Contextul plângerii

1. Reclamantul este un cetățean italian care este parte interesată într-o societate care deține drepturile comerciale asupra mai multor soiuri de grâu dur.

2. În 2003, reclamantul a contactat Comisia pentru a-și exprima nemulțumirea cu privire la o metodă statistică pe care Comisia o propusese la momentul respectiv pentru calcularea indicelui de calitate pentru soiurile de grâu dur. Propunerea Comisiei s-a bazat, în esență, pe o propunere a autorităților italiene. Conform metodei, indicele de calitate a rezultat din suma a patru parametri separați ponderați diferit: (i) greutatea pe hectolitru (10 % din valoarea indicelui); (ii) conținutul de proteine (40 % din valoarea indicelui); (iii) indicele glutenului (30 % din valoarea indicelui); și (iv) indicele galben (20 % din valoarea indicelui). În opinia reclamantului, metoda a fost eronată și a avut un efect de denaturare, deoarece nu a standardizat parametrii implicați, deoarece fiecare dintre aceștia a avut o gamă diferită de variații, iar modificările substanțiale ale unui parametru ar putea avea un impact foarte limitat asupra indicelui final, în timp ce modificările mici ale altui parametru ar putea avea un efect considerabil.

3. În cele din urmă, metoda a fost adoptată fără modificări în Regulamentul 2237/2003 al Comisiei [1] și a fost confirmată ulterior în Regulamentul 1973/2004 al Comisiei [2], care a abrogat-o pe prima.

4. Ulterior, reclamantul a contactat din nou Comisia în mai multe rânduri, între iulie 2003 și noiembrie 2006, anexând mai multe rapoarte și studii tehnice („studii tehnice”) realizate de un cercetător în statistică la o universitate italiană, în vederea demonstrării presupuselor efecte de denaturare ale metodologiei aprobate. În același interval de timp, Ministerul Agriculturii din Franța a trimis Comisiei o scrisoare în care a atras atenția Comisiei asupra presupuselor efecte de denaturare bazate pe diferența în gama posibilă de variație a parametrilor implicați. Cu toate acestea, Comisia nu a considerat oportun să modifice metoda fără nicio experiență practică în ceea ce privește punerea sa în aplicare.

5. La 1 ianuarie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului 73/2009 [3], metoda statistică contestată a fost abrogată și înlocuită cu o schemă unică de ajutor pentru venit destinat fermierilor. Întrucât reclamantul a dorit ca Comisia să declare că nu va adopta din nou metoda contestată în viitor, acesta a scris Comisiei de mai multe ori, clarificându-și interesul de a primi un răspuns.

6. În special, la 24 octombrie 2012, reclamantul a adresat Comisiei opt întrebări specifice, solicitându-i să adopte o poziție cu privire la metodă și să explice de ce Comisia nu a luat nicio măsură pentru a o modifica sau corecta, în pofida informațiilor pe care le primise de la el de-a lungul anilor. Întrebările adresate de reclamant au fost următoarele:

(1) Metoda de calcul al indicelui de calitate pentru soiurile de grâu dur adoptată de Comisie prin Regulamentul nr. 2237/2003 și prin Regulamentul nr. 1973/2004 a fost corectă sau nu?

(2) Consideră Comisia că metoda a fost corectă, deși nu a standardizat datele implicate? De ce?

(3) Atunci când a propus adoptarea Regulamentului (CE) nr. 73/2009, Comisia a intenționat să abroge metoda existentă deoarece a considerat-o eronată sau cu efect de denaturare?

(4) De ce a ignorat Comisia și nu a răspuns la criticile repetate și specifice ale reclamantului cu privire la metodă?

(5) De ce Comisia nu a evaluat corectitudinea metodei atunci când aceasta a fost propusă de autoritățile italiene, chiar dacă fusese criticată din 1995?

(6) De ce Comisia nu a răspuns niciodată la scrisoarea reclamantului din 18 august 2006, solicitându-i să reconsidere metoda sau să răspundă la afirmațiile sale potrivit cărora aceasta era incorectă?

(7) De ce Comisia nu a răspuns niciodată la scrisoarea reclamantului din 16 noiembrie 2006, în care acesta a îndemnat Comisia să adopte o poziție cu privire la corectitudinea metodei?

(8) De ce Comisia nu a reexaminat, nu a modificat sau nu a corectat metoda, în pofida notei Ministerului Agriculturii din Franța, care a subliniat riscul de distorsiuni și a propus standardizarea datelor în cauză?

7. Întrucât nu a primit niciun răspuns, reclamantul a depus o plângere la Ombudsmanul European. Această plângere a fost înregistrată cu numărul de referință 456/2013/ER. Ombudsmanul a contactat Comisia și, după ce reclamantul a primit un răspuns la 14 iunie 2013, a închis cazul.

8. În răspunsul său, Comisia și-a cerut scuze pentru întârzierea cu care a răspuns și pentru faptul că nu a abordat în mod explicit problema corectitudinii metodei în răspunsurile sale anterioare. Întrucât întrebările reclamantului cu privire la Regulamentele 2237/2003 și 1973/2004 vizau obținerea unei declarații conform căreia metoda era eronată și că regulamentele menționate erau, prin urmare, ilegale, acesta a subliniat că nu este de competența Comisiei, ci numai a Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) să controleze legalitatea actelor legislative. În cazul în care Comisia ar fi decis să evalueze validitatea metodei, aceasta ar fi adus atingere competenței CJUE. În plus, întrucât reclamantul a ridicat problema legalității regulamentelor menționate în contextul procedurilor judiciare naționale în fața unei instanțe administrative, era oportun ca Comisia să nu se ocupe de problema corectitudinii metodei.

9. În ceea ce privește studiile tehnice menționate de reclamant, Comisia a susținut că acestea nu au criticat faptul că indicele de calitate a fost definit ca suma ponderată a celor patru criterii, ci că diferitele criterii nu au fost standardizate. Acesta a adăugat că argumentele și criticile conținute în studii nu au fost "absolute"și "referitoare în mod tipic la o analiză științifică", soluțiile avute în vedere au fost "de natură strict matematică sau statistică"și au fost prezentate "în termeni ipotetici sau alternativi". Pe această bază, Comisia a concluzionat că nu există nicio legătură între argumentele invocate în studii și „declarațiile radicale” făcute de reclamant. Nici autoritățile franceze nu s-au referit din nou la această chestiune. Întrucât Comisia a considerat că noile explicații „și-au justificat comportamentul în ceea ce privește întrebările reclamantului referitoare la Regulamentele 2237/2003 și 1973/2004”, întrebarea sa privind abrogarea acestor regulamente a devenit caducă. Cu toate acestea, Comisia și-a cerut scuze reclamantului pentru lipsa inițială de răspuns, care a avut loc din cauza unei omisiuni.

10. Nemulțumit de răspunsurile primite din partea Comisiei, reclamantul a înaintat această plângere Ombudsmanului European la 10 iulie 2013.

Ancheta

11. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la plângere și a identificat următoarele afirmații și revendicări:

1) Comisia nu a furnizat un răspuns complet și rezonabil la scrisoarea reclamantului din 24 octombrie 2012. În special, Comisia (i) nu a abordat argumentele invocate de reclamant potrivit cărora metoda de calculare a indicelui de calitate al soiurilor de grâu dur era incorectă și (ii) nu a furnizat motive întemeiate pentru care nu a modificat metoda respectivă.

2) Comisia ar trebui să ofere un răspuns complet și rezonabil la scrisoarea reclamantului și, în special, să recunoască faptul că: (i) metoda de calcul pentru indicele de calitate al soiurilor de grâu dur aplicată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2237/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 a fost eronată și denaturează concurența; și (ii) Comisia nu a modificat această metodă.

12. În scrisoarea de deschidere, Ombudsmanul a invitat, de asemenea, Comisia să abordeze următoarele aspecte specifice:

1) În primul rând, Comisia a susținut în răspunsul său din 14 iunie 2013 că nu a considerat oportun să ia în considerare studiile tehnice menționate de reclamant din cauza simplului lor caracter matematic sau statistic sau a limbajului ipotetic sau tehnic utilizat în redactarea acestora. La început, Ombudsmanul a considerat că este dificil de înțeles de ce argumentele matematice sau statistice nu ar trebui să fie relevante atunci când se evaluează validitatea metodei statistice.

2) În al doilea rând, Comisia a susținut că numai CJUE poate controla legalitatea actelor legislative ale UE. Cu toate acestea, reclamantul a precizat că cererea sa urmărea să stabilească dacă metoda era eronată și nu dacă regulamentele relevante sunt nevalide. În plus, competența CJUE de a controla legalitatea actelor legislative ale UE nu pare să împiedice Comisia să propună modificări ale legislației existente.

13. În cursul anchetei, Ombudsmanul a primit avizul Comisiei cu privire la plângere și, ulterior, observațiile reclamantului ca răspuns la avizul Comisiei. În desfășurarea anchetei, Ombudsmanul a luat în considerare argumentele și opiniile prezentate de părți.

Afirmația potrivit căreia Comisia nu a furnizat reclamantului un răspuns complet și rezonabil și afirmația conexă

Argumente prezentate Ombudsmanului

14. Reclamantul a susținut că dorește ca Comisia să declare metoda eronată, pentru a evita ca aceasta să fie considerată corectă și să fie readoptată de Comisie în viitor. Acesta a precizat că nu a solicitat niciodată Comisiei să declare nevalide Regulamentele 2237/2003 și 1973/2004, ci doar să afirme că metoda era eronată în vederea luării măsurilor necesare. În opinia sa, faptul că CJUE este învestită cu competența legală de a controla legalitatea actelor UE nu împiedică instituția care a adoptat actul să îl modifice, să îl rectifice sau să îl revoce. El a susținut, de asemenea, că faptul că a ridicat problema în contextul procedurilor judiciare naționale nu a împiedicat Comisia să ia măsuri la nivelul Uniunii. În plus, procedura judiciară în cauză a fost inițiată în Italia abia în 2007, și anume la mult timp după ce Comisia a fost informată cu privire la deficiențele metodei.

15. În ceea ce privește temeinicia criticilor aduse metodei, reclamantul a susținut că cererile sale s-au bazat pe rezultatele studiilor tehnice redactate în limbaj științific și au făcut trimitere la exemple ipotetice și la date reale. În opinia sa, criticile sale au fost clare și precise, dar Comisia nu le-a abordat.

16. În avizul său, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate întemeiată pe articolul 228 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză din TFUE [4] și pe articolul 2 alineatul (7) din Statutul Ombudsmanului European [5]. Întrucât, în 2007, reclamantul a inițiat o procedură judiciară în fața unei instanțe italiene într-o cauză al cărei obiect era în esență identic cu plângerea sa, Comisia a considerat că Ombudsmanul ar trebui să pună capăt examinării acestei plângeri. În acest sens, Comisia a făcut trimitere la decizia Ombudsmanului în cazul 1047/2013/BEH [6], în care Ombudsmanul a considerat că nu există motive pentru investigații suplimentare cu privire la plângere, deoarece principalele sale aspecte au făcut obiectul unor proceduri judiciare în curs. În plus, Comisia a subliniat că reclamantul și un membru al familiei sale au depus o petiție la Parlamentul European pe aceeași temă în 2004, ceea ce ar face, de asemenea, ca această plângere adresată Ombudsmanului să fie inadmisibilă. În sprijinul acestui punct de vedere, Comisia a făcut trimitere la decizia Ombudsmanului în cazul 1821/2012/ANA [7].

17. Cu toate acestea, Comisia a adăugat că, în cazul în care Ombudsmanul nu ar admite excepția de inadmisibilitate a Comisiei, intenționează să contracareze observațiile de fond ale reclamantului după cum urmează. Comisia a furnizat deja reclamantului o serie de răspunsuri substanțiale la întrebările sale. În domeniul politicii agricole comune (PAC), Comisia dispune de o marjă largă de apreciere. Acest lucru a fost confirmat de CJUE. Potrivit jurisprudenței, este necesar să se dovedească existența unei erori vădite în exercitarea puterii sale de apreciere pentru a se putea considera că Comisia a săvârșit un caz de administrare defectuoasă. În continuare, Comisia a afirmat că marja sa de apreciere a fost, de asemenea, recunoscută de Ombudsman în deciziile sale [8]. Cu toate acestea, reclamantul nu a prezentat nicio dovadă a unei astfel de erori vădite.

18. În ceea ce privește schema de sprijin în litigiu, Comisia a arătat că cultivarea grâului dur care poate fi utilizat numai pentru fabricarea grișului și a pastelor făinoase era eligibilă pentru acest ajutor. Această alegere politică, împreună cu criteriile de calitate ponderate, a fost considerată cea mai adecvată în vederea luării în considerare a diferitelor interese, cum ar fi competitivitatea, eficiența, menținerea zonelor de producție și cerințele financiare. Diferitele documente pe care Comisia le-a furnizat reclamantului au arătat diferitele interese exprimate de diferiții actori și părți interesate în cursul procedurii care a condus la adoptarea Regulamentului 1973/2004. Aspectele tehnice ale regulamentului, de la randamentul plantelor și variația acestora la aspectele calitative, comerciale și tehnologice ale produselor, au fost analizate în detaliu de către Comisie. În plus, a avut loc un schimb de corespondență între nivelul administrativ și cel politic al factorilor de decizie. Din acest punct de vedere, Comisia a considerat că metoda contestată era pe deplin legitimă și în conformitate cu obiectivele și cerințele cadrului juridic. În plus, Comisia nu a împărtășit interpretarea reclamantului cu privire la scrisoarea guvernului francez adresată Comisiei cu privire la presupusele efecte de denaturare ale metodei contestate pe baza diferenței în gama posibilă de variație a parametrilor implicați, deoarece scrisoarea a indicat doar un risc „potențial” în viitor sau un risc bazat pe primele rezultate obținute de experții naționali după aplicarea metodei.

19. În ceea ce privește argumentele tehnice invocate de reclamant, Comisia a respins opinia potrivit căreia nu a considerat oportun să le ia în considerare. Aceasta a făcut trimitere la conținutul scrisorii sale din 14 iunie 2013 adresate reclamantului, în care a explicat că argumentele generale ale reclamantului invocate împotriva schemei contestate și a cererilor de validitate nu au putut fi luate în considerare în acest context, deoarece au abordat competența CJUE, și nu pe cea a Comisiei. În plus, Comisia a subliniat că reclamantul susținea din propria sa perspectivă, în timp ce Comisia a adoptat o opinie mai generală: de exemplu, reclamantul s-a referit la producția de pâine, pe care legiuitorul a exclus-o în mod explicit din domeniul de aplicare al sistemului în acest context specific. În ceea ce privește experții menționați de reclamant, Comisia a explicat că este clar că soluțiile sau concluziile pe care le-au propus au fost adesea prezentate ca alternative, ipoteze sau posibilități, iar profesorul la care face referire reclamantul nu a contestat cei patru parametri utilizați în metoda ca atare. În ansamblu, explicațiile tehnice oferite de reclamant nu au susținut argumentele sale juridice. Deși Comisia a recunoscut că argumentele tehnice ale reclamantului nu au putut fi respinse în mod sumar, orice critică adusă metodei ar trebui să fie precisă, clară și convingătoare. Criticile reclamantului nu au fost formulate, întrucât nu au fost legate în mod specific de criteriile sau obiectivele metodei, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 din Regulamentul 1973/2004 abrogat.

20. În observațiile sale, reclamantul și-a reiterat opinia potrivit căreia Comisia a interpretat în mod deliberat observațiile sale cu privire la „validitate” în sensul juridic al termenului, deși a precizat foarte clar de la bun început că s-a referit la termen într-un context matematic/statistic. Acesta a susținut că Comisia nu a justificat încă validitatea matematică a metodei de calcul pe care a adoptat-o, chiar dacă guvernul francez a exprimat, de asemenea, preocupări. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că nu a intenționat niciodată să pună la îndoială puterea de apreciere a Comisiei în această privință, ci doar s-a referit la calculele matematice eronate și care denaturează concurența din cauza lipsei de standardizare a datelor, care, în opinia sa, spre deosebire de alegerea unor parametri separați cu ponderi diferite, nu reprezintă o chestiune de putere de apreciere.

21. În ceea ce privește excepțiile de inadmisibilitate invocate de Comisie, reclamantul a susținut că plângerea sa adresată Ombudsmanului se referea la comportamentul administrativ necorespunzător al Comisiei. În ceea ce privește prima excepție de inadmisibilitate bazată pe procedurile judiciare în curs în fața unei instanțe italiene, reclamantul a susținut că obiectul cauzei respective se referea la legalitatea procedurilor ministerului italian, în timp ce ancheta în acest caz se referea la întrebarea dacă Comisia a furnizat un răspuns complet și rezonabil la scrisoarea reclamantului. Cu toate acestea, în cauza italiană pendinte nu a fost formulată nicio cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare la CJUE.

22. În ceea ce privește a doua excepție de inadmisibilitate invocată de Comisie cu privire la petiție, pe care reclamantul și un membru al familiei sale au depus-o la Comisia pentru petiții a Parlamentului European, reclamantul a subliniat că subiectul petiției nu se referă la comportamentul Comisiei. În petiția sa, acesta a invocat, în esență, argumente referitoare la presupusa denaturare a concurenței pe piața semințelor de grâu dur. De fapt, Comisia nici măcar nu a abordat problema metodei de calcul și a corectitudinii matematice a calculelor în răspunsul său din 30 noiembrie 2005 adresat Comisiei pentru petiții.

23. În concluzie, reclamantul a considerat că argumentele prezentate de Comisie au fost nefondate și înșelătoare, deoarece, concentrându-se asupra parametrilor separați ponderați în locul metodei de calcul, Comisia a pus dezbaterea pe o cale greșită. El a criticat, de asemenea, Comisia pentru că nu este suficient de familiarizată cu particularitățile subiectului, deoarece a ignorat faptul că atât pastele făinoase, cât și pâinea sunt produse din griș.

Evaluarea Ombudsmanului

Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate invocate de Comisie

24. Ombudsmanul consideră că, în observațiile sale, reclamantul a clarificat suficient obiectul procedurii în fața instanței italiene și petiția sa adresată Parlamentului. Având în vedere aceste clarificări, obiecțiile nu sunt întemeiate.

Cu privire la fondul plângerii

25. Astfel cum a subliniat în mod întemeiat Comisia, aceasta dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul agriculturii [9]. Ombudsmanul a considerat în mod constant că, ori de câte ori o instituție își exercită marja de apreciere, va constata un caz de administrare defectuoasă numai dacă se demonstrează că a existat o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește exercitarea acestei marje de apreciere. Ombudsmanul nu va substitui evaluarea Comisiei cu propria sa evaluare, dar, în cazul în care constată un caz de administrare defectuoasă, poate solicita ca instituția să reexamineze chestiunea pentru a aborda aspectele contestate.

26. Cu toate acestea, Ombudsmanul a considerat că exercitarea unei puteri discreționare nu poate conduce la arbitrar [10]. Aceasta înseamnă că o autoritate publică trebuie să fie întotdeauna în măsură să explice de ce a fost aleasă o anumită direcție de acțiune și trebuie să existe motive întemeiate pentru a alege o direcție de acțiune în detrimentul alteia. În acest caz, problema este dacă Comisia a furnizat un răspuns adecvat pentru a-și susține opinia potrivit căreia, contrar afirmațiilor reclamantului, metoda a fost corectă și nu a fost necesară modificarea acesteia înainte de adoptarea noului regulament.

27. În sprijinul poziției sale, reclamantul a invocat în esență (i) presupusele efecte de denaturare ale metodologiei aprobate și (ii) metodele matematice de calcul greșite. El a susținut, de asemenea, că calculele matematice pretins eronate și care denaturează concurența, bazate pe lipsa de standardizare a datelor, nu constituie o chestiune de putere discreționară. Ombudsmanul nu împărtășește acest punct de vedere. În acest caz, Comisia a fost de acord că fiecare dintre parametri avea o gamă diferită de variație. În consecință, aceasta a fost de acord, de asemenea, că este posibil ca modificările substanțiale ale unui parametru să aibă un impact limitat asupra indicelui final, în timp ce modificările minore ale altui parametru ar fi putut avea un efect considerabil. Ombudsmanul nu înțelege de ce această alegere ar trebui considerată nerezonabilă și, în orice caz, Comisia a acționat în limitele competențelor sale discreționare atunci când a decis cu privire la aceasta.

28. În ceea ce privește motivele prezentate de Comisie pentru poziția sa, Ombudsmanul observă că Comisia a recunoscut că argumentele tehnice ale reclamantului nu puteau fi respinse în mod sumar, dar a considerat că critica sa cu privire la metodă nu era precisă, clară și convingătoare, deoarece nu era legată în mod specific de criteriile sau obiectivele metodei, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 din Regulamentul 1973/2004 abrogat. Reclamantul a părut să susțină, la rândul său, că argumentele matematice sunt independente de criteriile și obiectivele juridice sau politice și că metoda de calcul a fost greșită din punct de vedere matematic în acest caz.

29. Deși Ombudsmanul observă că articolul 18 din Codul european de bună conduită administrativă obligă instituțiile să își motiveze deciziile, indicând în mod clar faptele relevante și temeiul juridic al deciziei, această obligație nu este nelimitată. În acest caz, Comisia a explicat (i) scopul schemei contestate și motivul pentru care nu a considerat oportun să își modifice poziția pe baza argumentelor reclamantului și (ii) că a luat într-adevăr în considerare argumentele tehnice ale reclamantului, dar modul în care acestea au fost prezentate nu a susținut argumentele sale juridice. În acest context, Ombudsmanul consideră că Comisia și-a motivat poziția cu privire la argumentele matematice ale reclamantului și a răspuns în mod adecvat la întrebarea Ombudsmanului și cu privire la validitatea argumentelor matematice sau statistice.

30. În cele din urmă, în ceea ce privește criticile reclamantului cu privire la lipsa de familiarizare a Comisiei cu domeniul în cauză, Comisia a explicat în mod explicit că grâul dur destinat utilizării în producția de pâine nu este eligibil pentru ajutor. Observația reclamantului potrivit căreia atât pastele făinoase, cât și pâinea sunt produse din griș nu pune sub semnul întrebării această explicație, deoarece, pentru a fi eligibil, produsul trebuia să fie adecvat pentru a fi utilizat la fabricarea grișului și a produselor din paste făinoase.

31. Având în vedere aceste considerații, nimic nu sugerează că acțiunile Comisiei nu se încadrau în limitele autorității sale juridice. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că nu s-a produs nicio eroare vădită în acest caz, iar Comisia a furnizat reclamantului un răspuns rezonabil. Prin urmare, aceasta concluzionează că nu a existat un caz de administrare defectuoasă în comportamentul Comisiei în acest caz.

Concluzie

Pe baza anchetei privind această plângere, Ombudsmanul o închide cu următoarea concluzie:

Nu a existat un caz de administrare defectuoasă în comportamentul Comisiei.

Emily O'Reilly

Strasbourg, 25.3.2015

[1] Regulamentul (CE) nr. 2237/2003 al Comisiei din 23 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a anumitor scheme de sprijin prevăzute în titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, JO 2003, L 339, p. 52.

[2] Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei din 29 octombrie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce privește schemele de sprijin prevăzute la titlurile IV și IVa din regulamentul respectiv și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime (JO 2004, L 345, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 193).

[3] Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16).

[4] "În conformitate cu atribuțiile sale, Ombudsmanul efectuează anchetele pe care le consideră justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza plângerilor care i-au fost adresate direct sau prin intermediul unui deputat în Parlamentul European, cu excepția cazului în care faptele invocate fac sau au făcut obiectul unor proceduri judiciare"(sublinierea noastră).

[5] "În cazul în care Ombudsmanul, ca urmare a procedurilor judiciare în curs sau încheiate cu privire la faptele prezentate, trebuie să declare o plângere inadmisibilă sau să înceteze examinarea acesteia, rezultatul oricărei anchete pe care a efectuat-o până în acel moment se depune definitiv "(sublinierea noastră).

[6] Disponibilă la adresa: http://www.ombudsman.europa.eu/cases/decision.faces/en/51888/html.bookmark

[7] Disponibilă la adresa: http://www.ombudsman.europa.eu/cases/decision.faces/en/50793/html.bookmark

[8] În acest sens, Comisia a făcut referire la decizia Ombudsmanului de închidere a anchetei privind plângerea 526/2011/(ELB)RA, disponibilă la adresa: http://www.ombudsman.europa.eu/cases/decision.faces/en/50802/html.bookmark

[9] A se vedea cauza C-295/03 P, Alessandrini Srl și alții/Comisia, Rec., 2005, p. I-5673, punctul 75.

[10] A se vedea deciziile Ombudsmanului privind plângerea 3307/2006/(PB)JMA (http://www.ombudsman.europa.eu/cases/decision.faces/en/4653/html.bookmark); privind plângerea 995/98/OV (http://www.ombudsman.europa.eu/decision/en/980995.htm); privind plângerea 1999/2007/FOR (http://www.ombudsman.europa.eu/decision/en/071999.htm); și plângerea 526/2011/RA (http://www.ombudsman.europa.eu/cases/decision.faces/en/50802/html.bookmark).