Cauza privea refuzul Consiliului Uniunii Europene de a acorda acces deplin la avizele juridice referitoare la propunerile legislative de regulamente privind instituirea Parchetului European (EPPO) și Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (EUROJUST).

În cursul anchetei Ombudsmanului, Consiliul a fost de acord să divulge două dintre cele patru documente, dar și-a menținut refuzul de a divulga integral cele două documente rămase, deși s-a acordat acces parțial.

Ombudsmanul acceptă că refuzul de a divulga integral avizele juridice a fost justificat pe motiv că ar submina protecția consultanței juridice și a procedurilor judiciare. Prin urmare, petiționara închide cazul constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă, dar invită Consiliul să își revizuiască refuzul în lumina trecerii ulterioare a timpului.

Cazul a vizat cererea reclamantului de acces la două e-mailuri trimise membrilor Consiliului științific al agenției din contul privat de e-mail al președintelui Consiliului de conducere al Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare. Atunci când agenția a refuzat accesul pe motiv că cele două e-mailuri nu se aflau în posesia sa, întrucât au fost trimise dintr-un cont privat, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European.

Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la această chestiune, după care președintele consiliului de conducere a furnizat agenției copii ale celor două e-mailuri. Astfel, agenția ar putea evalua cererea reclamantului de acces la e-mailuri în temeiul Regulamentului 1049/2001 ^[1]. Ulterior, agenția a acordat reclamantului acces parțial la documente. Ombudsmanul a obținut copii complete ale celor două e-mailuri și a fost în măsură să verifice dacă ocultările efectuate în copiile comunicate reclamantului erau justificate.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul a vizat refuzul Comisiei de a acorda acces public la proiectele de versiuni ale unui raport de evaluare a impactului (RAI) privind schimbarea indirectă a utilizării terenurilor în legătură cu biocombustibilii (ILUC). Divulgarea documentelor a fost refuzată pentru motivul că ar aduce atingere procesului decizional al Comisiei. Reclamantul, un grup de organizații, a considerat că ar trebui să i se acorde acces la documentele pe care le-a solicitat.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune. Ea a luat act de faptul că, în septembrie 2015, Parlamentul și Consiliul au adoptat Directiva 2015/1513. Această directivă se întemeia pe propunerea legislativă a Comisiei la care era anexat raportul de evaluare a impactului, ale cărui proiecte de versiune erau în discuție în speță. Prin urmare, Ombudsmanul a propus ca, având în vedere aceste noi circumstanțe, Comisia să acorde acces public la documentele solicitate. Comisia nu a fost de acord, susținând că nu a existat o administrare defectuoasă din partea sa. Cu toate acestea, Comisia a invitat reclamantul să depună o nouă cerere de acces la documente, având în vedere noile circumstanțe. Reclamantul a informat ulterior Ombudsmanul că, în urma unei noi cereri de acces la documente, Comisia a acordat acces la documentele pe care le solicitase. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nicio anchetă suplimentară cu privire la plângere nu era justificată. Ea a subliniat, de asemenea, că Ombudsmanul are dreptul de a solicita unei instituții să ia în considerare, atunci când răspunde la o propunere de soluție a Ombudsmanului într-un caz privind accesul la documente, noi argumente cu privire la motivul pentru care un document ar trebui divulgat.

Cazul a vizat refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public la formularele de evaluare elaborate pentru a evalua cererile statelor membre de cofinanțare de către Comisie a sistemelor naționale de prelucrare a datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR [1]). Plângerea a fost depusă de un deputat în Parlamentul European.

Atunci când a refuzat accesul la formularele de evaluare solicitate, Comisia s-a bazat pe o hotărâre a Tribunalului care a recunoscut necesitatea de a menține confidențialitatea procedurilor comitetelor de evaluare în ceea ce privește procedurile de licitație. În cauza respectivă, Curtea a statuat că divulgarea avizelor membrilor comitetului de evaluare ar compromite independența acestora și, prin urmare, ar aduce o atingere gravă procesului decizional al instituției în cauză. Cu toate acestea, reclamantul a considerat că această hotărâre nu este aplicabilă unei proceduri de evaluare privind evaluarea cererilor de finanțare depuse de statele membre.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că refuzul Comisiei de a divulga documentele solicitate nu era justificat. În plus, ea a fost de acord că există un interes public superior care justifică divulgarea documentelor solicitate. Prin urmare, Ombudsmanul a recomandat Comisiei să comunice documentele solicitate (ea a fost totuși de acord că numele evaluatorilor ar putea fi ocultate).

Comisia a refuzat să accepte recomandarea Ombudsmanului fără a furniza motive convingătoare pentru poziția sa. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând un caz de administrare defectuoasă.

[1] Datele din registrul cu numele pasagerilor (PNR) sunt informații furnizate de pasageri în timpul rezervării și rezervării biletelor și la check-in-ul zborurilor, precum și colectate de transportatorii aerieni în scopuri comerciale proprii. Acesta conține mai multe tipuri diferite de informații, cum ar fi datele de călătorie, itinerariul de călătorie, informațiile privind biletul, datele de contact, agentul de turism prin intermediul căruia a fost rezervat zborul, mijloacele de plată utilizate, numărul locului și informații privind bagajele. Datele sunt stocate în bazele de date ale companiilor aeriene pentru controlul rezervărilor și plecărilor.

Cazul a vizat lipsa unui răspuns din partea Comisiei la corespondența reclamantului în contextul unui audit financiar la nivelul statelor membre. În urma intervenției Ombudsmanului, Comisia a răspuns. Aceasta a divulgat documentul solicitat de reclamant, dar a ocultat unele date cu caracter personal (numele persoanelor fizice). Ombudsmanul a constatat că Comisia a justificat în mod corect ocultarea în temeiul Regulamentului 45/2001.

Cauza a vizat tratarea unei cereri de informații cu privire la modul de obținere a unei versiuni descărcabile a unei baze de date de jurisprudență deținute de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Ombudsmanul a investigat chestiunea și a solicitat EUIPO să explice mai bine motivele pentru care nu a putut da curs cererii. Explicația EUIPO a fost exactă și rezonabilă. Astfel, cazul a fost închis, constatându-se că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Plângerea, depusă de ONG-ul Access Info Europe, se referă la presupusul refuz eronat al Comisiei Europene de a acorda acces public deplin la documentele de evaluare referitoare la un proces de achiziții publice pentru „Reabilitarea și extinderea stației de epurare a apelor uzate din Subotica” (Serbia). Divulgarea documentelor a fost refuzată în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (b) (protecția datelor cu caracter personal), al articolului 4 alineatul (2) (protecția intereselor comerciale) și al articolului 4 alineatul (3) (protecția procesului decizional) din Regulamentul 1049/2001. Reclamantul a considerat că ar trebui să i se acorde acces deplin la documentele de evaluare.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă în comportamentul Comisiei.  Cu toate acestea, ea sugerează Comisiei să obțină în mod sistematic, înainte de numirea lor, consimțământul membrilor comitetului de evaluare în procesele de achiziții publice pentru divulgarea numelor lor. Divulgarea numelor lor la încheierea procesului de evaluare ar trebui considerată o condiție pentru numirea într-un astfel de comitet.

Cazul se referea la refuzul Comisiei de a divulga numele personalului care a lucrat în cadrul unei investigații a Comisiei privind ajutoarele de stat. În cursul anchetei, Ombudsmanul a obținut opiniile Comisiei, ale reclamantului și ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

Problema dacă refuzul de a divulga numele a fost întemeiat depindea de articolul 8 din Regulamentul 45/2001 privind protecția datelor. Potrivit acestei dispoziții, persoana care solicită divulgarea trebuie să demonstreze mai întâi necesitatea divulgării numelui său. În cazul în care acest criteriu este îndeplinit, autoritatea publică trebuie să verifice în continuare dacă interesele legitime ale membrilor personalului ar fi afectate de divulgarea numelor lor și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă aceste interese legitime erau mai importante decât necesitatea invocată de persoana care solicită divulgarea numelor.  

Deși a considerat că Comisia nu ar trebui să aplice articolul 8 în mod restrictiv atunci când sunt în discuție nume ale personalului, Ombudsmanul a constatat că nu a existat o administrare defectuoasă din partea Comisiei atunci când a refuzat să divulge numele membrilor personalului în cauză.

Cazul se referea la lipsa unui răspuns din partea Comisiei la scrisoarea reclamantului privind presupusele ilegalități comise de instanțele naționale din Estonia. În scrisoarea respectivă, reclamantul a criticat, de asemenea, Comisia pentru că nu a luat nicio măsură. Comisia a explicat că nu are competența de a interveni în această chestiune. Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a constatat că explicațiile Comisiei au fost corecte, utile și conforme cu competențele sale statutare. Cazul a fost astfel închis, astfel cum a fost soluționat.

Cazul a vizat tratarea de către Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) a cererii reclamantului de acces public la „Acordul de dialog politic și de cooperare” dintre UE și Cuba. În cursul anchetei Ombudsmanului, SEAE a publicat documentul. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul astfel cum a fost soluționat.