Aveți o plângere împotriva unei instituții sau unui organism al UE?

Căutare anchete

Criterii de filtrare a documentelor
Caz
Aranjarea datei
Cuvinte cheie
Sau încercați cuvinte cheie vechi (înainte de 2016)

Afișare 1 - 20 din 322 rezultate

Recomandare privind modul în care Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) a tratat acuzațiile de hărțuire formulate de un ofițer al corpului permanent din categoria 2 (cazul 456/2024/MIK)

Vineri | 23 ianuarie 2026

Cazul a vizat nefurnizarea de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) a unui răspuns pe fond la o plângere administrativă legată de acuzații de hărțuire și nereguli formulate de un ofițer al corpului permanent din categoria 2.

Reclamantul a depus plângerea administrativă la Frontex în martie 2023. Frontex a răspuns că, spre deosebire de informațiile anterioare pe care le-a furnizat reclamantului, acesta din urmă nu avea dreptul de a depune o astfel de plângere. În consecință, acesta nu ar primi un răspuns pe fond. Cu toate acestea, în cursul anchetei Ombudsmanului, Frontex a declarat că va oferi reclamantului un răspuns general de fond până în noiembrie 2024. Frontex a furnizat acest răspuns reclamantului numai în decembrie 2025. Ombudsmanul a constatat că informațiile inconsecvente furnizate reclamantului și întârzierea flagrantă în a răspunde plângerii constituie administrare defectuoasă. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a considerat necesar să formuleze o recomandare, având în vedere că Frontex a oferit în prezent un răspuns substanțial reclamantului.

În plus, ancheta Ombudsmanului a evidențiat absența unui mecanism eficace de depunere a plângerilor și de recurs pentru agenții din categoria 2, cum ar fi în situațiile de hărțuire din cadrul Frontex. Ombudsmanul a concluzionat că aceasta este o problemă sistemică care constituie, de asemenea, administrare defectuoasă.

Ombudsmanul a recomandat Consiliului de administrație al Frontex să introducă un mecanism eficace de depunere a plângerilor și de recurs în viitoarea revizuire a cadrului juridic pentru agenții din categoria 2.

Decizie privind acțiunea Comisiei Europene referitoare la modul în care Oficiul său de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale (PMO) a comunicat cu un membru al personalului cu privire la aspecte legate de accesibilitate și handicap (1234/2024/ET)

Luni | 04 august 2025

Cauza se referea la faptul că un membru al personalului Oficiului de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale (PMO) al Comisiei Europene a trimis în mod accidental un e-mail reclamantului, pe care l-a considerat insultător.

Ombudsmanul a constatat că, într-adevăr, conținutul e-mailului în cauză era inadecvat, dar a considerat că Comisia a luat măsuri adecvate pentru a aborda problema, în special prin prezentarea de scuze reclamantului și prin luarea de măsuri pentru a preveni producerea unor astfel de incidente în viitor, în special prin reamintirea obligației membrilor personalului de a comunica politicos.

Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu sunt justificate alte anchete.  

Decizie privind modul în care Comisia Europeană a tratat cererea unei agenții de știri de a fi adăugată pe o listă de corespondență pentru comunicatele de presă aflate sub embargo (cazul 477/2023/EIS)

Joi | 12 iunie 2025

Cazul se referea la modul în care Comisia Europeană a tratat cererea unui jurnalist care lucrează la o agenție de știri de a fi adăugat pe o listă de corespondență pentru comunicatele de presă aflate sub embargo, în special pentru „indicatorii euro” ai Eurostat, care furnizează informații statistice economice periodice. Eurostat, care face parte din Comisie, a refuzat să adauge jurnalistul pe listă, deoarece a indicat că numai jurnaliștii sau agențiile cărora Comisia le-a acordat „acreditarea” mass-mediei puteau fi incluși pe astfel de liste de distribuție. Jurnalistul sau agenția sa de știri nu au putut primi acreditarea, deoarece nu îndeplineau una dintre condițiile prealabile, și anume ca agenția sau un jurnalist de la agenție să aibă domiciliul în Belgia. Reclamantul a susținut că această practică a fost discriminatorie și a însemnat că numai organizațiile mass-media mai mari, cu resurse financiare suficiente, care și-ar putea permite să aibă jurnaliști în Belgia, ar putea primi informații supuse embargoului.

Ombudsmanul a constatat că este rezonabil ca Comisia să includă domiciliul în Belgia ca o condiție prealabilă pentru acreditare în ceea ce privește accesul la clădirile fizice ale instituțiilor UE din Bruxelles. Cu toate acestea, ea a constatat că includerea unei cerințe privind domiciliul în Belgia ca o condiție prealabilă pentru includerea pe listele de distribuție a membrilor mass-mediei era disproporționată.

Ombudsmanul a închis ancheta cu o constatare a administrării defectuoase și a solicitat Comisiei să prezinte un raport în termen de șase luni pentru a o informa cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a remedia situația.