O anchetă a Ombudsmanului Anjinho a constatat administrarea defectuoasă a modului în care Comisia Europeană a tratat o cerere de acces public la un mesaj text trimis de președintele francez președintelui Comisiei Europene cu privire la acordul comercial UE-Mercosur.

Ca răspuns la cererea de acces, care provenea de la un jurnalist, Comisia a indicat că mesajul fusese șters automat ca urmare a activării funcției „mesaje dispărute” pe telefonul președintelui.

Atunci când a examinat modul în care Comisia a tratat chestiunea în urma unei plângeri depuse de jurnalist, ancheta Ombudsmanului nu a putut stabili dacă mesajul text a fost șters înainte sau după depunerea cererii de acces public.

De asemenea, nu a fost posibil să se stabilească dacă Comisia a căutat textul atunci când a primit cererea sau dacă a făcut acest lucru doar un an mai târziu, când a răspuns la cerere. Ombudsmanul a remarcat că faptul că aceste termene relevante nu au putut fi stabilite reprezintă o problemă în sine.

Cu toate acestea, informațiile obținute în cursul anchetei au arătat că cererea de acces nu a fost tratată de cabinetul președintelui Comisiei (biroul personal) timp de 15 luni.

Pentru a aborda problemele ridicate de tratarea de către Comisie a acestei cereri, Ombudsmanul a recomandat Comisiei să revizuiască și să îmbunătățească modul în care tratează cererile de acces public atunci când este implicat cabinetul președintelui sau al oricărui comisar. Progresul unor astfel de cereri ar trebui, de asemenea, monitorizat în mod activ și îndeaproape pentru a se evita întârzierile.

Ombudsmanul a solicitat, de asemenea, Comisiei să păstreze toate mesajele text între șefii de stat sau de guvern și comisari, precum și între miniștri și comisari, pentru o perioadă rezonabilă, pentru a permite posibilitatea controlului public prin intermediul cererilor de acces.

În plus, Comisia ar trebui să se asigure că, după primirea unei cereri de acces la documente, documentul în cauză este păstrat până la finalizarea completă a cererii de acces. Acest lucru ar permite unui organism independent, cum ar fi Ombudsmanul European sau Curtea de Justiție a Uniunii Europene, să verifice dacă orice refuz de acordare a accesului este justificat.

Contextul

Reclamantul a solicitat accesul public la mesajul text în ianuarie 2024. Comisia nu a luat nicio măsură cu privire la cerere până când reclamantul nu a prezentat o nouă cerere (cerere de confirmare) în iulie 2025.  

Documentele inspectate au arătat că Secretariatul General nu a emis o scrisoare de atenționare și nici nu a luat măsuri suplimentare pentru a monitoriza modul în care echipa de cabinet a președintelui Comisiei a dat curs cererii.

Citând jurisprudența și legea privind accesul la documentele UE (Regulamentul 1049/2001), Ombudsmanul nu a fost de acord cu raționamentul Comisiei potrivit căruia aceasta ar putea lăsa cererea de acces „în așteptare”, întrucât reclamantul nu a formulat imediat o cerere de monitorizare după expirarea termenului pentru cererea inițială.

Echipa de anchetă a Ombudsmanului a examinat dosarul Comisiei privind cererea de acces public și a organizat o reuniune cu reprezentanți ai Comisiei în cadrul anchetei.