În 2015, un comitet al ONU a constatat că sistemul de asigurări de sănătate pentru membrii personalului UE, Sistemul comun de asigurări de sănătate (JSIS), nu este conform cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD). Comitetul a recomandat ca SCAS să fie revizuit pentru a oferi o acoperire cuprinzătoare a nevoilor de sănătate legate de handicap.

După ce a primit plângeri din partea membrilor personalului, care s-au confruntat cu probleme în ceea ce privește rambursarea integrală a cheltuielilor medicale ale acestora sau ale membrilor familiilor lor, Ombudsmanul a efectuat o anchetă strategică. Ea a constatat că eșecul Comisiei Europene de a lua măsuri eficace ca răspuns la recomandarea comisiei a reprezentat un caz de administrare defectuoasă. Prin urmare, ea a recomandat Comisiei să revizuiască normele care reglementează RCAM. Ea a făcut, de asemenea, o serie de sugestii Comisiei cu privire la modul în care nevoile persoanelor cu dizabilități sunt acoperite în cadrul SCAS, precum și cu privire la necesitatea de a forma personalul și de a consulta în mod corespunzător părțile interesate pentru a se asigura că SCAS reflectă nevoile persoanelor cu dizabilități.

Comisia a răspuns că va revizui normele care reglementează SCAS și va lua măsuri pentru a da curs majorității sugestiilor Ombudsmanului.

Întrucât Comisia a acceptat recomandarea sa, Ombudsmanul își închide ancheta strategică. Având în vedere importanța acestei chestiuni, petiționara solicită Comisiei să raporteze în termen de șase luni cu privire la punerea în aplicare a recomandării. Ombudsmanul confirmă, de asemenea, sugestia sa privind necesitatea revizuirii de către Comisie a normelor sale din 2004 privind satisfacerea nevoilor personalului cu handicap.

Cazul a vizat modul în care Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) utilizează pragul de îngrijorare toxicologică (TTC). CCT este un instrument de evaluare a riscurilor bazat pe principiul că există niveluri de expunere sub care substanțele chimice nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană.

În 2014, EFSA și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au găzduit un atelier la nivel de experți pentru a revizui știința care stă la baza conceptului CCT. Concluziile atelierului au făcut obiectul unei consultări publice și au fost publicate în martie 2016.

Reclamantul, un ONG, a pus sub semnul întrebării utilizarea de către EFSA a conceptului de CCT, deoarece a considerat că acesta nu reflectă dovezile științifice actuale. De asemenea, a spus că mulți dintre experții care au participat la atelier au avut conflicte de interese.

Oficiul Ombudsmanului European nu este un organism științific și nu poate lua poziție cu privire la meritele unui anumit instrument de evaluare a riscurilor, cum ar fi CCT. Pe baza reexaminării efectuate în acest caz, Ombudsmanul a considerat că explicațiile EFSA cu privire la utilizarea CCT sunt rezonabile.

În ceea ce privește experții care au participat la atelier, Ombudsmanul a constatat că, în acest caz particular, EFSA nu era obligată să îi examineze în vederea detectării conflictelor de interese, deoarece era rezonabil să se bazeze pe examinarea prealabilă a acestor experți de către OMS.

Ombudsmanul a concluzionat că nu a existat o administrare defectuoasă din partea EFSA.

Cu toate acestea, Ombudsmanul a sugerat EFSA să se asigure că experții care participă la conferințe sau reuniuni nu se află în conflict de interese, în cazul în care conferința sau reuniunea – precum cea în cauză – este organizată pentru a contribui la procesul decizional al EFSA sau ar putea fi percepută ca făcând acest lucru.

Cazul se referea la caracterul adecvat al revizuirii anuale de către Comisia Europeană a agențiilor de credit la export – organisme naționale care acordă sprijin financiar întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piețe riscante – în special în ceea ce privește protecția drepturilor omului și a mediului.

Ombudsmanul a investigat chestiunea și a constatat că metodologia și procedurile Comisiei ar putea fi îmbunătățite. În special, Ombudsmanul a recomandat Comisiei să se angajeze într-un dialog cu statele membre și cu alte părți interesate în vederea îmbunătățirii modelului utilizat de statele membre pentru compilarea rapoartelor privind agențiile de creditare a exportului pe care acestea trebuie să le prezinte Comisiei în fiecare an. Ombudsmanul a recomandat, de asemenea, Comisiei, la rândul său, să îmbunătățească conținutul analizei și evaluării analizelor anuale ale agențiilor de credit la export pe care le transmite Parlamentului European.

Comisia a informat Ombudsmanul că va consulta Consiliul, Parlamentul și Serviciul European de Acțiune Externă și va colabora cu societatea civilă pentru a pune în aplicare recomandările Ombudsmanului. În special, Comisia va propune Grupului de lucru al Consiliului privind creditele la export un model revizuit de listă de verificare care să fie utilizat de statele membre pentru rapoartele lor anuale. Comisia va lua în considerare, de asemenea, elaborarea unor orientări relevante pentru raportarea de către statele membre.

Întrucât măsurile anunțate de Comisie răspund în mod adecvat recomandărilor Ombudsmanului, Ombudsmanul și-a închis ancheta, dar a solicitat Comisiei să prezinte un raport în termen de un an.

Cazul se referea la caracterul adecvat al revizuirii anuale de către Comisia Europeană a agențiilor de credit la export – organisme naționale care acordă sprijin financiar întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piețe „riscante” – în special în ceea ce privește protecția drepturilor omului și a mediului.

Ombudsmanul a investigat chestiunea și a constatat că metodologia și procedurile Comisiei ar putea fi îmbunătățite. În special, ea a sugerat că Comisia ar trebui să se angajeze într-un dialog cu statele membre și cu alte părți interesate în vederea îmbunătățirii modelului utilizat de statele membre pentru compilarea rapoartelor privind agențiile de creditare a exportului pe care acestea trebuie să le prezinte Comisiei în fiecare an. Ombudsmanul a propus, de asemenea, ca, la rândul său, Comisia să îmbunătățească conținutul analizei și evaluării analizelor anuale ale agențiilor de credit la export pe care le transmite Parlamentului European.

Comisia a respins propunerile Ombudsmanului în principal deoarece consideră că punerea lor în aplicare ar necesita o modificare a legislației existente. Ombudsmanul nu a fost de acord cu poziția Comisiei și a făcut recomandări Comisiei în aceiași termeni ca cei din propunerile sale anterioare.  Ombudsmanul consideră că revizuirea anuală a Comisiei, pe care o transmite Parlamentului, ar trebui să reprezinte mai mult decât o compilație a conținutului rapoartelor anuale primite de la statele membre și că ar trebui să conțină o evaluare în cunoștință de cauză și detaliată a performanței agențiilor de credit la export, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a mediului.

Cazul se referea la presupusa incapacitate a mecanismului de tratare a plângerilor al Băncii Europene de Investiții (BEI) de a trata o plângere în timp util. Ombudsmanul a investigat chestiunea și a constatat că întârzierea a fost justificată din cauza complexității obiectului plângerii. Prin urmare, Ombudsmanul nu a constatat nicio administrare defectuoasă din partea BEI.

Acest caz a apărut ca urmare a faptului că Reprezentanța Comisiei Europene în Croația nu a răspuns la o cerere de informații formulată pe Facebook și a faptului că a blocat reclamantul pe pagina sa de Facebook. Reclamantul a întrebat dacă șeful reprezentanței din Croația este un fost membru al partidului comunist din Iugoslavia.

Întrucât Comisia și-a deblocat pagina de Facebook și a răspuns, Ombudsmanul constată că Comisia a soluționat aceste aspecte ale cazului. Ombudsmanul constată, de asemenea, că Comisia nu a comis nicio administrare defectuoasă prin faptul că nu a divulgat informațiile solicitate, deoarece acestea constituiau date cu caracter personal protejate.

Cu toate acestea, Ombudsmanul face o sugestie de îmbunătățire cu privire la necesitatea de a răspunde cetățenilor care comunică cu Comisia pe platformele de comunicare socială. Comisia ar trebui să țină seama de faptul că dreptul la replică, garantat de Carta drepturilor fundamentale a UE și de principiile bunei administrări, astfel cum sunt prevăzute în Codul european al bunei conduite administrative, se aplică comunicărilor primite prin intermediul platformelor de comunicare socială, sub rezerva numai a limitărilor justificate în temeiul principiului proporționalității. Comisia ar trebui să țină seama de acest lucru atunci când își revizuiește Ghidul furnizorilor de informații și în orice altă activitate relevantă.

Cazul se referea la presupuse conflicte de interese în ceea ce privește membrii unui grup de lucru al Comisiei însărcinat cu revizuirea științei privind efectele pe care câmpurile electromagnetice le pot avea asupra sănătății. Plângerea adresată Ombudsmanului a susținut că Comisia nu a examinat în mod corespunzător dacă oamenii de știință din grupul de lucru au avut conflicte de interese.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune. Ea este mulțumită de faptul că Comisia a examinat problema în mod corespunzător și că oamenii de știință nu au interese contradictorii. Prin urmare, nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei. Cu toate acestea, Ombudsmanul a constatat că procedurile Comisiei ar putea fi îmbunătățite și a formulat câteva sugestii de îmbunătățire.

Cazul a vizat lipsa unui răspuns din partea Comisiei Europene la corespondența reclamantului, în care reclamantul a indicat o declarație presupus inexactă a comisarului Bienkowska cu privire la armele de foc. Comisia a răspuns în cursul anchetei și a recunoscut inexactitatea. Ombudsmanul a închis ancheta, întrucât Comisia a luat măsuri pentru a soluționa cazul. Cu toate acestea, Ombudsmanul a sugerat Comisiei să ia în considerare publicarea unei corecții pentru a se asigura că publicul este informat cu exactitate.

Cazul s-a referit la presupusa omisiune a Consiliului de a explica în mod corespunzător reclamantului de ce poate dura până la un an pentru a rectifica textul unei directive, în cazul în care se consideră că sunt necesare modificări. Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a constatat că Consiliul a oferit un răspuns amplu și adecvat. Reclamantul a părut, de asemenea, mulțumit de explicațiile oferite. Cazul a fost astfel închis, astfel cum a fost soluționat.