Cauza privea refuzul Consiliului Uniunii Europene de a acorda acces deplin la avizele juridice referitoare la propunerile legislative de regulamente privind instituirea Parchetului European (EPPO) și Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (EUROJUST).

În cursul anchetei Ombudsmanului, Consiliul a fost de acord să divulge două dintre cele patru documente, dar și-a menținut refuzul de a divulga integral cele două documente rămase, deși s-a acordat acces parțial.

Ombudsmanul acceptă că refuzul de a divulga integral avizele juridice a fost justificat pe motiv că ar submina protecția consultanței juridice și a procedurilor judiciare. Prin urmare, petiționara închide cazul constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă, dar invită Consiliul să își revizuiască refuzul în lumina trecerii ulterioare a timpului.

Cauza a fost introdusă de o asociație de experți juridici din întreaga Uniune Europeană, care a realizat un proiect cofinanțat de Comisia Europeană. Aceasta se referea la pretinsa recuperare neloială, în urma unui audit, a unor sume considerate în mod eronat neeligibile în temeiul acordului de grant.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a concluzionat că, în urma intervenției sale, s-a găsit o soluție. Prin urmare, ea a închis cazul.

Cazul se referea la lipsa unui răspuns din partea Comisiei la mesajele reclamantului referitoare la dificultățile sale în ceea ce privește prezentarea unei propuneri de grant. Din cauza unor probleme tehnice, reclamantul nu a fost în măsură să depună o cerere prin intermediul sistemului PRIAMOS al Comisiei. În schimb, aceasta și-a prezentat propunerea prin e-mail, care a rămas fără răspuns.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a solicitat Comisiei să răspundă. În răspunsul său, Comisia și-a cerut scuze pentru că nu a răspuns mai devreme. Aceasta a afirmat că nu poate accepta cererea de e-mail a reclamantului, deoarece sistemul a funcționat în mod corespunzător, iar Comisia nu a fost în măsură să identifice nicio încercare a reclamantului de a trimite propunerea prin intermediul PRIAMOS înainte de termenul-limită.

Acest caz se referea la refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public deplin la rapoartele de evaluare a propunerilor pentru un proiect finanțat de UE privind romii din Albania.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că Comisia a refuzat în mod corect accesul deplin pe baza excepției de la accesul public care protejează interesele comerciale. Prin urmare, aceasta a concluzionat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Cazul se referea la refuzul Comisiei de a acorda acces public la documente privind supravegherea internetului de către serviciile de informații din Regatul Unit. Ombudsmanul a recomandat Comisiei să acorde acces la un anumit document (o scrisoare din partea ministrului afacerilor externe al Regatului Unit adresată vicepreședintelui de atunci al Comisiei) și, în cazul celorlalte documente solicitate, Comisia fie să le divulge, fie să justifice în mod corespunzător motivul pentru care, în opinia sa, divulgarea a trebuit să fie refuzată.

Comisia a decis să divulge scrisoarea ministrului afacerilor externe al Regatului Unit, acceptând astfel prima parte a recomandării Ombudsmanului. Cu toate acestea, Comisia și-a menținut poziția de a nu divulga celelalte documente. Comisia a justificat această poziție pe baza faptului că încă investighează dacă programele de supraveghere în masă ale Regatului Unit încalcă legislația UE, în special în ceea ce privește dreptul persoanei la protecția datelor. Comisia a susținut că, până la încheierea definitivă a anchetei sale, divulgarea anticipată a restului documentelor în cauză ar afecta negativ dialogul dintre autoritățile din Regatul Unit și Comisie. La un nivel mai general, aceasta a susținut că capacitatea sa de a-și desfășura ancheta în mod eficace și de a decide cu privire la răspunsul adecvat ar trebui să fie protejată împotriva riscului de presiune externă. În sfârșit, Comisia nu a considerat că exista un interes public superior care să justifice divulgarea.

Ombudsmanul nu este convins că Comisia și-a justificat în mod corespunzător decizia de a refuza accesul public la documentele rămase nedivulgate. Întrucât nu a divulgat aceste documente și nici nu a furnizat motive adecvate pentru a refuza accesul public la acestea, este clar că Comisia a respins recomandarea Ombudsmanului în legătură cu aceste documente. În plus, Ombudsmanul observă că, din 2013, Comisia nu pare să fi luat nicio măsură în ceea ce privește ancheta sa. Prin urmare, Ombudsmanul constată că acțiunile Comisiei în acest caz constituie administrare defectuoasă și, de fapt, administrare defectuoasă gravă, având în vedere importanța problemei specifice pentru cetățenii UE.

Reclamantul din prezenta cauză, cetățean luxemburghez, a fost exclus de la a concura pentru un post în Franța pe motiv că nu este cetățean francez. Postul în cauză era cel al unui judecător neprezidențial care urma să reprezinte Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați la Tribunalul francez pentru azil. Reclamantul a transmis Comisiei Europene că limitarea postului la resortisanții francezi pare să fie o încălcare a dispozițiilor legislației UE privind libera circulație a lucrătorilor. Atunci când Comisia a considerat că nu a existat nicio încălcare a legislației UE, reclamantul a contactat Ombudsmanul.

Comisia a considerat că se aplică o excepție de la dreptul la libera circulație a lucrătorilor. Această excepție se aplică în cazul ocupării unui loc de muncă în administrația publică și este prevăzută la articolul 45 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Comisia a recunoscut că o decizie în această privință necesită o evaluare concretă a naturii sarcinilor și responsabilităților judecătorului neprezidențial și a susținut că a efectuat o astfel de evaluare. Ombudsmanul a observat că, în cadrul acestei evaluări, Comisia nu a contactat autoritățile franceze pentru a obține informații suplimentare cu privire la postul în cauză. Prin urmare, propunerea inițială a Ombudsmanului a fost ca Comisia să își revizuiască evaluarea plângerii privind încălcarea dreptului comunitar și a sugerat consultarea de către Comisie a autorităților franceze. Ca răspuns la această propunere, Comisia a susținut că dispunea de suficiente informații pentru a decide cu privire la această chestiune și că, prin urmare, nu era necesar să contacteze autoritățile franceze. După examinarea răspunsului său detaliat la propunere, Ombudsmanul a acceptat că, în acest caz, Comisia dispunea de suficiente informații pe care să își întemeieze decizia. Prin urmare, aceasta a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Politica UE în domeniul migrației include returnarea voluntară sau forțată a migranților în situație neregulamentară din țări terțe (solicitanți de azil respinși și persoane fără permis de ședere valabil) în țările lor de origine. Prin însăși natura lor, operațiunile de returnare forțată pot implica încălcări grave ale drepturilor fundamentale. Această anchetă din proprie inițiativă a urmărit să clarifice modul în care Frontex, în calitate de coordonator al operațiunilor comune de returnare, asigură respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane a persoanelor returnate.

Ombudsmanul a obținut opiniile Frontex și ale ofițerului său pentru drepturile fundamentale, a inspectat dosarele Frontex și a primit contribuții din partea membrilor Rețelei europene a ombudsmanilor, a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, a Agenției ONU pentru Refugiați și a mai multor ONG-uri. Ea a constatat că, deși s-au făcut multe, Frontex trebuie să sporească transparența activității sale de ORC, să își modifice Codul de conduită în domenii precum examinările medicale și utilizarea forței și să colaboreze mai mult cu statele membre. Frontex trebuie să facă tot ce îi stă în putință pentru a promova monitorizarea independentă și eficace a ORC.

Ombudsmanul își încheie ancheta cu o serie de propuneri adresate Frontex cu privire la modul în care își poate îmbunătăți în continuare operațiunile în acest domeniu.

Această cauză privea o cerere de acces la documente respinsă. Comisia a refuzat să divulge corespondența sa cu autoritățile poloneze cu privire la anchetele sale preliminare privind costurile foarte ridicate de depunere a acțiunilor în justiție referitoare la procedurile de achiziții publice din Polonia. Comisia a încercat să stabilească dacă legislația poloneză relevantă era conformă cu dreptul Uniunii. Afirmând necesitatea de a proteja o anchetă în curs, aceasta a invocat o excepție de la dreptul de acces public prevăzut în legislația relevantă (Regulamentul 1049/2001). Comisia nu a acceptat argumentul reclamantului potrivit căruia a existat un interes public superior pentru divulgare, care a lăsat neaplicată excepția invocată, și nici faptul că era relevant ca legislația națională în cauză să fie contestată ulterior în fața Curții Constituționale a Poloniei (denumită în continuare „PCT”).

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a considerat că Comisia nu și-a justificat în mod corespunzător decizia de a refuza accesul la documentele în cauză. Ombudsmanul a considerat, de asemenea, că anularea legislației naționale relevante de către PCT a făcut ca anchetele Comisiei să fie redundante. Ținând seama de această evoluție juridică și din motive de economie procedurală și echitate, Ombudsmanul a sugerat ca reclamantului să i se acorde acces la documentele solicitate fără a trebui să depună o nouă cerere. Comisia a refuzat categoric. În plus, aceasta nu a oferit o explicație mai completă a refuzului său decât cea pe care a furnizat-o în răspunsul său la cererea de confirmare. Reclamantul a informat Ombudsmanul că, între timp, a avut acces la documente în urma unei noi cereri de acces în temeiul Regulamentului 1049/2001, formulată știind că Comisia și-a încheiat ancheta. În aceste condiții, Ombudsmanul a decis să închidă cazul cu o observație critică.

În anul 2008, un medic calificat în Germania a administrat unui bărbat în vârstă din Regatul Unit o supradoză fatală dintr-un calmant puternic. Plângerea către Ombudsman a avut ca obiect refuzul de a permite accesul public la procesul-verbal al unei reuniuni care a avut loc la Eurojust între oficiali din Germania şi din Regatul Unit pentru a discuta cu privire la un mandat european de arestare emis de autorităţile britanice pentru medic.

Normele Eurojust privind accesul public la documente conferă dreptul reprezentanţilor statelor membre care colaborează cu Eurojust de a decide, în locul Eurojust, dacă se aplică o excepţie de la accesul public în privinţa unor documente legate de caz deţinute de Eurojust. Ombudsmanul a constatat că documentul solicitat era în mod clar legat de caz şi că reprezentanţii Germaniei şi ai Regatului Unit solicitaseră Eurojust să nu îl facă public. Prin urmare, Ombudsmanul a constatat că Eurojust avea obligaţia legală de a refuza accesul la document.

Ombudsmanul a constatat totuşi că Eurojust nu îl informase pe reclamant (care este fiul bărbatului decedat) cu privire la motivele pentru care reprezentanţii Germaniei şi ai Regatului Unit au considerat că ar trebui refuzat accesul. Cu toate acestea, Eurojust a prezentat respectivul motiv în cursul anchetei Ombudsmanului. În acest context, Ombudsmanul a recomandat Eurojust să furnizeze întotdeauna solicitanţilor motivele invocate de statele membre pentru a refuza accesul public la documente legate de caz.

Ombudsmanul subliniază dimensiunea socială deosebit de tragică şi de importantă a acestui caz, care se referă la eforturile unui fiu de a afla în ce mod au gestionat autorităţile publice moartea tatălui său. În acest sens, deşi nu are competenţa de a evalua dacă reprezentanţii Regatului Unit şi ai Germaniei au refuzat în mod întemeiat accesul la document, Ombudsmanul l-a informat pe reclamant despre posibilitatea sa de a prezenta cazul în faţa instanţelor UE, dacă doreşte, având în vedere că, începând din decembrie 2014, acestea vor dobândi competenţă în astfel de probleme.