Reclamantul, un consorțiu de producători de ulei de măsline din Italia, s-a plâns Ombudsmanului cu privire la decizia Comisiei de a cofinanța, în condiții diferite, două programe simultane care promovează vânzarea uleiului de măsline în afara UE. În opinia reclamantului, neconcordanțele dintre termenii acestor programe au condus la un avantaj competitiv pentru producătorii spanioli de ulei de măsline.

În cursul anchetei sale, Ombudsmanul a constatat că legiuitorul UE a adoptat noi regulamente cu dispoziții privind o mai bună coordonare a celor două programe de finanțare, ceea ce implică faptul că cazuri precum cel actual nu vor avea loc în viitor. Prin urmare, Ombudsmanul a considerat că aspectul sistemic al plângerii a fost soluționat. Cu toate acestea, Ombudsmanul a constatat că nu era în măsură să abordeze situația individuală a reclamantului. Prin urmare, ea a închis cazul.

Cazul a vizat tratarea de către Comisia Europeană a unei plângeri privind încălcarea dreptului comunitar referitoare la utilizarea fondurilor de coeziune ale UE în Polonia în domeniul infrastructurii și al mediului. Reclamantul, un eco-fermier, este preocupat de protecția mediului local și de utilizarea adecvată a fondurilor UE. Acesta a înaintat Comisiei o plângere privind încălcarea dreptului comunitar, susținând că procesul de consultare publică din Polonia nu s-a desfășurat în mod satisfăcător. Acesta s-a plâns de faptul că plângerea sa a fost clasată de Comisie fără o examinare corespunzătoare a observațiilor sale.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la plângere și a sugerat Comisiei să își revizuiască abordarea pentru a verifica dacă statele membre respectă pe deplin cerințele consultărilor publice în cazul proiectelor sprijinite din fonduri UE. Ea a sugerat, de asemenea, ca dovezile justificative ale reclamantului anexate plângerii sale adresate Ombudsmanului să fie examinate din perspectiva mediului și ca Reprezentanța Comisiei în Polonia să organizeze o reuniune cu reclamantul pentru a-l ajuta să înțeleagă mai bine punctele de vedere ale Comisiei, permițând în același timp Comisiei să înțeleagă mai bine preocupările reclamantului. Ombudsmanul a fost mulțumit de răspunsul Comisiei la primele două sugestii. În cazul celei de-a treia sugestii (o reuniune cu reclamantul), Ombudsmanul a acceptat opinia Comisiei potrivit căreia o astfel de reuniune ar putea să nu reprezinte o utilizare eficientă a resurselor în legătură cu plângerile deja finalizate; dar a încurajat Comisia să mențină deschisă această posibilitate în cazul în care reclamantul va ridica noi probleme în viitor. Ombudsmanul a închis cazul pe această bază.  

Ancheta Ombudsmanului a rezultat din două plângeri conexe, din partea unui deputat irlandez în Parlamentul European și a unui fermier irlandez, referitoare la aprobarea de către Comisia Europeană a unei modificări, efectuate de autoritățile irlandeze, a criteriilor de eligibilitate pentru acordarea de ajutoare crescătorilor de animale situați în zone defavorizate. Reclamanții au susținut că, prin aprobarea modificărilor, Comisia nu a recunoscut că autoritățile irlandeze erau obligate să respecte principiile încrederii legitime și securității juridice.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Cazul se referea la metoda de calculare a unui indice de calitate pentru grâul dur pe baza căruia s-a plătit o primă agricultorilor din UE până în 2009 în cadrul politicii agricole comune. Prima a fost plătită numai în cazul grâului dur care poate fi utilizat la fabricarea grișului și a pastelor făinoase. Reclamantul a scris Comisiei și a susținut că metoda contestată a fost eronată și a avut un efect de denaturare, dar Comisia nu a modificat-o. Acesta s-a plâns Ombudsmanului European că Comisia nu i-a furnizat un răspuns adecvat. Ombudsmanul a investigat această chestiune și nu a constatat niciun caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Cauza privea optsprezece cereri de acces la documente formulate în conformitate cu Regulamentul 1049/2001. Documentele solicitate se refereau la procedura urmată pentru modificarea Regulamentului 540/2011. În total, cererile au implicat aproape 300 de documente. Cererile au fost depuse de un grup multinațional activ, printre altele, în domeniul soluțiilor de protecție a culturilor. Întrucât a considerat că prelucrarea cererilor a creat o sarcină administrativă semnificativă și ar împiedica-o să își îndeplinească celelalte sarcini, Comisia a propus, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din regulament, să divulge documentele solicitate într-o perioadă de timp. Reclamantul a considerat că calendarul propus este nerezonabil. Ombudsmanul a investigat problema și a constatat că, în absența unui acord privind divulgarea eșalonată, reclamantul avea dreptul să considere că Comisia refuzase accesul. Deși Comisia nu a tratat cererile în termenele relevante, Ombudsmanul a considerat că circumstanțele cazului justificau timpul necesar Comisiei pentru a prelucra cererile. Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei. Ca o observație suplimentară, Ombudsmanul a remarcat că unele dintre documentele solicitate par să fi fost întocmite în cursul unui proces legislativ și, ca atare, ar fi trebuit să fie direct accesibile. Dacă s-ar fi făcut acest lucru, nu ar fi fost necesar ca reclamantul să fi depus cereri specifice de acces pentru documentele respective în temeiul Regulamentului 1049/2001.

Cazul se referea la refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public la un document privind stocurile de ulei de măsline din Italia pentru anul de comercializare 2013-2014.

Ombudsmanul a efectuat o inspecție a documentului în cauză, astfel cum a fost reținut de Comisie. Ea a constatat că documentul conținea date sensibile din punct de vedere comercial și, prin urmare, Comisia a avut dreptate să refuze divulgarea acestuia. Prin urmare, aceasta a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul se referă la decizia Comisiei Europene de a închide două plângeri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Italiei cu privire la punerea corectă în aplicare a legislației UE privind catalogul comun al soiurilor de plante agricole. Problema esențială a fost dacă unei persoane care a solicitat cu întârziere reînnoirea acceptării unui anumit soi în catalog ar trebui să i se solicite să depună o nouă cerere sau să i se accepte o cerere de reînnoire cu întârziere. Efectuarea unei noi cereri, spre deosebire de o cerere de reînnoire, ar implica eforturi și cheltuieli destul de semnificative; în special, ar necesita efectuarea unui nou test privind „valoarea pentru cultivare și utilizare” (VCU). Reclamantul, parte interesată într-o întreprindere agricolă italiană, a susținut că argumentele prezentate de Comisie în sprijinul deciziei sale nu au fost convingătoare.

După o anchetă amănunțită, Ombudsmanul European a concluzionat că argumentele invocate de Comisie au fost convingătoare. Principalul său argument a fost că nu ar fi proporțional să se solicite un nou test VCU în cazul cererilor tardive de reînnoire a acceptării unui soi de plante în catalogul național. Ombudsmanul a remarcat, de asemenea, că presupusa încălcare a vizat cazul foarte specific a două soiuri de grâu dur și că problema juridică din spatele plângerii a fost extrem de controversată. În toate circumstanțele și având în vedere, de asemenea, marja de apreciere de care a beneficiat Comisia în cazul plângerilor privind încălcarea dreptului comunitar, Ombudsmanul a fost convins de poziția adoptată de Comisie. Prin urmare, aceasta a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.