[Fabricat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European (1)]

SINTEZĂ

Reclamantul a participat la procedura de selecție COM/R/A/01/1999 organizată de Comisia Europeană, care a fost concepută pentru a întocmi o listă de rezervă de agenți temporari în domeniul cercetării. Ca urmare a excluderii sale din procedura de selecție, aceasta a introdus un recurs la Tribunalul de Primă Instanță (denumit în continuare „Tribunalul”) împotriva deciziei comitetului de selecție din 13 iulie 2000 de a nu-i include numele pe lista de rezervă (2). Curtea a anulat decizia comitetului de selecție. În consecință, Comisia a invitat reclamantul să participe la o nouă serie de probe orale. Cu toate acestea, în cadrul noii serii de probe orale, rezultatele sale nu au fost suficiente pentru ca numele său să fie inclus pe lista de rezervă. Ea a depus o plângere la Ombudsman împotriva celei de a doua decizii a Comisiei de a o exclude din procedura de selecție.

În două ocazii, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să îl informeze dacă consideră că avizul său inițial este în continuare justificat, având în vedere decizia Tribunalului în cauzele T-156/03 și T-400/03 (3), care se referea la solicitanți care, la fel ca reclamantul, au fost excluși de două ori din procedura de selecție COM/R/A/01/1999.

În răspunsurile sale, Comisia a considerat că jurisprudența menționată mai sus avea ca unic efect anularea deciziilor individuale, referitoare la reclamante, de a nu le include numele pe lista de rezervă. Întrucât reclamanta nu a contestat în fața Curții a doua decizie a comitetului de selecție, aceasta nu a putut profita de efectele acestor două cazuri.

Ombudsmanul a concluzionat, cu titlu provizoriu, că Comisia nu a executat în mod corespunzător hotărârea Curții în cauza T-92/01 (4). Prin urmare, el a adresat Comisiei o propunere de soluție amiabilă, sugerând că aceasta ar putea lua în considerare compensarea reclamantului pentru dezavantajul pe care l-a suferit ca urmare a pierderii oportunității sale de a susține testul în mod corespunzător.

Ca răspuns la propunerea Ombudsmanului, Comisia și-a menținut poziția.

Prezentul proiect de recomandare examinează poziția Comisiei.

CONSIDERĂRILE OMBUDSMANULUI PRIVIND PROIECTUL DE RECOMANDARE

1.1 Reclamantul a participat la procedura de selecție COM/R/A/01/1999 organizată de Comisia Europeană. Ca urmare a excluderii sale din procedura de selecție, aceasta a introdus un recurs la Tribunalul de Primă Instanță (denumit în continuare „Tribunalul”) împotriva deciziei comitetului de selecție din 13 iulie 2000 de a nu-i include numele pe lista de rezervă (5). Curtea a anulat decizia comitetului de selecție pe motiv că aceasta încălca principiul egalității de tratament a candidaților. Curtea a considerat că componența comitetului de selecție s-a modificat de mai multe ori în timpul probelor orale; niciun membru nu a participat la toate testele; iar comitetul de selecție nu a fost întotdeauna compus din trei membri. În plus, probele orale au avut loc pe parcursul unei perioade de șase săptămâni, ceea ce a făcut dificilă o evaluare comparativă a candidaților. Nu a existat nicio dovadă că, la sfârșitul probelor orale, cei șase membri care alcătuiseră, în diferite momente, comitetul de selecție efectuaseră o analiză comparativă a performanțelor candidaților. Această analiză comparativă, care a fost responsabilitatea președintelui Comitetului de selecție, nu a putut fi efectuată din cauza utilizării unui sistem de doi copreședinți care au prezidat în comun doar 9 din 100 de probe orale.

În consecință, Comisia a invitat reclamantul să participe la o nouă serie de probe orale. Cu toate acestea, în cadrul acestei noi serii de probe orale, rezultatele sale nu au fost suficiente pentru ca numele său să fie inclus pe lista de rezervă.

Reclamantul a depus apoi prezenta plângere împotriva celei de a doua decizii a Comisiei de a o exclude din procedura de selecție, susținând că Comisia nu a respectat principiul egalității de tratament și hotărârea Tribunalului în cauza T-92/01.

1.2 Cauzele T-156/03 și T-400/03 priveau aceeași procedură de selecție precum cea în discuție în prezenta reclamație. Reclamanții din aceste cauze au fost excluși din procedura de selecție, pe de o parte, după probele orale inițiale și, pe de altă parte, după probele orale suplimentare care au fost organizate în urma anulării deciziei comitetului de selecție de către Tribunal. Ambii reclamanți au formulat recurs la Tribunal împotriva celei de a doua decizii a comitetului de selecție de a nu-și înscrie numele pe lista de rezervă.

La 8 iunie 2006, Tribunalul a concluzionat în ambele cauze că organizarea unei noi serii de probe orale pentru reclamanți nu era modalitatea adecvată de a se conforma anulării primei decizii a comitetului de selecție de a nu înscrie numele lor pe lista de rezervă. Acesta a considerat că Comisia ar fi putut organiza o procedură de selecție specifică autonomă pentru candidați sau ar fi putut găsi o soluție echitabilă la problemele care rezultă din excluderea lor ilegală din procedura de selecție.

1.3 În propunerea de soluție amiabilă adresată Comisiei, Ombudsmanul a remarcat că plângerea reclamantului este similară cauzelor T-156/03 și T-400/03 și că a prezentat argumente similare împotriva celei de a doua decizii a comitetului de selecție. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a considerat că Comisia nu a executat în mod corespunzător hotărârea Curții în cauza T-92/01. El a considerat, de asemenea, că, dacă reclamanta nu ar fi fost exclusă în mod ilegal din procedura de selecție inițială, aceasta ar fi avut posibilitatea de a obține un post permanent în cadrul Comisiei. El a sugerat că Comisia ar trebui să extindă la cazul reclamantului efectele cauzelor T-156/03 și T-400/03 (6) și ar putea lua în considerare compensarea dezavantajului pe care l-a suferit prin pierderea oportunității de a susține testul în mod corespunzător.

Comisia a respins propunerea Ombudsmanului privind o soluție amiabilă. Aceasta a admis că situația reclamantului era similară cu cea a reclamanților din cauzele T-156/03 și T-400/03 și că, dacă reclamantul ar fi contestat în fața Tribunalului a doua decizie a comitetului de selecție, ar fi beneficiat probabil de o hotărâre similară. Aceasta a susținut însă că reclamanta nu a formulat recurs în fața Curții și că, prin urmare, decizia care o privește a devenit definitivă. În cazul în care Comisia ar trata reclamantul în același mod în care le-a tratat pe cele două reclamante, aceasta ar încălca principiul securității juridice.

1.4 Ombudsmanul consideră că poziția Comisiei este greșită din următoarele motive.

1.5 Ombudsmanul reamintește că articolele 21 și 195 din Tratatul CE prevăd dreptul de a adresa plângeri Ombudsmanului cu privire la posibile cazuri de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor și organismelor comunitare. El reamintește, de asemenea, că, în vederea protejării drepturilor lor față de administrația comunitară, aceste articole oferă cetățenilor Uniunii o cale de atac alternativă la cea a unei acțiuni în fața instanțelor comunitare (7). Articolele sus-menționate din Tratatul CE, astfel cum au fost puse în aplicare prin Statutul Ombudsmanului European (8), ar trebui interpretate și aplicate într-un mod care să corespundă scopului lor și să le păstreze efectul util („effet utile”). În această privință, Ombudsmanul face referire la o situație în care o plângere adresată acestuia se referă la o decizie a unui comitet de selecție în cadrul unei proceduri de recrutare, iar instanțele comunitare au anulat decizii similare ale aceluiași comitet de selecție. Într-o astfel de situație și având în vedere articolele sus-menționate din tratat, Comisia nu se poate limita să se refere la efectul limitat, ratione personae, al hotărârii judecătorești, atunci când Ombudsmanul îi solicită să evalueze chestiunea și în lumina constatărilor hotărârii judecătorești relevante. Cu siguranță, Ombudsmanul înțelege implicațiile efectului de „res judicata” al unei hotărâri judecătorești. Cu toate acestea, chiar dacă un candidat care a depus cu succes o plângere la Ombudsman poate, din punct de vedere formal și juridic, să nu se afle în aceeași situație ca un candidat care a contestat cu succes o decizie similară în fața instanțelor comunitare, cerința ca Comisia să acționeze în mod legal se aplică în mod egal tuturor candidaților. Această cerință, coroborată cu necesitatea de a menține efectul util al dreptului, prevăzut în Tratatul CE, de a adresa plângeri Ombudsmanului, înseamnă că Comisia ar trebui să abordeze în mod adecvat problemele de legalitate identificate de Ombudsman, inclusiv cele indicate prin trimitere la o hotărâre judecătorească privind alți candidați în circumstanțe similare celor în care este implicat reclamantul. Prin urmare, Ombudsmanul va formula un proiect de recomandare cu privire la această chestiune.

PROIECT DE RECOMANDARE

Comisia ar trebui să își reconsidere poziția și să ia măsuri pentru a oferi reclamantului o cale de atac eficientă pentru decizia ilegală adoptată de comitetul de selecție în acest caz.

Comisia și reclamantul vor fi informați cu privire la acest proiect de recomandare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului, Comisia transmite un aviz detaliat până la 31 octombrie 2008. Avizul detaliat ar putea consta în acceptarea deciziei Ombudsmanului și o descriere a măsurilor luate pentru punerea în aplicare a proiectului de recomandare.

În cele din urmă, Ombudsmanul subliniază că poziția adoptată de Comisie în cazul de față este similară cu poziția adoptată de EPSO în cazul 2826/2004/PB.

Strasbourg, 2 iulie 2008

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Decizia 94/262 a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, JO 1994, L 113, p. 15.

(2) Cauza T-92/01 Girardot/Comisia, RecFP, 2002, p. I-A-163 și II-859.

(3) Cauza T-156/03 Pérez-Diaz/Comisia și cauza T-400/03 Bachotet/Comisia, hotărârile din 8 iunie 2006, neraportate încă.

(4) Cauza T-92/01 Girardot/Comisia, citată mai sus.

(5) Cauza T-92/01 Girardot/Comisia, citată mai sus.

(6) Cauza T-156/03 Pérez-Diaz/Comisia, citată mai sus și cauza T-400/03 Bachotet/Comisia, citată mai sus.

(7) Cauza T-193/04 Tillack/Comisia, Rec., 2006, p. II-3995, punctul 128.

(8) A se vedea nota de subsol 1.