Cele două cazuri se refereau la tratarea de către Comisia Europeană a unei plângeri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Finlandei cu privire la refuzul autorităților finlandeze de a recunoaște calificările profesionale pentru psihoterapeuți eliberate de o universitate cu sediul în Regatul Unit. Reclamanții – studenți care au fost afectați de nerecunoaștere – au susținut că Comisia a tratat greșit plângerea privind încălcarea dreptului comunitar și nu a luat o decizie cu privire la aceasta într-un termen rezonabil.

Ombudsmanul a constatat că Comisia a început cu întârziere să evalueze plângerea privind încălcarea dreptului comunitar și a fost nevoie de aproximativ șapte ani pentru a o evalua, ceea ce reprezintă o perioadă lungă de timp. Cu toate acestea, durata evaluării s-a datorat în principal unor factori care fie au fost justificați, fie, cel puțin, nu au putut fi atribuiți Comisiei. În special, Comisia a așteptat până când Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în această privință și apoi până când procedurile naționale conexe ulterioare și acțiunile subsecvente din Finlanda au fost, de asemenea, finalizate.

Întrucât Comisia a închis cazul în martie 2025, oferind explicații rezonabile pentru evaluarea sa, Ombudsmanul a închis ancheta, concluzionând că nu au fost justificate anchete suplimentare în această privință.

Cazul s-a referit la timpul necesar Comisiei Europene pentru a-și încheia evaluarea unei plângeri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Spaniei, depusă în 2018. Plângerea de constatare a neîndeplinirii obligațiilor se referea la modificările legislative introduse în 2014 în Legea spaniolă privind porturile și la prelungirea ulterioară, de către autoritatea portuară a Insulelor Baleare, a duratei concesiunilor pentru desfășurarea de activități sportive recreative pe apă în domeniul public portuar. În plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar, reclamantul a susținut, în esență, că modificările legislative menționate și prelungirea, de către autoritatea portuară a Insulelor Baleare, a duratei concesiunilor au încălcat articolele 49, 56 și 106 din TFUE.

Ombudsmanul a constatat că Comisia nu a reușit să demonstreze că a fost diligentă și activă în acest caz și că nu a furnizat motive convingătoare pentru a explica de ce nu a fost în măsură să își finalizeze evaluarea după mai mult de șapte ani. Ombudsmanul a considerat că acest lucru constituie un caz de administrare defectuoasă și a recomandat Comisiei să își finalizeze evaluarea fără întârziere. Ombudsmanul a identificat, de asemenea, probleme legate de informațiile furnizate reclamantului și de păstrarea evidențelor în legătură cu dialogul EU Pilot pe care Comisia l-a desfășurat cu Spania și a făcut două sugestii corespunzătoare de îmbunătățire în această privință.

Cazul a vizat modul în care Comisia Europeană a tratat o cerere de acces public la documente privind punerea în aplicare a unei hotărâri referitoare la standardele europene armonizate. În hotărârea sa, Curtea de Justiție a considerat că aceste standarde, care sunt elaborate de organizațiile europene de standardizare la cererea Comisiei, fac parte din legislația UE, având în vedere efectele juridice semnificative ale acestora. Prin urmare, Curtea a considerat că Comisia trebuie să ia măsuri practice pentru a face publice aceste standarde. Reclamantul a solicitat acces la evaluarea internă a Comisiei cu privire la hotărârea Curții.

Comisia a refuzat accesul la documentele pe care le-a identificat ca intrând în domeniul de aplicare al cererii, invocând necesitatea de a proteja consultanța juridică și procedurile judiciare în curs, precum și procesul său decizional. În special, Comisia a susținut că evaluarea sa internă este strâns legată de mai multe cauze încă pendinte în fața instanțelor UE.

Pe baza unei inspecții a documentelor, Ombudsmanul a constatat că acestea conțin în mare măsură informații generale la care publicul și părțile la procedurile judiciare în curs invocate de Comisie pot avea deja acces. Deși Ombudsmanul nu a fost convins de poziția Comisiei potrivit căreia accesul parțial la documentele solicitate nu ar fi putut fi acordat, acesta a constatat că nu au fost justificate anchete suplimentare în acest caz, având în vedere că informațiile privind modul în care Comisia a pus în aplicare hotărârea sunt deja în domeniul public. Cu toate acestea, Ombudsmanul a sugerat Comisiei să își reconsidere poziția cu privire la cererea de acces în lumina observațiilor sale, în vederea acordării unui acces parțial.