Cazul a vizat refuzul implicit al Comisiei Europene de a acorda acces public la documentele legate de o comunicare privind instrumentalizarea migrației de către țările terțe în scopuri politice și privind modul de abordare a unor astfel de „atacuri hibride”.

În urma intervenției Ombudsmanului European, Comisia a adoptat o decizie de confirmare explicită. Aceasta a oferit un acces parțial larg la mai multe note și la o versiune provizorie a comunicării, nedivulgând decât date cu caracter personal. Cu toate acestea, Comisia a refuzat să divulge rezumatul unei consultări interservicii accelerate în cursul căreia a fost discutată emiterea comunicării. Pentru a refuza accesul la „rezumatul accelerat”, Comisia s-a întemeiat pe necesitatea de a proteja interesul public în ceea ce privește relațiile internaționale și pe necesitatea de a proteja viitorul său proces decizional în raport cu situații similare.

Pe baza examinării rezumatului accelerat și având în vedere marja largă de apreciere de care dispun instituțiile Uniunii atunci când stabilesc dacă interesul public în ceea ce privește relațiile internaționale este în pericol, Ombudsmanul a constatat că decizia Comisiei de a refuza accesul nu a fost vădit eronată. Interesul public în cauză nu poate fi înlocuit de un alt interes public care este considerat mai important. Întrucât excepția privind relațiile internaționale a fost invocată în mod valabil, nu era necesar ca Ombudsmanul să aprecieze temeinicia argumentelor Comisiei în ceea ce privește protecția viitorului său proces decizional. Prin urmare, Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul a solicitat Comisiei Europene să acorde acces public la documentele privind sprijinul UE pentru gestionarea migrației în Cipru. Comisia a identificat patru documente care intră în domeniul de aplicare al cererii: două rapoarte ale reuniunilor, o notă de informare și un raport preliminar, dar a acordat acces numai la părți ale raportului preliminar. Atunci când a refuzat accesul la celelalte documente, Comisia a invocat excepții în temeiul legislației UE privind accesul public la documente, susținând că divulgarea ar putea submina interesul public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale, precum și procesele sale decizionale. Atunci când Comisia nu a răspuns la cererea de reexaminare a reclamantului („cerere de confirmare”) în termenul aplicabil, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului.

Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la refuzul implicit al Comisiei de a divulga (pe deplin) documentele solicitate, iar echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat documentele în cauză. Pe baza inspecției, Ombudsmanul a împărtășit Comisiei opinia sa preliminară potrivit căreia ar putea fi acordat un acces mai larg la documente. La scurt timp după ce Ombudsmanul și-a transmis opinia preliminară, Comisia și-a adoptat decizia de confirmare cu privire la cererea de acces a reclamantului, în care și-a confirmat poziția inițială și a refuzat orice acces ulterior. Ombudsmanul a solicitat o reuniune între echipa sa de anchetă și reprezentanții Comisiei pentru a obține clarificări suplimentare cu privire la poziția Comisiei.

Ombudsmanul și-a exprimat regretul cu privire la faptul că, în cursul anchetei sale, Comisia nu a acordat un acces mai larg la rapoartele reuniunilor și la notele de informare. Având în vedere că Comisia și-a confirmat poziția în decizia de confirmare și în cursul reuniunii cu echipa de anchetă a Ombudsmanului, Ombudsmanul a considerat că urmărirea chestiunii în contextul acestui caz nu ar servi niciunui scop. Cu toate acestea, Ombudsmanul se așteaptă ca Comisia să țină seama de evaluarea sa detaliată atunci când se ocupă de viitoarele cereri de acces public la informări și rapoarte ale reuniunilor, cum ar fi cele în cauză.

Cazul a vizat refuzul Agenției Uniunii Europene pentru Azil (EUAA) de a acorda acces public la 74 de documente legate de condițiile de primire în mai multe centre cipriote de gestionare a migrației. Pentru a refuza accesul public, EUAA s-a întemeiat pe trei excepții prevăzute de legislația Uniunii privind accesul la documente, și anume necesitatea de a proteja interesul public în ceea ce privește siguranța publică, datele cu caracter personal și procesul său decizional.

Pe baza inspecției documentelor în litigiu, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentele EUAA potrivit cărora divulgarea pe scară largă ar aduce (grav) atingere protecției intereselor invocate. Ombudsmanul a prezentat o propunere de soluție, în care a solicitat EUAA să își reconsidere poziția cu privire la cerere, în vederea acordării unui acces public semnificativ sporit la documentele în cauză.

EUAA a acceptat propunerea de soluție a Ombudsmanului și a acordat reclamantului un acces larg la 64 din cele 74 de documente. Ombudsmanul a salutat răspunsul pozitiv al EUAA la propunerea sa de soluție și a închis ancheta.

Cazul a vizat modul în care Comisia Europeană asigură respectarea drepturilor fundamentale în contextul fondurilor UE acordate Greciei pentru gestionarea frontierelor. Reclamanții, mai multe organizații neguvernamentale, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că Comisia nu a reușit să monitorizeze și să evalueze în mod eficace activitățile de gestionare a frontierelor finanțate de UE, în contextul unor acuzații persistente de încălcări grave ale drepturilor omului de către autoritățile elene.

Ancheta a identificat domenii pe care Comisia ar trebui să le abordeze pentru a îmbunătăți modul în care monitorizează și asigură respectarea drepturilor fundamentale în acest domeniu. Cu toate acestea, întrucât Comisia așteaptă în prezent un raport final din partea autorităților elene într-unul dintre cazurile individuale de presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale semnalate în prezenta anchetă și va evalua, de asemenea, cheltuielile Greciei în cadrul programului relevant, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu au fost justificate anchete suplimentare. Cu toate acestea, ea a prezentat Comisiei câteva sugestii pentru a aborda problemele identificate în cursul anchetei.

În special, Ombudsmanul a îndemnat Comisia să instituie orientări pentru evaluarea respectării drepturilor fundamentale pe parcursul punerii în aplicare a programului, în special în ceea ce privește „condiția favorizantă” aferentă pentru accesarea fondurilor. Ca parte a acestor orientări, Comisia ar trebui să stabilească criterii pentru a stabili în ce circumstanțe va reține sau va suspenda fondurile UE pentru nerespectarea drepturilor fundamentale și a condiției de finanțare aferente și să publice aceste criterii. În evaluarea plângerilor credibile referitoare la încălcări ale drepturilor fundamentale și a programului general al Greciei, Comisia ar trebui să analizeze dacă Grecia continuă să îndeplinească condiția privind drepturile fundamentale legată de fondurile în cauză. Ombudsmanul a făcut, de asemenea, sugestii cu privire la transparența procesului de monitorizare și la măsurile de consolidare a implicării societății civile.