După ce i s-a atras atenția Ombudsmanului asupra anumitor presupuse nereguli grave care afectează misiunea UE de sprijinire a supremației legii (EULEX) în Kosovo de către un procuror EULEX, precum și de către mass-media, Ombudsmanul a decis să deschidă o anchetă din proprie inițiativă pentru a evalua dacă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și EULEX au investigat sau investighează în mod corespunzător aceste acuzații.

Pentru a stabili ce măsuri trebuie luate, Ombudsmanul a inspectat dosarul SEAE/EULEX referitor la această chestiune. Inspecția a arătat că EULEX a efectuat o anchetă internă preliminară și a recrutat un procuror extern pentru a investiga neregulile. În plus, SEAE a numit un expert cu experiență pentru a revizui mandatul EULEX din punct de vedere sistemic, cu un accent deosebit pe acuzațiile formulate.

Ombudsmanul a luat act de faptul că EULEX nu a urmat procedura standard de investigare a unor astfel de acuzații. Ea a constatat, de asemenea, că trebuie examinat modul în care a fost recrutat procurorul extern. Cu toate acestea, având în vedere că expertul numit recent de Înaltul Reprezentant al UE a precizat că aceste aspecte vor face parte din revizuirea pe care urmează să o efectueze, Ombudsmanul a considerat că, în prezent, nu sunt necesare acțiuni suplimentare din partea sa.

Reclamantul, care este bilingv franco-italian, a solicitat Parlamentului să îi permită să susțină teste scrise în cadrul unui concurs intern în limba italiană, în pofida faptului că, potrivit anunțului de concurs, ar trebui să susțină teste în limba franceză, principala sa limbă înregistrată ca atare în baza de date relevantă a Parlamentului.  Parlamentul a respins această cerere, susținând că se întemeia exclusiv pe motive personale de oportunitate. Ombudsmanul nu a constatat nicio administrare defectuoasă din partea Parlamentului, deoarece refuzul său s-a bazat pe motive clare și acceptabile.  Ea a făcut două observații suplimentare potrivit cărora Parlamentul ar putea (i) să permită personalului bilingv să își declare ambele limbi în rapoartele anuale de evaluare ca limbi principale și (ii) să adauge la rapoartele anuale de evaluare secțiunea „Cunoașterea limbilor”, o notă potrivit căreia datele din această secțiune vor fi utilizate pentru toate scopurile legate de resursele umane în anul următor.

Cazul se referea la presupusul caracter discriminatoriu al unui criteriu de selecție privind experiența profesională dobândită sau studiile urmate într-o țară străină indicată într-o cerere de exprimare a interesului emisă de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO).

Reclamantul, cetățean italian, a lucrat pentru UE în Ispra, Italia, timp de trei ani. Acesta a participat la o procedură de selecție organizată de EPSO. Una dintre întrebările incluse în secțiunea „Evaluarea talentului” din formularul de candidatură a pus sub semnul întrebării dacă candidatul a avut „experiență profesională (sau a urmat studii) într-o țară străină (nu țara dumneavoastră de origine) de mai mult de șase luni consecutive”. Candidații au fost invitați să răspundă afirmativ sau negativ la această întrebare. Având în vedere că reclamantul și-a dobândit experiența relevantă lucrând pentru UE în țara sa de origine, acesta a răspuns negativ la întrebare. Acest lucru a determinat EPSO să îl elimine din următoarea etapă a procedurii. Reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European și a susținut că întrebarea este discriminatorie, deoarece nu ține seama de circumstanțe specifice.

Ombudsmanul a investigat chestiunea și a constatat că EPSO nu a săvârșit nicio eroare vădită de apreciere, având în vedere că cerința privind experiența dobândită într-o țară străină a fost stabilită în mod clar prin cererea de exprimare a interesului, iar poziția EPSO a fost, de asemenea, în conformitate cu jurisprudența relevantă. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul este o asociație italiană care a realizat un proiect în Armenia, finanțat printr-un grant din partea Delegației UE în țara respectivă. La sfârșitul anului 2009, după finalizarea proiectului, reclamantul a solicitat Delegației UE în Armenia să efectueze plata finală. Cu toate acestea, delegația a solicitat unele clarificări din partea reclamantului și, ulterior, din cauza complexității proiectului și a suspiciunilor de nereguli, a solicitat un audit. Reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European în august 2012, plângându-se că a fost nevoie de aproape doi ani pentru ca delegația să efectueze plata finală după ce reclamantul și-a prezentat cererea de plată. Reclamantul a susținut că delegația ar trebui să îi ramburseze costurile pe care le-a suportat în așteptarea plății restante.

Ombudsmanul nu a fost convins că decizia delegației de a solicita informații suplimentare și, ulterior, de a comanda un audit este nerezonabilă. Deși este adevărat că raportul de audit a concluzionat că costurile eligibile suportate s-au ridicat la 99,77 % din costurile declarate, raportul a identificat, de asemenea, unele deficiențe în punerea în aplicare a proiectului. Întrucât nu a existat nimic care să sugereze o întârziere excesivă din partea delegației, aceasta a considerat că afirmația reclamantului este nefondată. În consecință, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă. În ceea ce privește anumite aspecte procedurale ridicate de reclamant, Ombudsmanul nu a găsit niciun motiv pentru anchete suplimentare.