Contextul plângerii

1. Reclamantul a depus prezenta plângere în calitate de președinte al Comitetului pentru personal al Parlamentului European și în numele acestuia din urmă.

2. Potrivit articolului 13 alineatul (3) din anexa VII la statut:

„Consiliul revizuiește la fiecare doi ani tarifele [diurnelor și cheltuielilor de cazare la hotel pentru misiuni]. Această revizuire are loc pe baza unui raport al Comisiei privind prețurile hotelurilor, ale restaurantelor și ale serviciilor de catering, ținând seama de indicii privind evoluția acestor prețuri. În scopul acestei revizuiri, Consiliul hotărăște la propunerea Comisiei cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 205 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuță din Tratatul CE.” (sublinierea noastră)

3. La 27 iunie 2006, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1066/2006 de ajustare, începând cu 1 iulie 2006, a baremului aplicabil misiunilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene în statele membre [1]. Regulamentul a fost adoptat pe baza propunerii Comisiei de regulament al Consiliului (CE, EURATOM) de ajustare, începând cu 1 mai 2006, a baremului aplicabil misiunilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene în statele membre [2].

4. La 30 octombrie 2008, reclamantul s-a adresat în scris Secretarului General al Parlamentului în legătură cu ajustările bienale ale baremului de stabilire a diurnelor și a costurilor de cazare la hotel pentru misiuni. El a atras atenția asupra faptului că baremul stabilit în 2006 ar fi trebuit revizuit în 2008. Reclamantul a solicitat Secretarului General al Parlamentului să îl contacteze pe Secretarul General al Comisiei pentru a iniția fără întârziere procesul de revizuire.

5. La 26 noiembrie 2008, directorul general al Direcției Generale Personal (DG Personal) a Parlamentului l-a contactat pe reclamant printr-o scrisoare. Acesta subliniază că, la 21 noiembrie 2008, a trimis o cerere directorului general al Direcției Generale Personal și Administrație a Comisiei [3] (DG ADMIN), solicitând Comisiei să prezinte Consiliului raportul prevăzut la articolul 13 alineatul (3) din anexa VII la Statutul funcționarilor.

6. La 11 februarie 2009, reclamantul a trimis o nouă scrisoare directorului general al DG Personal a Parlamentului, precizând că, în afară de răspunsul menționat mai sus din 26 noiembrie 2008, Comitetul pentru personal nu a primit nicio informație cu privire la această chestiune. Prin urmare, reclamantul a solicitat directorului general să contacteze din nou Comisia.

7. La 17 februarie 2009, directorul general al DG Personal a Parlamentului l-a informat pe reclamant că, la 22 decembrie 2008, directorul general al DG ADMIN a Comisiei a solicitat Parlamentului să furnizeze toate datele necesare pentru elaborarea raportului de către Comisie. Directorul general al DG Personal a adăugat că Parlamentul a furnizat informațiile solicitate și va urmări îndeaproape orice acțiune ulterioară întreprinsă de Comisie.

8. La 26 februarie 2009, reclamantul și-a reiterat cererea adresată directorului general al DG Personal a Parlamentului.

9. La 28 octombrie 2009, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului.

Obiectul anchetei

10. În plângerea sa, reclamantul a făcut următoarele afirmații și revendicări.

Afirmație:

Consiliul nu a adoptat în timp util o decizie privind reexaminarea din 2008, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din anexa VII la statut.

Revendicarea:

Consiliul ar trebui să adopte o decizie privind revizuirea din 2008, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din anexa VII la Statutul funcționarilor. Prezenta decizie ar trebui să aibă efect retroactiv, începând cu 1 iulie 2008.

Ancheta

11. La 2 decembrie 2009, Ombudsmanul a deschis o anchetă și a solicitat Consiliului să emită un aviz cu privire la plângere până la 31 martie 2010.

12. La 12 martie 2010, Consiliul a răspuns. Răspunsul a fost transmis reclamantului cu invitația de a prezenta observații.

13. La 8 septembrie 2010, reclamantul a solicitat o copie a întregului dosar al plângerii sale.

14. La 27 septembrie 2010, Ombudsmanul a furnizat reclamantului o copie a dosarului său de plângere. De asemenea, acesta și-a reînnoit invitația adresată reclamantului de a prezenta observații cu privire la avizul transmis de Consiliu până la 31 octombrie 2010. Reclamantul nu a prezentat observații.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

A. Acuzația de a nu acționa în timp util

Argumente prezentate Ombudsmanului

15. Reclamantul a susținut că Consiliul ar fi trebuit să adopte un nou barem cu efect de la 1 iulie 2008 sau, cel puțin, să revizuiască ratele la începutul anului 2008, pe baza unui raport al Comisiei.

16. Consiliul nu a prezentat niciun argument cu privire la fondul prezentei cauze, ci mai degrabă a contestat admisibilitatea plângerii.

17. Consiliul a refuzat să prezinte un aviz cu privire la plângere, considerând-o inadmisibilă. În acest sens, Consiliul a considerat că plângerea reclamantului adresată Ombudsmanului European nu a respectat condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Statutul Ombudsmanului European. Prin urmare, Ombudsmanul nu ar fi trebuit să considere plângerea admisibilă. În această privință, Consiliul a subliniat că reclamantul nu a adresat Consiliului nicio abordare administrativă prealabilă cu privire la obiectul plângerii sale. În plus, Consiliul a subliniat că, în conformitate cu dispozițiile articolului 228 din TFUE, Ombudsmanul este împuternicit să primească plângeri privind cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor UE. Consiliul a considerat că ajustarea baremului de stabilire a diurnelor și a costurilor de cazare la hotel pentru misiuni, în conformitate cu dispozițiile articolului 13 alineatul (3) din anexa VII la Statutul funcționarilor, face parte din activitatea legislativă a Consiliului și, prin urmare, nu se încadrează în mandatul Ombudsmanului.

Evaluarea Ombudsmanului

18. Ombudsmanul nu este de acord cu punctul de vedere al Consiliului. Petiționarul consideră că plângerea este admisibilă din următoarele motive.

19. Articolul 228 din TFUE nu prevede că Ombudsmanul nu poate primi plângeri din partea unor organizații precum comitetele pentru personal ale instituțiilor UE. Ombudsmanul subliniază că, deși prezenta plângere a fost depusă de un funcționar, aceasta a fost depusă în numele Comitetului pentru personal. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că această plângere este o plângere actio popularis care apără un interes colectiv al funcționarilor pentru ca cheltuielile lor de misiune să corespundă costurilor locale reale pe care le implică misiunile.

20. Articolul 2 alineatul (4) din Statutul Ombudsmanului prevede, într-adevăr, că orice plângere adresată Ombudsmanului trebuie să fie precedată de demersuri administrative prealabile adecvate pe lângă instituția în cauză. Cu toate acestea, el consideră că demersurile administrative prealabile nu sunt considerate adecvate pentru plângerile actio popularis în cazul în care instituția are cunoștință de problema în cauză și a profitat deja de ocazie pentru a-și defini poziția. În speță, este evident că Consiliul era la curent cu această chestiune.

21. Ombudsmanul reamintește, de asemenea, că, în conformitate cu definiția prevăzută în raportul său anual din 1997, „administrarea defectuoasă apare atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu care îi este obligatoriu”. Acesta a considerat în mod constant că administrarea defectuoasă este un concept larg și că buna administrare necesită, printre altele, respectarea normelor și principiilor juridice. Ombudsmanul ia act de faptul că prezenta plângere nu se referă la temeinicia dispozițiilor privind ratele diurnelor și cheltuielile de cazare la hotel pentru misiuni, ci mai degrabă la nerespectarea de către Consiliu a obligației sale de a respecta termenele legale de legiferare cu privire la ratele menționate anterior, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (3) din anexa VII la Statutul funcționarilor. Plângerea se referea la obligația Consiliului de a legifera cu privire la chestiunea specifică prevăzută la articolul 13 alineatul (3) din anexa VII la Statutul funcționarilor. În cazul în care o plângere se referă la organizarea activității legislative, examinarea Ombudsmanului nu este neapărat exclusă în conformitate cu articolul 228 din TFUE.

22. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a decis că plângerea este admisibilă.

23. Ombudsmanul regretă faptul că Consiliul a refuzat să își prezinte punctul de vedere cu privire la fondul prezentei cauze. Cu toate acestea, el observă că, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din anexa VII la Statutul funcționarilor, Consiliul ar trebui să acționeze pe baza unei propuneri prezentate de Comisie. În această privință, se pare că Comisia nu a prezentat încă Consiliului o astfel de propunere [4]. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că nicio anchetă suplimentară nu este justificată în ceea ce privește prezenta plângere. În consecință, el închide cazul.

B. Concluzii

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o încheie cu următoarea concluzie:

Nicio altă anchetă nu este justificată.

Reclamantul și Consiliul vor fi informați cu privire la această decizie.

P. Nikiforos Diamandouros

Adoptată la Strasbourg, 13 decembrie 2010.

[1] JO 2006, L 194, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 3.

[2] COM(2006) 143 final din 29.3.2006.

[3] Direcția Generală Personal și Administrație (DG ADMIN) a Comisiei este în prezent Direcția Generală Resurse Umane și Securitate. Cu toate acestea, în prezenta decizie se va face referire la "DG ADMIN", care era denumirea corectă la momentul faptelor relevante.

[4] A se vedea decizia Ombudsmanului în plângerea 2659/2009/(BU)RT, disponibilă pe site-ul acestuia.