Cazul a vizat modul în care Comisia Europeană monitorizează și asigură respectarea drepturilor fundamentale de către autoritățile croate în contextul operațiunilor de gestionare a frontierelor sprijinite din fonduri UE. Ancheta a examinat dacă, în conformitate cu un angajament asumat de Comisie, asistența de urgență plătită Croației a fost însoțită de crearea unui mecanism de monitorizare pentru a se asigura că măsurile de gestionare a frontierelor respectă pe deplin drepturile fundamentale și legislația UE în materie de azil.

Ombudsmanul a constatat că Comisia a creat confuzie în ceea ce privește modul în care a comunicat cu privire la mecanismul de monitorizare în contextul asistenței de urgență. În plus, abia în vara anului 2021 a fost creat un mecanism independent de monitorizare pentru a supraveghea protecția drepturilor fundamentale. Acest lucru a fost regretabil.

În încheierea anchetei, Ombudsmanul a îndemnat Comisia să monitorizeze pe deplin dacă mecanismul este într-adevăr independent și eficace în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor fundamentale și a legislației UE. Ombudsmanul a făcut o sugestie de îmbunătățire în ceea ce privește comunicarea Comisiei referitoare la mecanismul de monitorizare. De asemenea, Ombudsmanul a invitat Comisia să își asume un rol activ în contextul mecanismului de monitorizare și să solicite autorităților croate să furnizeze informații concrete și verificabile cu privire la măsurile luate pentru a investiga rapoartele privind expulzările colective și relele tratamente aplicate migranților și solicitanților de azil. În cele din urmă, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să o informeze, în termen de un an, cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a consolida respectarea drepturilor fundamentale în cadrul operațiunilor la frontieră care primesc fonduri UE.