FOR PREVIEWING & TESTING PURPOSES ONLY.
This notification will disappear once the page will be published.
This link is available for less than 30 minutes.
  • Ușor de citit
  • Dimensiune text

Aveți o plângere împotriva unei instituții sau unui organism al UE?

Limba actuală: 
  • Română
Limba sursă: 
limbi disponibile: 
Traducerea acestei pagini a fost generată prin traducere automată.
Traducerile automate pot conține erori care pot reduce claritatea și exactitatea; Ombudsmanul nu își asumă răspunderea pentru eventuale discrepanțe. Pentru cele mai fiabile informații și securitate juridică, vă rugăm să consultați versiunea sursă din engleză, linkul de mai sus.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați politica noastră lingvistică și de traducere.

Decizia în cazul 709/2015/MDC privind refuzul Comisiei de a acorda acces public la proiectele raportului final de evaluare a impactului care însoțește propunerea sa de directivă de modificare a directivelor privind calitatea combustibililor și energia din surse regenerabile

Cazul a vizat refuzul Comisiei de a acorda acces public la proiectele de versiuni ale unui raport de evaluare a impactului (RAI) privind schimbarea indirectă a utilizării terenurilor în legătură cu biocombustibilii (ILUC). Divulgarea documentelor a fost refuzată pentru motivul că ar aduce atingere procesului decizional al Comisiei. Reclamantul, un grup de organizații, a considerat că ar trebui să i se acorde acces la documentele pe care le-a solicitat.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune. Ea a luat act de faptul că, în septembrie 2015, Parlamentul și Consiliul au adoptat Directiva 2015/1513. Această directivă se întemeia pe propunerea legislativă a Comisiei la care era anexat raportul de evaluare a impactului, ale cărui proiecte de versiune erau în discuție în speță. Prin urmare, Ombudsmanul a propus ca, având în vedere aceste noi circumstanțe, Comisia să acorde acces public la documentele solicitate. Comisia nu a fost de acord, susținând că nu a existat o administrare defectuoasă din partea sa. Cu toate acestea, Comisia a invitat reclamantul să depună o nouă cerere de acces la documente, având în vedere noile circumstanțe. Reclamantul a informat ulterior Ombudsmanul că, în urma unei noi cereri de acces la documente, Comisia a acordat acces la documentele pe care le solicitase. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nicio anchetă suplimentară cu privire la plângere nu era justificată. Ea a subliniat, de asemenea, că Ombudsmanul are dreptul de a solicita unei instituții să ia în considerare, atunci când răspunde la o propunere de soluție a Ombudsmanului într-un caz privind accesul la documente, noi argumente cu privire la motivul pentru care un document ar trebui divulgat.

Contextul

1. Acest caz se referă la o cerere de acces public la documente pe care reclamantul, un grup de organizații, a prezentat-o Comisiei Europene. Reclamantul a solicitat acces, printre alte documente, la proiectele raportului final de evaluare a impactului privind schimbarea indirectă a utilizării terenurilor în legătură cu biocombustibilii (ILUC)[1], la anexele la acesta, precum și la corespondența și rezumatele aferente. Aceste documente au fost elaborate în contextul propunerii Comisiei de modificare a actualei Directive privind calitatea combustibililor [2] și a Directivei privind energia din surse regenerabile [3].

2. Comisia a acordat acces la unele dintre documentele solicitate și a refuzat accesul la alte documente în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul 1049/2001 [4] (care permite unei instituții să refuze accesul la un document în cazul în care divulgarea acestuia ar submina grav procesul decizional al instituției).

3. Ulterior, reclamantul a depus alte două cereri de acces la aceleași documente, care au fost respinse de Comisie.

4. Întrucât nu a fost mulțumit de răspunsul Comisiei, reclamantul a depus o plângere la Ombudsmanul European în aprilie 2015. Reclamantul a susținut că Comisia a refuzat în mod eronat accesul la opt dintre documentele solicitate. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la plângere [5].

Refuzul accesului la opt dintre documentele solicitate

Propunerea Ombudsmanului pentru o soluție

5. În decembrie 2016, ținând seama de argumentele și opiniile prezentate de părți, Ombudsmanul a prezentat Comisiei o propunere de soluție. Ombudsmanul a luat act de faptul că, în septembrie 2015, Parlamentul și Consiliul au adoptat Directiva ILUC [Directiva (UE) 2015/1513 [6]]. Această directivă se întemeia pe propunerea legislativă a Comisiei la care era anexat raportul de evaluare a impactului, ale cărui proiecte sunt în discuție în speță.

6. Ombudsmanul a subliniat că, într-o cauză similară care a fost adusă în fața Tribunalului [7], după adoptarea directivei revizuite (și înainte de pronunțarea hotărârii de către Curte), Comisia a decis să acorde acces la proiectele de versiuni ale raportului de evaluare a impactului elaborat în contextul propunerii Comisiei de revizuire a directivei respective. Ombudsmanul a considerat că Comisia ar putea adopta aceeași abordare în acest caz. Prin urmare, ea a propus ca, „având în vedere faptul că Directiva 2015/1513 a fost adoptată în prezent, Comisia să acorde acces public la cele șapte [[8]] documente solicitate rămase.”

7. Comisia nu a fost de acord cu soluția propusă. Aceasta a susținut că Ombudsmanul nu a contestat faptul că decizia sa de refuzare a accesului la documentele solicitate era corectă din punct de vedere juridic și factual la momentul adoptării sale. Prin urmare, nu a existat un caz de administrare defectuoasă în comportamentul Comisiei. Comisia nu a fost de acord că ar trebui să ia în considerare noile circumstanțe în această etapă. Cu toate acestea, Comisia a afirmat în continuare că era la latitudinea reclamantului să depună o nouă cerere de acces la documente, având în vedere noile circumstanțe, dacă dorea acest lucru [9]. Prin urmare, Comisia a invitat reclamantul să facă acest lucru.

8. În iulie 2017, reclamantul a informat Ombudsmanul că, în urma unei noi cereri de acces la documente, Comisia i-a furnizat cele șapte documente solicitate rămase. Reclamantul și-a exprimat recunoștința față de Ombudsman, dar a afirmat că, în prezent, cazul poate fi închis.

Evaluarea Ombudsmanului în urma propunerii de soluție

9. Ombudsmanul profită de această ocazie pentru a sublinia din nou că procedurile sale nu sunt similare cu procedurile judiciare, în care singura chestiune analizată (în cazul accesului la documente) ar fi dacă decizia inițială a instituției de refuzare a accesului a fost validă. În schimb, Ombudsmanul este perfect îndreptățit să solicite unei instituții să ia în considerare, de asemenea, atunci când răspunde la o propunere de soluție a Ombudsmanului, noi argumente cu privire la motivul pentru care un document ar trebui să fie divulgat. Acestea pot include argumente referitoare la circumstanțe noi care conduc la inaplicabilitatea unei excepții de la divulgare aplicabile anterior [10]. Acest lucru nu ar trebui considerat ca implicând vreo critică la adresa deciziei inițiale.

10. O abordare mai constructivă, luând în considerare trecerea timpului și schimbarea circumstanțelor, în locul unei abordări birocratice și legaliste, care necesită o nouă cerere în termeni identici cu cea deja formulată, ar servi mai bine cetățenii. Prin urmare, Comisia ar demonstra un nivel mai ridicat de sensibilizare a cetățenilor și de respect pentru cetățeni, în conformitate cu principiile bunei administrări.

11. Având în vedere faptul că, în prezent, Comisia a divulgat documentele solicitate și că reclamantul a solicitat Ombudsmanului să închidă cazul, nu se justifică nicio anchetă suplimentară cu privire la plângere.

Concluzie

Pe baza anchetei privind această plângere, Ombudsmanul o închide cu următoarea concluzie:

Nicio anchetă suplimentară cu privire la plângere nu este justificată.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

 

Emily O'Reilly

Ombudsmanul European

Strasbourg, 04/10/2017

 

[1] Producția de biocombustibili are loc, de regulă, pe terenuri cultivate care au fost utilizate anterior în alte scopuri agricole, cum ar fi cultivarea alimentelor sau a hranei pentru animale. Întrucât această producție agricolă este încă necesară, ea poate fi parțial strămutată în zone anterior necultivate, cum ar fi pajiștile și pădurile. Acest proces este cunoscut sub numele de schimbare indirectă a utilizării terenurilor (ILUC). Schimbarea indirectă a utilizării terenurilor riscă să anuleze reducerile de gaze cu efect de seră care rezultă din creșterea biocombustibililor, deoarece pajiștile și pădurile absorb, de obicei, niveluri ridicate de CO2. Prin transformarea acestor tipuri de terenuri în terenuri cultivate, nivelurile atmosferice de CO2 pot crește.

[2] Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului, JO 1998, L 350, p. 58.

[3] Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea

privind utilizarea energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a directivelor

2001/77/CE și 2003/30/CE, JO 2009, L 140, p. 16.

[4] Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

[5] Pentru informații suplimentare privind contextul plângerii, argumentele părților și ancheta Ombudsmanului, vă rugăm să consultați textul integral al propunerii de soluție a Ombudsmanului,

 disponibilă la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/cases/solution.faces/en/84306/html.bookmark

[6] Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, JO 2015, L 239, p. 1.

[7] A se vedea Ordonanța Tribunalului din 3 septembrie 2015, Philip Morris Benelux/Comisia, T-520/13, ECLI:EU:T:2015:702.

[8] Comisia a informat reclamantul că unul dintre documentele solicitate (un schimb de e-mailuri) nu mai există, deoarece nu a fost arhivat. Acesta și-a cerut scuze pentru eroarea comisă.

[9] Comisia a făcut trimitere la hotărârea Curții de Justiție din 26 ianuarie 2010 în cauza C-362/08 P, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, ECLI:EU:C:2010:40. Curtea de Justiție a statuat, la punctul 57, că: „o persoană poate formula o nouă cerere de acces referitoare la documente la care i s-a refuzat anterior accesul. O astfel de cerere impune instituției în cauză să examineze dacă refuzul anterior al accesului rămâne justificat în raport cu o modificare a situației de drept sau de fapt intervenită între timp.”

[10] Trebuie avut în vedere faptul că, atunci când Ombudsmanul prezintă o propunere de soluție, aceasta nu înseamnă neapărat că a adoptat opinia preliminară potrivit căreia comportamentul instituției în cauză constituie un caz de administrare defectuoasă. O propunere de soluție ar trebui privită ca o oportunitate pentru instituția în cauză de a elimina problema litigioasă fără ca Ombudsmanul să fi luat poziție cu privire la existența unei administrări defectuoase.

Ce părere aveți despre această traducere automată? Trimiteți-ne părerea dumneavoastră!