombudsmanul că dorește să își mențină plângerea în întregime. Întrucât reclamantul s-a referit la cazul 3634/2004/WP în acest context, se pare că reclamantul a dorit ca Ombudsmanul să examineze, de asemenea, cele două aspecte care au fost ridicate în plângerea respectivă, dar care nu au fost incluse în domeniul de aplicare al prezentei anchete.

1.5 În propunerea sa pentru o soluție amiabilă (a se vedea punctul 2.4 de mai jos), Ombudsmanul a considerat că nu ar fi recomandabil să se extindă domeniul de aplicare al prezentei anchete astfel încât să acopere acuzațiile suplimentare ale reclamantului, având în vedere că acest lucru ar întârzia în mod inevitabil examinarea chestiunii care părea a fi cea mai importantă pentru reclamant (și anume, alegerea limbilor pentru site-urile internet ale Președinției). Prin urmare, el consideră că aceste aspecte suplimentare nu ar trebui abordate în cadrul prezentei anchete. Ombudsmanul a informat reclamantul că, în mod evident, își păstrează libertatea de a depune o nouă plângere cu privire la aceste aspecte la Ombudsman. Reclamantul nu a formulat obiecții cu privire la abordarea Ombudsmanului.

2 În ceea ce privește alegerea limbilor pentru site-urile președinției

2.1 Reclamantul susține că faptul că Consiliul nu s-a asigurat că prezentările pe internet ale Președinției sunt, de asemenea, puse la dispoziție în limba germană constituie un caz de administrare defectuoasă. Acesta susține că, de acum înainte, Consiliul ar trebui să se asigure că prezentările pe internet ale Președinției sunt, de asemenea, puse la dispoziție în limba germană.

2.2 În avizul său, Consiliul a susținut, în esență, că, independent de problema de fond dacă site-ul internet al Președinției ar trebui să furnizeze informații în limba germană (care, potrivit Consiliului, era o chestiune de drept și practică a statelor membre care urma să fie decisă de instituțiile naționale implicate), nu ar putea exista o administrare defectuoasă din partea Consiliului, deoarece această instituție nu poartă nicio responsabilitate pentru site-ul internet al Președinției.

2.3 În observațiile sale cu privire la aviz, reclamantul a subliniat că Președinția face parte din Consiliu și că, prin urmare, acesta din urmă trebuie să fie responsabil pentru primul. Reclamantul a adăugat că a sfidat orice considerație rezonabilă potrivit căreia Consiliul nu ar trebui să fie în măsură să adreseze, de exemplu, o cerere sau o recomandare propriei președinții.

2.4 La 20 octombrie 2005, Ombudsmanul a adresat Consiliului o propunere de soluție amiabilă, invitându-l pe acesta din urmă să ia în considerare cererea reclamantului ca prezentările pe internet ale Președinției să fie disponibile și în limba germană.

2.5 În răspunsul său, Consiliul a susținut că ar putea exista o administrare defectuoasă din partea sa numai în cazul în care aplică în mod eronat o normă existentă a UE. În opinia Consiliului, acest lucru nu s-a întâmplat deoarece nu a fost responsabil pentru situația reclamată. Consiliul a insistat asupra faptului că site-urile web gestionate de statul membru care deține președinția sunt create, finanțate și gestionate sub responsabilitatea statului membru respectiv ca atare. Acestea nu sunt nici finanțate, nici gestionate de Consiliu. Consiliul a luat act de faptul că Ombudsmanul a declarat că nu are cunoștință de nicio normă sau principiu care ar putea împiedica Consiliul să discute sau să convină asupra aspectelor formale ale acestor site-uri web. Cu toate acestea, în opinia Consiliului, acest lucru nu ar putea fi o observație juridică, deoarece ar inversa un principiu fundamental al dreptului UE. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Tratatul CE, „fiecare instituție acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul tratat.” Consiliul a susținut că nu există nicio normă care să îi permită să acționeze cu privire la regimurile lingvistice aplicate de un anumit stat membru.

2.6 În observațiile sale, reclamantul și-a menținut plângerea.

2.7 Ombudsmanul consideră că observațiile părților în cazul de față necesită abordarea a trei aspecte diferite, și anume (1) circumstanțele în care poate fi constatată administrarea defectuoasă, (2) dacă Consiliul poate fi tras la răspundere în orice circumstanțe pentru site-urile web administrate de Președinția sa și (3) dacă alegerea limbilor pentru aceste site-uri web este compatibilă cu principiile bunei administrări.

2.8 În ceea ce privește prima chestiune, Ombudsmanul observă că Consiliul susține că administrarea defectuoasă ar putea fi constatată numai dacă ar fi aplicat în mod eronat o normă existentă. Totuși, această interpretare este prea restrictivă și nu corespunde conceptului de „administrare defectuoasă” prevăzut la articolul 195 din Tratatul CE. Ombudsmanul consideră că administrarea defectuoasă apare atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu care îi este obligatoriu (4). Această definiție a fost aprobată de Parlamentul European (5). Contrar celor presupuse de Consiliu, administrarea defectuoasă nu poate fi constatată numai în cazurile în care a fost încălcată o normă.

2.9 În ceea ce privește cea de-a doua chestiune, trebuie menționat că articolul 203 din Tratatul CE prevede că "fiecare stat membru exercită pe rând funcția de președinte în cadrul Consiliului, pentru un mandat de șase luni, în ordinea stabilită de Consiliu, hotărând în unanimitate". După cum a observat în mod corect Consiliul în avizul său privind propunerea Ombudsmanului pentru o soluție amiabilă, aceasta nu înseamnă că statul membru ca atare devine parte a Consiliului. În cazul în care un stat membru deține președinția, aceasta înseamnă că statul membru respectiv deține, pentru o perioadă limitată de timp, funcția de președinte al Consiliului. Cu toate acestea, în acest sens, Președinția face parte în mod clar din Consiliu. Ombudsmanul ia act de faptul că însuși Consiliul a afirmat, în scrisoarea sa adresată reclamantului la 4 martie 2005, că nu se contestă faptul că Președinția face parte din punct de vedere funcțional din Consiliu.

2.10 Ombudsmanul consideră că, în calitate de membru funcțional al Consiliului, Președinția ar trebui să fie supusă acelorași obligații ca acesta din urmă, cu excepția cazului în care există motive specifice pentru care aceste obligații nu ar trebui să se aplice Președinției.

2.11 Este evident că această concluzie se aplică numai în măsura în care statul membru în cauză acționează în calitatea sa de președinte al Consiliului. Astfel cum a observat în mod corect Consiliul în avizul său privind propunerea Ombudsmanului pentru o soluție amiabilă, faptul că un stat membru care deține președinția organizează activități culturale în timpul președinției sale nu permite ca aceste activități să fie considerate activități ale Consiliului. Astfel de activități rămân, într-adevăr, în responsabilitatea statului membru ca atare.

2.12 Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că o concluzie diferită este justificată în ceea ce privește site-urile internet administrate de Președinție.

2.13 Consiliul susține că problema limbilor care ar trebui utilizate pentru site-urile internet ale Președinției este o chestiune care urmează să fie stabilită de legislația și practica statului membru care deține președinția. Potrivit Consiliului, numai Președinția este responsabilă pentru informațiile publicate pe aceste site-uri web.

2.14 În mod evident, statele membre sunt libere să creeze orice site internet doresc, sub rezerva limitărilor care pot apărea în temeiul legislației naționale. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că site-urile internet vizate de prezenta cauză sunt marcate în mod clar și sunt destinate să servească drept site-uri internet ale Președinției. Aceste site-uri oferă informații cu privire la activitatea Președinției, în calitatea care i-a fost atribuită de legislația comunitară. Prin urmare, în opinia Ombudsmanului, aceste site-uri web nu pot fi considerate site-uri web "naționale" care nu intră sub incidența dreptului comunitar. Acest lucru este valabil în special având în vedere importanța pe care Consiliul însuși o acordă activității Președinției. Pe site-ul său internet (http://www.consilium.europa.eu), Consiliul face următoarea declarație sub titlul „Site-urile președinției”: „Președinția Consiliului joacă un rol vital în organizarea activității instituției, în special ca forță motrice în procesul decizional legislativ și politic. Trebuie să organizeze și să prezideze toate reuniunile și să găsească compromisuri capabile să rezolve dificultățile.”

2.15 Faptul că aceste site-uri internet sunt întreținute de autoritățile statului membru în cauză și că ele conțin trimiteri exprese în acest sens nu afectează concluzia de mai sus. Întrucât articolul 203 din Tratatul CE prevede că fiecare stat membru deține, la rândul său, președinția, pare firesc ca site-urile internet ale președinției să fie întreținute de autoritățile statului membru care deține președinția. De asemenea, Ombudsmanul nu consideră relevant faptul că costurile pentru aceste site-uri web par să fie suportate de statul membru în cauză. Acest fapt nu ar dovedi că activitatea relevantă nu poate fi considerată o activitate a Președinției care acționează în calitatea sa de parte a Consiliului. În plus, nimic nu sugerează că aceste costuri trebuie să fie suportate în mod necesar de fiecare stat membru în parte. Având în vedere că Președinția face parte din Consiliu din punct de vedere funcțional, nu pare exclus să se susțină că costurile site-urilor web relevante ar putea fi imputate bugetului comunitar.

2.16 Principalul argument al Consiliului pare să fie acela că, în opinia sa, nu are competența de a ordona unui stat membru care deține președinția să își organizeze site-urile web într-un anumit mod și că, prin urmare, nu își asumă nicio responsabilitate pentru aceste site-uri web. În avizul său privind propunerea Ombudsmanului pentru o soluție amiabilă, Consiliul chiar a susținut că opinia contrară ar inversa un principiu fundamental al dreptului UE, și anume cel prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Tratatul CE, conform căruia „fiecare instituție acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul tratat”.

2.17 Ombudsmanul nu este convins de acest argument. În cazul în care un stat membru pune la dispoziție un site internet, în calitatea sa de președinte în exercițiu, acesta acționează în cadrul Consiliului. Având în vedere că problema ridicată în prezenta plângere privește astfel relația dintre Consiliu și președinția sa, și anume o parte a aceluiași Consiliu, Ombudsmanul nu vede cum poziția adoptată de acesta ar putea intra în conflict cu principiul enunțat la articolul 7 alineatul (1) din Tratatul CE. Ombudsmanul este de acord că este în primul rând de competența statului membru care deține președinția să decidă cu privire la conținutul pe care dorește să îl furnizeze pe un astfel de site internet. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu are cunoștință de nicio normă sau principiu care ar putea împiedica Consiliul să discute și să convină asupra aspectelor formale ale acestor prezentări pe internet în vederea punerii la dispoziție pe scară cât mai largă a informațiilor astfel furnizate, de exemplu, prin discutarea și stabilirea limbilor care ar trebui utilizate pentru aceste site-uri web. Având în vedere că articolul 203 din Tratatul CE prevede o președinție prin rotație (între toate statele membre), astfel de aspecte formale nu ar viza doar un anumit stat membru, ci ar fi relevante pentru toate statele membre.

2.18 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră în continuare că, în principiu, Consiliul poate fi tras la răspundere în ceea ce privește site-urile internet administrate de Președinția sa.

2.19 În ceea ce privește a treia dintre chestiunile menționate mai sus, trebuie remarcat faptul că Ombudsmanul a avut deja ocazia să se ocupe de problema alegerii limbilor în ceea ce privește informațiile publicate de instituțiile și organele comunitare.

2.20 În decizia sa din 14 iunie 2000 în cazul 939/99/ME (6), Ombudsmanul a subliniat că este esențial ca documentele adresate persoanelor din afara instituțiilor comunitare să fie disponibile în cât mai multe limbi posibil. Unul dintre cele mai importante mijloace de a furniza informații publicului în timpurile moderne este internetul. Prin urmare, în opinia Ombudsmanului, este deosebit de important să se asigure că site-urile web publice create de instituțiile și organismele comunitare sunt accesibile cetățenilor în cât mai multe limbi posibil.

2.21 În avizul său, Consiliul a susținut că site-urile internet ale Președinției nu urmăresc să înlocuiască site-ul internet al Consiliului, care este disponibil în toate limbile comunitare, și registrul documentelor, ci urmăresc să le completeze. Se pare că, prin urmare, Consiliul a dorit să sugereze că nu era necesar să se examineze problema de fond ridicată de reclamant.

2.22 După ce a vizitat unele dintre site-urile relevante, Ombudsmanul consideră că argumentul reclamantului potrivit căruia aceste site-uri nu numai că completează site-ul Consiliului, ci depășesc cu mult conținutul acestuia din urmă, nu pare a fi lipsit de valoare. Consiliul însuși a remarcat în avizul său că aceste site-uri oferă informații practice cu privire la activitățile unice pentru fiecare perioadă de șase luni a Președinției, cum ar fi, de exemplu, reuniuni informale, evenimente culturale și alte activități și inițiative ale Președinției. Aceste informații nu sunt neapărat disponibile pe site-ul internet al Consiliului. Cu toate acestea, chiar dacă site-urile președinției au furnizat doar informații suplimentare, aceste informații ar fi totuși de interes pentru public și, prin urmare, ar trebui să fie puse la dispoziție pe scară cât mai largă și cât mai bine posibil.

Având în vedere importanța rolului jucat de Președinție, pare cu atât mai important să se asigure că informațiile publicate pe site-urile sale sunt accesibile unui număr cât mai mare de cetățeni. Este oportun să se sublinieze încă o dată că prezenta cauză nu se referă la conținutul acestor site-uri web, și anume la chestiunea informațiilor furnizate de Președinție, ci la prezentarea acestor informații, și anume la întrebarea dacă informațiile ar trebui puse la dispoziție în anumite limbi.

2.23 În decizia sa din 10 septembrie 2002 în cauza 1146/2001/IP (7), Ombudsmanul și-a exprimat opinia că, pe cât posibil, instituțiile și organismele UE ar trebui să furnizeze informații cetățenilor în propria lor limbă. Cu toate acestea, Ombudsmanul a adăugat că nu are cunoștință de „nicio normă sau principiu care să le interzică să publice informații pe site-urile lor internet în mai puțin decât numărul total de limbi oficiale”. În special având în vedere faptul că numărul limbilor oficiale din UE a crescut în prezent la 20, pot exista într-adevăr motive legitime pentru a limita numărul limbilor în care site-urile internet furnizate de Președinție sunt puse la dispoziția publicului.

2.24 Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că, pentru a limita numărul de limbi utilizate pentru prezentarea site-urilor internet ale Președinției, alegerea limbilor utilizate trebuie să se bazeze pe considerații obiective și rezonabile. Ar trebui remarcat faptul că, în hotărârea sa în cauza C-361/01 P Kik/OAPI (care se referea la limbile care urmau să fie utilizate în procedurile în fața Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne), Curtea de Justiție a subliniat că, deși regulamentul relevant trata în mod diferit limbile oficiale ale Comunității, alegerea Consiliului "de a limita limbile la cele mai cunoscute în Comunitatea Europeană este adecvată și proporțională"(8) Reclamantul a prezentat argumente care par a fi importante pentru a-și stabili opinia potrivit căreia, după extinderea din 2004, limba germană a devenit a doua cea mai utilizată limbă din UE. În opinia reclamantului, site-urile președinției ar trebui, prin urmare, să fie puse la dispoziție și în limba germană. Având în vedere aceste argumente, Ombudsmanul consideră că alegerea limbilor pentru site-urile președinției ar trebui, într-adevăr, să fie reexaminată.

2.25 Cu toate acestea, Ombudsmanul ia act de faptul că, până în prezent, Consiliul s-a abținut de la adoptarea unei poziții cu privire la fondul argumentelor reclamantului.

2.26 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul ajunge la concluzia că neluarea în considerare de către Consiliu a fondului cererii reclamantului ca site-urile internet ale Președinției să fie, de asemenea, oferite în limba germană constituie administrare defectuoasă.

3 Concluzie

Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul adresează Consiliului următorul proiect de recomandare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului:

Proiectul de recomandare

Consiliul ar trebui să ia în considerare cererea reclamantului ca prezentările pe internet ale președințiilor să fie disponibile și în limba germană.

Consiliul și reclamantul vor fi informați cu privire la acest proiect de recomandare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului, Consiliul trimite un aviz detaliat până la 30 iunie 2006. Avizul detaliat ar putea consta în acceptarea deciziei Ombudsmanului și o descriere a măsurilor luate pentru punerea în aplicare a proiectului de recomandare.

Strasbourg, 14 martie 2006

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Decizia 94/262 a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, JO 1994, L 113, p. 15.

(2) JO 2001, L 145, p. 43.

(3) Reclamantul a anexat o listă a acestor documente.

(4) A se vedea Raportul anual 1997, p. 22.

(5) A se vedea Raportul anual 1998, p. 17.

(6) Disponibil pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).

(7) Disponibil pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).

(8) Cauza C-361/01 P Kik/Oficiul pentru Armonizarea Pieței Interne, Rec., 2003, p. I-8283, punctul 94.