Contextul plângerii

1. Reclamantul, o mică agenție de știri cu sediul în Germania, a solicitat Eurostat (oficiul de statistică al UE, care este o direcție generală a Comisiei Europene) să îl includă pe o listă de difuzare a comunicatelor de presă supuse embargoului [1] privind „indicatorii euro”[2].

2. Eurostat l-a informat pe reclamant că, pentru a fi inclus pe lista sa de difuzare a embargoului, un jurnalist sau agenția de știri pentru care lucrează trebuie să facă dovada acreditării mass-media la instituțiile UE din Bruxelles [3], care este gestionată de Comisia Europeană.

3. Atunci când reclamantul a întrebat Comisia cum să obțină acreditarea, Comisia a explicat că acreditarea mass-mediei poate fi acordată numai persoanelor fizice – profesioniști din domeniul mass-mediei care lucrează pentru o „organizație de bună-credință” – care își au reședința legală în Belgia sau care lucrează pentru o agenție cu domiciliul în Belgia [4].

4. Nemulțumit de răspunsurile primite din partea Eurostat și a Comisiei, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului.

Ancheta

5. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la modul în care Comisia a tratat cererea reclamantului de a fi adăugat pe lista de embargo.

6. În cursul anchetei, Ombudsmanul a primit răspunsul Comisiei la cererea de răspuns a Ombudsmanului. Întrucât Comisia nu a putut răspunde la întrebările legate de condițiile prealabile aplicate de Eurostat pe materialele lor de presă, Ombudsmanul a solicitat și a primit, de asemenea, un răspuns din partea Eurostat. Ombudsmanul a primit observațiile reclamantului ca răspuns la răspunsurile Comisiei și ale Eurostat.

Refuzul de a adăuga reclamantul pe lista de difuzare a statisticilor UE cu un marcaj de embargo

Argumente prezentate Ombudsmanului

Din partea reclamantului

7. Reclamantul a susținut că este greșit ca, pentru a obține informații de presă supuse embargoului din partea Eurostat, o organizație mass-media (sau angajații acesteia) să fie rezidentă în Belgia. În opinia reclamantului, acest lucru subminează accesul imparțial și egal la statisticile UE, ceea ce încalcă legislația relevantă a UE [5].

8. Reclamantul a adăugat că normele favorizează, în esență, marile agenții de știri care își pot permite să aibă personal în Belgia, fără nicio justificare valabilă.

Din partea Comisiei

9. Scopul acreditării interinstituționale a mass-mediei este de a permite accesul fizic (și, după caz, de la distanță) la zonele de presă ale instituțiilor UE. Prin urmare, întrucât titularii de carduri de acreditare au acces la sediile fizice ale instituțiilor, aceștia trebuie să fie supuși unei verificări de securitate. Controlul de securitate este efectuat de serviciile de securitate din țara gazdă (Belgia), motiv pentru care solicitanții trebuie să aibă domiciliul în Belgia.

10. În ceea ce privește condițiile pentru a fi adăugată pe listele de corespondență ale Comisiei, Comisia a observat că acreditarea interinstituțională nu este o condiție pentru aderarea la toate listele de corespondență. Cu toate acestea, practica standard a Comisiei este de a solicita acreditarea pentru listele de difuzare referitoare la informațiile care fac obiectul unui embargo. În aceste cazuri, un jurnalist acreditat și redactorul-șef (sau directorul mass-media al organizației mass-media pentru care lucrează jurnalistul) se angajează să respecte embargoul prin semnarea unei declarații [6]. În acest sens, aceștia recunosc, de asemenea, că, în caz de încălcare, există sancțiuni, cum ar fi excluderea de la primirea de materiale de presă sau de la accesul la informările neoficiale. Cerința ca jurnaliștii să fie acreditați în mass-media permite Comisiei să pună în aplicare sancțiunile respective în cazul unei încălcări.

De la Eurostat

11. În ceea ce privește condițiile de primire a materialelor de presă ale Eurostat, Eurostat a făcut trimitere la normele relevante ale UE privind statisticile europene [7] și la Codul de bune practici al statisticilor europene [8]. În conformitate cu codul respectiv, toți utilizatorii au acces egal la comunicatele statistice în același timp, iar orice acces privilegiat înainte de publicare în temeiul embargoului este limitat, controlat și făcut public.[9] Normele detaliate privind accesul înainte de publicare în temeiul embargoului pot fi găsite în Protocolul privind accesul imparțial la datele Eurostat pentru utilizatorii de date, care prevede că „comunicatele de presă Euroindicator sunt transmise sub embargo agențiilor de știri acreditate din Bruxelles”.[10] Eurostat a declarat că normele respective sunt pe deplin conforme cu practica standard a Comisiei. De asemenea, Consiliul a fost de acord cu Comisia că solicitarea acreditării servește drept garanție împotriva scurgerii de informații și asigură accesul controlat la informații care nu au fost încă divulgate.

12. Eurostat nu a fost de acord cu faptul că normele sale subminează accesul imparțial la informații statistice și/sau egalitatea de tratament a organizațiilor mass-media. În opinia Eurostat, Comisia tratează toți jurnaliștii în mod egal: condițiile de acreditare sunt aceleași și fiecare jurnalist primește acreditare dacă îndeplinește aceste condiții [11]. În plus, aceasta nu împiedică jurnaliștii să primească „indicatorii euro” odată ce sunt publicați.

13. În cele din urmă, Eurostat a afirmat că nu a găsit nicio modalitate alternativă de a permite organizațiilor mass-media neacreditate să primească „indicatorii euro” înainte ca aceștia să fie publicați.

Din partea reclamantului

14. Reclamantul a susținut că accesul mai devreme la informații, chiar și atunci când acestea nu pot fi publicate înainte de ridicarea embargoului, creează un avantaj semnificativ pentru organizațiile mass-media. În plus, reclamantul a susținut că „indicatorii euro” sunt trimiși agențiilor de știri, nu jurnaliștilor acreditați individual. Prin urmare, atunci când o agenție de știri primește informațiile, aceasta le poate distribui deja companiilor sale fiice sau surori înainte de ridicarea embargoului.

15. Faptul că o agenție de știri trebuie, în practică, să aibă un jurnalist permanent cu reședința în Belgia favorizează marile agenții de știri care își pot permite să finanțeze acest lucru și dezavantajează agențiile sau publicațiile mai mici.

16. În plus, reclamantul a subliniat că Eurostat își are sediul în Luxemburg, nu în Belgia. Prin urmare, argumentul potrivit căruia cerința privind reședința în Belgia contribuie la asigurarea răspunderii nu se aplică. Reclamantul a subliniat că sancțiunea relevantă pentru încălcarea unui embargo este excluderea de pe lista de distribuție. Acest lucru se poate face indiferent de locul de reședință al jurnalistului.

17. Reclamantul nu a fost de acord cu faptul că nu există măsuri alternative disponibile. De exemplu, Eurostat ar putea include societăți mass-media ai căror angajați au acreditare permanentă la autoritatea națională relevantă din orice stat membru al UE sau ar putea verifica în multe alte moduri dacă societatea este „autentică”, de exemplu prin verificarea conținutului publicat. După cum afirmă Eurostat însuși în orientările sale, amenințarea excluderii de pe lista preferată este cea mai bună protecție împotriva oricărui abuz.

18. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui fie să modifice normele, astfel încât reședința belgiană să nu mai fie o condiție prealabilă obligatorie pentru ca jurnaliștii sau agențiile de știri să primească informații care fac obiectul embargoului, fie să renunțe la accesul privilegiat la informațiile care fac obiectul embargoului și să furnizeze informațiile tuturor agențiilor de știri, acreditate sau nu, în același timp.

Evaluarea Ombudsmanului

19. Este la latitudinea oricărui organism al UE să decidă dacă să emită informații către mass-media care fac obiectul embargoului și să creeze o listă de corespondență supusă embargoului. În cazul în care decid să facă acest lucru, instituțiile Uniunii sunt, în principiu, de asemenea libere să decidă pe cine să includă pe astfel de liste de difuzare. Cu toate acestea, condițiile pentru includerea pe o astfel de listă ar trebui să fie transparente, proporționale și nediscriminatorii.

20. În plus, la fel ca în cazul oricăror alte statistici europene, „indicatorii euro” trebuie diseminați în conformitate cu principiul imparțialității, ceea ce înseamnă într-un mod neutru și tratând toți utilizatorii în mod egal.[12] Aceasta include accesul egal la comunicatele statistice în același timp. Orice acces privilegiat la statisticile europene ar trebui să fie limitat, bine justificat, controlat și făcut public [13].

21. Ombudsmanul înțelege că scopul furnizării „indicatorilor euro” supuși embargoului numai agențiilor de știri acreditate de UE în domeniul mass-mediei pare să fie acela de a limita accesul și de a se asigura că Eurostat poate pune în aplicare condițiile aplicabile, inclusiv în ceea ce privește utilizarea neautorizată. Deși este legitim să se dorească limitarea accesului și asigurarea respectării condițiilor, ținând seama, de asemenea, de caracterul potențial sensibil la piață al datelor, Ombudsmanul nu este convins că modalitatea adecvată de a face acest lucru este prin solicitarea acreditării mass-mediei din UE, având în vedere cerințele care se aplică în acest sens, în special în ceea ce privește domiciliul belgian.

22. La un nivel mai general, Ombudsmanul nu este convins că este proporțional și necesar să se aplice aceleași norme, inclusiv cerința privind reședința în Belgia, (i) jurnaliștilor care solicită acces fizic la zonele de presă ale instituțiilor UE și (ii) jurnaliștilor care doresc doar să fie adăugați pe listele de corespondență supuse embargoului.

23. Ombudsmanul este de acord că cerința privind reședința poate fi justificată din motive de siguranță publică, atât timp cât servește scopului de a permite accesul fizic la instituțiile UE de la Bruxelles. Cu toate acestea, este dificil de înțeles modul în care aceeași cerință poate fi justificată pentru includerea pe listele de corespondență supuse embargoului.

24. Este foarte probabil ca cerința de a avea un jurnalist domiciliat în Belgia să favorizeze nu numai organizațiile mass-media cu sediul în Belgia, ci și organizațiile cu bugete și personal mai mari. Este posibil ca multe agenții de știri sau jurnaliști legitimi să nu aibă niciun interes sau să nu fie nevoiți să acceseze clădirile instituțiilor UE din Bruxelles, dar să aibă un interes legitim și justificat în ceea ce privește accesarea materialelor care fac obiectul embargoului. Acest lucru este din ce în ce mai adevărat în contextul mass-mediei online.

25. În cazul specific al Eurostat, este și mai dificil să se înțeleagă modul în care deținerea unei reședințe belgiene ar putea permite un contact mai bun cu Eurostat, care are sediul la Luxemburg, sau ar putea permite Eurostat să pună mai bine în aplicare condițiile aplicabile informațiilor supuse embargoului.

26. La un nivel mai general, Ombudsmanul consideră că există alte mijloace, mai puțin restrictive decât cerința privind domiciliul, pentru a se asigura că acordurile de embargo sunt respectate și că astfel de materiale sunt distribuite numai destinatarilor de încredere – de exemplu, analizând dacă entitatea este un organism acreditat pe lângă autoritatea națională relevantă din propriul stat membru, solicitând participanților să semneze o declarație care să stabilească condițiile pentru primirea informațiilor care fac obiectul embargoului și sancțiunile în caz de nerespectare. Având în vedere sancțiunile implicate în mod obișnuit, cum ar fi eliminarea drepturilor de acces și a privilegiilor aferente, este greu de înțeles modul în care o cerință privind domiciliul este proporțională sau necesară.

27. Deși Ombudsmanul este de acord că sunt necesare verificări prealabile aprofundate pentru a asigura buna funcționare a sistemului de embargo, acesta constată că nu există nicio justificare valabilă pentru cuplarea acreditării mass-mediei din UE și a cerințelor care se aplică cu accesul la materiale care fac obiectul embargoului. Normele actuale contravin principiului proporționalității și constituie administrare defectuoasă.

28. Având în vedere că este de competența Comisiei să stabilească condițiile de acces la listele supuse embargoului, Ombudsmanul nu consideră oportun să formuleze o recomandare prescriptivă. Ea invită Comisia să raporteze în termen de șase luni cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a remedia situația.

Concluzie

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea concluzie:

A existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene, care a impus ca, pentru a fi incluși pe listele de corespondență supuse embargoului, jurnaliștii sau agențiile de știri să aibă domiciliul în Belgia.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

Emily O'Reilly Ombudsmanul
European

Strasbourg, 11.11.2024

[1] Eliberarea sub embargo este un document care este împărtășit jurnaliștilor înainte de data oficială a eliberării, dar cu un acord strict că informațiile conținute în acesta nu pot fi publicate până la o anumită oră și dată.

[2] „Indicatorii euro” furnizează informații economice generale privind zona euro, Uniunea Europeană și statele membre individuale. Mai multe informații sunt disponibile aici: https://ec.europa.eu/eurostat/web/euro-indicators.

[3] Comisia Europeană acordă acreditare media jurnaliștilor, fotografilor și echipelor de televiziune care îndeplinesc anumite condiții. Acest lucru le permite să aibă acces la clădirile Comisiei Europene, ale Parlamentului European și ale Consiliului UE, precum și la alte servicii conexe: https://commission.europa.eu/about-european-commission/contact/press-services/media-accreditation_en.

[4] Comisia a furnizat, de asemenea, un link către pagina web de mai sus privind acreditarea mass-mediei, care include alte condiții.

[5] Articolul 2 alineatul (1) litera (b) și articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene, JO 2009, L 87, p. 164.

[6] „Declarație de recunoaștere a condițiilor de embargo impuse de serviciul purtătorului de cuvânt”

[7] Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 privind statisticile europene, disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=celex%3A32009R0223.

[8] Disponibilă la adresa: https://ec.europa.eu/eurostat/documents/4031688/8971242/KS-02-18-142-EN-N.pdf/e7f85f07-91db-4312-8118-f729c75878c7?t=1528447068000.

[9] Principiul 6: Imparțialitatea și obiectivitatea Codului de bune practici al statisticilor europene, și anume punctul 6.7: „Autoritățile statistice decid în mod independent cu privire la momentul și conținutul publicării statisticilor, ținând seama, în același timp, de obiectivul de a furniza informații statistice complete și în timp util. Toți utilizatorii au acces egal la versiunile statistice în același timp. Orice acces privilegiat prealabil lansării către orice utilizator extern este limitat, bine justificat, controlat și făcut public. În caz de încălcare, acordurile prealabile acordării liberului de vamă sunt revizuite astfel încât să se asigure imparțialitatea” (sublinierea noastră).

[10] Protocolul nu este accesibil publicului online. Ultimul punct al protocolului are următorul cuprins: „Proceduri de embargo pentru agențiile de știri acreditate: Comunicatele de presă Euro-indicator sunt transmise sub embargo agențiilor de știri acreditate de la Bruxelles cu o oră înainte de publicarea oficială, cu excepția estimărilor rapide ale IAPC și PIB, care sunt transmise cu 30 de minute înainte de publicarea oficială” (sublinierea noastră).

[11] În acest caz, Eurostat s-a referit doar la normele Comisiei.

[12] A se vedea articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 privind statisticile europene: „Dezvoltarea, producerea și difuzarea statisticilor europene sunt reglementate de următoarele principii statistice: [...] „imparțialitate”, ceea ce înseamnă că statisticile trebuie dezvoltate, produse și difuzate într-un mod neutru și că toți utilizatorii trebuie să beneficieze de tratament egal [...]”.

[13] A se vedea nota de subsol 9 de mai sus.