Strasbourg, 19 decembrie 2003

Stimată doamnă X,

La 26 iunie 2003, ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Consiliului UE, privind rezilierea contractului dumneavoastră de muncă în calitate de expert IT civil în cadrul Misiunii de Poliție a Uniunii Europene (MPUE) din Sarajevo.

La 29 iulie 2003, am transmis plângerea Secretarului General și Înaltului Reprezentant al Consiliului. Consiliul a transmis avizul său la 7 octombrie 2003. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 27 noiembrie 2003.

Deși nu ați solicitat confidențialitatea, Ombudsmanul a considerat oportun, având în vedere fondul cauzei, să o clasifice drept confidențială pentru a vă proteja interesele [articolul 10 alineatul (1) din Normele de aplicare]. Cu toate acestea, sunteți liberi să faceți orice utilizare a prezentei decizii doriți, inclusiv publicarea acesteia.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Potrivit reclamantului, faptele relevante au fost următoarele:

Administrația echipei de planificare a Misiunii de Poliție a Uniunii Europene (MPUE) din Sarajevo a reziliat contractul de muncă al reclamantului în calitate de expert civil (expert în tehnologia informației), fără a furniza niciun motiv și pe baza unor acuzații nefondate. Acest lucru a fost făcut cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantului.

Reclamantul s-a opus procedurii urmate de o scrisoare adresată echipei de planificare la 19 noiembrie 2002. În răspunsul său din 26 noiembrie 2002, șeful echipei de planificare a MPUE a indicat că contractul de muncă al reclamantului a fost reziliat din cauza comportamentului său necorespunzător și pentru că a încălcat etica echipei de planificare a MPUE și responsabilitățile sale în calitate de membru profesionist al misiunii.

La 17 decembrie 2002, reclamantul a depus o plângere la Ombudsmanul European (ref. 2188/2002/OV). Această plângere a fost însă inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a adresat în prealabil Consiliului demersuri administrative cu privire la obiectul plângerii sale. Ombudsmanul a recomandat reclamantului să se adreseze în scris Consiliului. Potrivit reclamantului, acesta a trimis Consiliului două scrisori recomandate, dar nu a primit niciun răspuns.

La 26 iunie 2003, reclamantul a depus prezenta plângere la Ombudsman. Reclamantul a susținut că contractul său de expert civil cu MPUE a fost reziliat fără niciun motiv și pe baza unor acuzații nefondate și că Consiliul nu a răspuns la cele două scrisori recomandate ale sale cu privire la această chestiune. Acesta a susținut că Consiliul ar trebui să îl elibereze de acuzațiile care i se aduc și că ar trebui să îi primească salariul pentru întreaga lună decembrie 2002.

INQUIRY

Avizul Consiliului

Într-un scurt aviz, Consiliul a susținut că Secretariatul său General nu a intervenit nici în numirea reclamantului, nici în demiterea acestuia. Reclamantul a fost angajat direct de echipa de planificare a MPUE, în temeiul competențelor conferite misiunii prin Acțiunea comună a Consiliului din 11 martie 2002 privind Misiunea Europeană de Poliție (1). Acesta a fost demis din motive de care Secretariatul General al Consiliului nu avea cunoștință.

Articolul 2 alineatul (1) din acțiunea comună a Consiliului prevede că „echipa de planificare este formată din șeful misiunii de poliție/șeful echipei de planificare și personalul necesar pentru îndeplinirea funcțiilor care decurg din nevoile misiunii”. MPUE poate recruta personal civil internațional pe bază de contract, în funcție de nevoile sale (2). Cu toate acestea, șeful misiunii/comisar de poliție are sarcina de a exercita comanda operațională asupra MPUE, de a asigura gestionarea curentă a operațiilor (3) și de a exercita competențele care decurg din aceasta. Aceste competențe includ în mod necesar recrutarea și eventuala concediere a personalului contractual, așa cum a fost cazul reclamantului.

Din cele de mai sus reiese că nu este de competența Secretariatului General al Consiliului să recruteze (și, în cele din urmă, să concedieze) agenți contractuali pentru MPUE.

Observațiile reclamantului

Reclamantul și-a menținut plângerea. El a declarat că a început deja să scrie scrisori avocaților din Bruxelles.

DECIZIA

1 Domeniul de aplicare al anchetei Ombudsmanului

1.1 În scrisoarea sa din 29 iulie 2003, Ombudsmanul l-a informat pe reclamant că, atunci când tratează plângeri privind o relație contractuală cu o instituție sau un organ comunitar, Ombudsmanul își limitează ancheta la a examina dacă instituția sau organul comunitar i-a furnizat o descriere coerentă și rezonabilă a temeiului juridic al acțiunilor sale și motivele pentru care consideră că poziția sa contractuală este justificată. În acest caz, Ombudsmanul concluzionează că ancheta sa nu a evidențiat un caz de administrare defectuoasă.

1.2 Decizia Ombudsmanului cu privire la o cauză contractuală nu afectează dreptul părților de a solicita ca litigiul să fie examinat ulterior și soluționat cu autoritate de către o instanță competentă.

2 Rezilierea contractului fără motive și pe baza unor afirmații nefondate

2.1 Reclamantul a susținut că contractul său de expert civil cu Misiunea de Poliție a Uniunii Europene (MPUE) a fost reziliat fără niciun motiv și pe baza unor acuzații nefondate. Potrivit reclamantului, i-a fost încălcat dreptul la apărare.

2.2 Consiliul a susținut că Secretariatul său General nu a intervenit nici în numirea reclamantului, nici în demiterea acestuia. Reclamantul a fost angajat direct de echipa de planificare a MPUE, în temeiul competențelor conferite misiunii prin Acțiunea comună a Consiliului din 11 martie 2002 privind Misiunea Europeană de Poliție. Acesta a fost demis din motive de care Secretariatul General al Consiliului nu avea cunoștință.

2.3 Ombudsmanul ia notă de faptul că Misiunea de Poliție a Uniunii Europene a fost instituită prin Acțiunea comună a Consiliului din 11 martie 2002. Articolul 4 alineatul (1) din acțiunea comună prevede că șeful misiunii/comisar de poliție, numit de Consiliu, exercită comanda operațională asupra MPUE și asigură gestionarea curentă a operațiilor MPUE. Articolul 4 alineatul (4) prevede, de asemenea, că șeful misiunii/comisar de poliție este responsabil de controlul disciplinar asupra personalului. Articolul 3 alineatul (2) din Acordul dintre UE și Bosnia și Herțegovina (BiH) privind activitățile MPUE în Bosnia și Herțegovina (4) prevede că șeful misiunii/comisar de poliție raportează Secretarului General/Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună prin intermediul Reprezentantului Special al Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina.

2.4 Având în vedere dispozițiile de mai sus, Ombudsmanul consideră că Consiliului îi revine responsabilitatea de a se asigura că acțiunile MPUE respectă principiul statului de drept și drepturile fundamentale recunoscute de Uniunea Europeană.

2.5 Ombudsmanul a studiat cu atenție documentele care i-au fost furnizate de reclamant și de Consiliu. Pe baza acestor elemente de probă, faptele cauzei par a fi următoarele:

(i) Contractul de muncă al reclamantului a fost semnat la 26 iunie 2002 cu echipa de planificare a MPUE, în conformitate cu articolul 5.3 din Acțiunea comună a Consiliului din 11 martie 2000 privind MPUE, care prevede că „personalul civil internațional și personalul local sunt recrutați pe bază de contract de MPUE, după caz”. Durata contractului a fost cuprinsă între 1 iulie și 31 decembrie 2002.

(ii) Rezilierea contractului reclamantului a fost decisă ca măsură disciplinară. Documentația trimisă de reclamant conține o notă din 12 noiembrie 2002 a consilierului juridic al echipei de planificare a MPUE intitulată „Recomandare privind un caz disciplinar”. Această notă menționează că comisarul adjunct de poliție a întocmit un raport de anchetă internă privind presupusele abateri ale reclamantului. Presupusa abatere se referea la presupusa relație a reclamantului cu o femeie din Moldova care se afla în situație de ședere ilegală în Bosnia-Herțegovina și care lucra ca dansatoare în două baruri locale și pe care reclamantul ar fi trebuit să o plătească pentru „servicii”. Nota, care se referă, de asemenea, la „achiziția sexuală comercială”, a concluzionat că „(..) din cauza faptului că este membru al echipei de planificare a EUPM și, prin urmare, are obligația de a nu încuraja nicio activitate ilegală, [reclamantul] ar fi trebuit să fie mai rezervat pentru a stabili orice tip de relație emoțională/romantică cu doamna X. Întrucât a ignorat un comportament decent și rezervat în această privință, [reclamantul] a pus în pericol reputația impecabilă a echipei de planificare a EUPM” (sic).

(iii) Concluzia și recomandarea consilierului juridic a fost că „comportamentul [reclamantului] a fost în mod grav incompatibil cu obligațiile care decurg din contractul său de muncă. [Reclamantul] a pus grav în pericol reputația echipei de planificare a MPUE. Acțiunile sale în această privință au constituit o abatere gravă. Comisarul EUPM PT este sfătuit să rezilieze contractul [reclamantului] cu efect imediat”. Ca temei juridic pentru rezilierea contractului, consilierul juridic a făcut referire la punctul 15 din contract, care prevede că „în caz de abatere gravă, angajatorul își rezervă dreptul de a rezilia contractul angajatului fără o notificare scrisă prealabilă.” Șeful misiunii de poliție a decis să rezilieze contractul reclamantului începând cu 8 decembrie 2002.

2.6 Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (dreptul la bună administrare) include dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere. Pe baza probelor aflate la dispoziția Ombudsmanului, se pare că reclamantului nu i s-a oferit niciodată posibilitatea de a-și exprima opiniile cu privire la presupusele fapte care au stat la baza acțiunii disciplinare împotriva sa. Aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă. Având în vedere că contractul reclamantului a fost reziliat cu mai mult de un an în urmă, nu este oportun să se propună o soluție amiabilă. Prin urmare, Ombudsmanul face observația critică de mai jos.

3 Cu privire la pretențiile reclamantului

3.1 Reclamantul solicită Consiliului să îl elibereze de acuzațiile care i se aduc și să îi primească salariul pentru întreaga lună decembrie 2002.

3.2 Ombudsmanul sugerează că cea mai utilă cale de acțiune ar fi ca reclamantul să prezinte afirmațiile de mai sus direct Consiliului, care le-ar putea lua în considerare în lumina constatărilor și concluziilor Ombudsmanului de la punctul 2.6 de mai sus. În cazul unui răspuns nesatisfăcător din partea Consiliului, reclamantul ar avea apoi posibilitatea fie de a sesiza o instanță competentă, fie de a depune o nouă plângere la Ombudsmanul European.

4 Lipsa unui răspuns

4.1 Reclamantul a susținut că Consiliul nu a răspuns la cele două scrisori recomandate pe care le-a trimis cu privire la concedierea sa. Consiliul nu a formulat observații cu privire la acest aspect, ci doar a remarcat că nu a intervenit în recrutarea sau concedierea reclamantului.

4.2 Biroul Ombudsmanului a solicitat reclamantului o copie a celor două scrisori recomandate pe care reclamantul le-a trimis Consiliului. Reclamantul nu avea o copie a unei scrisori recomandate. În ceea ce privește cealaltă scrisoare, datată 18 martie 2003, se pare că aceasta a fost trimisă prin scrisoare recomandată la 19 martie 2003 unui șef de unitate din cadrul DG A (Personal și Administrație) a Secretariatului General al Consiliului.

4.3 Principiile bunei administrări impun instituțiilor să răspundă la scrisorile trimise de cetățeni (5). În cazul de față, se pare că Consiliul nu a răspuns la scrisoarea reclamantului și nici nu a explicat motivele pentru care nu a răspuns. Acesta constituie un caz de administrare defectuoasă, iar Ombudsmanul face observația critică de mai jos.

5 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la părțile 2 și 4 ale prezentei plângeri, este necesar să se formuleze următoarele observații critice:

Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (dreptul la bună administrare) include dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere. Pe baza probelor aflate la dispoziția Ombudsmanului, se pare că reclamantului nu i s-a oferit niciodată posibilitatea de a-și exprima opiniile cu privire la presupusele fapte care au stat la baza acțiunii disciplinare împotriva sa. Aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă.

Principiile bunei administrări impun instituțiilor să răspundă la scrisorile cetățenilor. În cazul de față, se pare că Consiliul nu a răspuns la scrisoarea reclamantului și nici nu a explicat motivele pentru care nu a răspuns. Aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă.

Având în vedere că aceste aspecte ale cazului se referă la proceduri legate de evenimente specifice din trecut, nu este oportun să se urmărească o soluționare amiabilă a problemei. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Secretarul General și Înaltul Reprezentant al Consiliului vor fi, de asemenea, informați cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) JO L 70/1 din 13 martie 2002.

(2) Acțiunea comună a Consiliului din 11 martie 2002 privind Misiunea Europeană de Poliție, articolul 5 alineatul (3).

(3) Acțiunea comună a Consiliului din 11 martie 2002 privind Misiunea Europeană de Poliție, articolul 4 alineatul (1) și articolul 7 a treia liniuță.

(4) JO L 293/2 din 29 octombrie 2002.

(5) Articolul 13 din Codul european al bunei conduite administrative.