Strasbourg, 3 iulie 2003

Stimată doamnă,

La 9 septembrie 2002, ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Aș dori să vă informez că dl Jacob Söderman, cu care ați corespondat anterior cu privire la plângerea dumneavoastră, s-a pensionat și că, de la 1 aprilie 2003, sunt succesorul său în calitate de Ombudsman European.

La 20 septembrie 2002, plângerea dumneavoastră a fost transmisă directorului general al OLAF. La 18 decembrie 2002, OLAF a transmis avizul său în limba engleză, urmat de o traducere în limba franceză, care a fost primită la biroul Ombudsmanului la 22 ianuarie 2003. Avizul v-a fost transmis împreună cu invitația de a formula observații, pe care ați trimis-o la 26 februarie 2003.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

În septembrie 2002, un fost funcționar al Comisiei a depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Potrivit reclamantului, faptele relevante sunt, pe scurt, următoarele:

La 3 noiembrie 2000, în timp ce lucra ca șef al unității mediteraneene din cadrul Direcției Generale Cercetare a Comisiei, reclamantul a atras atenția OLAF asupra anumitor nereguli în finanțarea proiectului ICA-3-1999-10030 („proiectul privind apa”).

La 23 iulie 2001, reclamantul a avut un interviu cu doi funcționari OLAF și a semnat un protocol al interviului. Ea nu a fost niciodată informată cu privire la rezultatul investigației OLAF. Ulterior, aceasta a aflat că cei doi funcționari care au intervievat-o părăsiseră OLAF, că directorul științific al proiectului nu fusese intervievat și că contractul pentru proiect fusese semnat la începutul anului 2002, după modificări foarte ample ale anexei tehnice. Reclamantul se întreabă dacă unitatea OLAF care a răspuns la consultarea interservicii cu privire la acest proiect avea cunoștință de plângerea sa cu privire la proiect.

Reclamantul susține că OLAF nu a efectuat o anchetă adecvată în această privință și că nu a informat-o niciodată cu privire la rezultat. Aceasta susține că OLAF ar trebui să o informeze dacă a efectuat o anchetă, care a fost rezultatul acesteia și dacă unitatea OLAF care a răspuns la consultarea interservicii înainte de aprobarea proiectului privind apa la începutul anului 2002 avea cunoștință de plângerea sa.

INQUIRY

Avizul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF)

Avizul primit din partea OLAF conținea, pe scurt, următoarele puncte:

Cu privire la afirmația potrivit căreia OLAF nu ar fi efectuat o anchetă adecvată

Potrivit notei reclamantului către OLAF din 3 noiembrie 2000:

• Evaluarea științifică și tehnică a propunerii de proiect privind apa din 24 iulie 2000 a fost negativă;
• Directorul general al Direcției Generale Cercetare a Comisiei (DG RTD) l-a informat pe șeful de cabinet al comisarului responsabil, prin nota din 25 octombrie 2000, că negocierile desfășurate sub autoritatea reclamantului în septembrie 1999 au condus la rezultate nesatisfăcătoare. Prin urmare, acesta a decis să îl invite pe dl B., consilierul directorului, să ajungă la un acord cu coordonatorul proiectului pentru a încheia proiectul în mod satisfăcător până la sfârșitul lunii noiembrie 2000.

Nota reclamantului preciza că, având în vedere contradicția dintre cele două considerații menționate mai sus, reclamantul depunea o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor.

Directorul general al OLAF a confirmat primirea acestor informații prin nota din 11 decembrie 2000 și a solicitat reclamantului să furnizeze toate informațiile disponibile cu privire la presupusele nereguli. La 22 ianuarie 2001, reclamantul a prezentat numeroase documente suplimentare referitoare la negocierile și discuțiile privind proiectul privind apa. Informațiile au fost neconcludente în ceea ce privește existența unor nereguli. În consecință, la 27 februarie 2001, OLAF a deschis o investigație internă. Ulterior, au fost colectate următoarele informații:

• La 24 martie 2001, directorul general al DG RTD a trimis OLAF o notă de informare detaliată;
• La 23 iulie 2001, anchetatorii OLAF l-au intervievat pe reclamant. Ea a confirmat că, din informațiile pe care le deține, nu există indicii de fraudă, dar că proiectul a fost autorizat să continue în pofida deficiențelor identificate în evaluarea științifică;
• La 27 august 2001, reclamanta a trimis un supliment scris la interviul său.

Pe baza acestor informații, la 1 februarie 2002 a fost adoptat un raport final de caz, care a recomandat închiderea cazului fără acțiuni ulterioare. Directorul general al OLAF a adoptat această recomandare. Astfel, OLAF a efectuat o investigație pe deplin adecvată cu privire la afirmațiile reclamantului, după care a concluzionat că nu s-au produs nereguli și că nu era necesară nicio acțiune subsecventă.

Cu privire la afirmația potrivit căreia OLAF nu a informat reclamantul

Regulamentul 1073/1999 conține norme privind persoanele care ar trebui să fie informate cu privire la rezultatele unei investigații a OLAF. Articolul 8 prevede că informațiile obținute în cursul unei investigații interne fac obiectul secretului profesional și nu pot fi comunicate altor persoane decât cele din cadrul instituțiilor Comunităților Europene sau ale statelor membre ale căror funcții le impun să le cunoască. Articolul 9 prevede că raportul final de caz, care conține o sinteză a informațiilor colectate în cursul investigației, se trimite autorităților judiciare ale statului membru în cauză și instituției, organismului, oficiului sau agenției în cauză, în vederea luării de măsuri subsecvente.

La 12 iulie 2002, reclamantul a trimis OLAF o notă prin care solicita să fie informat cu privire la rezultatul investigației. La 5 august 2002, OLAF a pregătit un răspuns, dar acesta nu a fost niciodată trimis deoarece reclamantul s-a pensionat de la 1 august 2002. La 9 august 2002, OLAF a trimis șefului de unitate al DG RTD o notă în care prezenta concluziile investigației.

Consultarea interservicii

OLAF nu are niciun caz în care să fi fost consultat în cadrul unei consultări interservicii cu privire la acest proiect. Cu toate acestea, există un schimb de scrisori între directorii generali ai DG RTD și OLAF cu privire la oportunitatea continuării finanțării proiectului pe durata desfășurării investigației. Directorul general al DG RTD a trimis o scrisoare directorului general al OLAF la 14 mai 2001, explicând că va propune Comisiei finanțarea proiectului, în absența unei recomandări contrare. La 20 mai 2001, directorul general al OLAF a răspuns că investigația era încă în curs, dar că informațiile de care dispunea OLAF la momentul respectiv nu sugerau un motiv pentru a se pronunța împotriva continuării finanțării proiectului.

OLAF a anexat la avizul său copii ale documentelor relevante.

Observațiile reclamantului

Observațiile reclamantului cu privire la avizul OLAF conțineau, pe scurt, următoarele puncte:

Investigatorul însărcinat cu investigația afirmă în concluziile sale că niciun element aflat în posesia OLAF nu demonstrează existența unor nereguli care intră în sfera de competență a OLAF. Trei elemente, incluse în dosar cu elemente de probă justificative, nu au fost luate în considerare în cursul anchetei:

(a) Evaluarea propunerii a fost neconformă deoarece:

procedura în vigoare nu a fost urmată;

- în ceea ce privește formularul de eligibilitate care menționa în mod explicit solicitarea ca propunerea să fie anonimă, doi experți din patru au răspuns negativ la un criteriu de eligibilitate de fond, iar expertul din țara beneficiară nu a semnat formularul care garantează anonimatul;

expertul din țara beneficiară a fost, de asemenea, implicat în ambele etape ale evaluării, științifică și regională.

(b) Instrucțiunea șefului de cabinet al comisarului responsabil adresată serviciilor, de a închide dosarul în mod pozitiv, este, de asemenea, neregulamentară și poate ilegală.

(c) Este surprinzător, dacă nu chiar neregulamentar, că acordarea unei subvenții depinde exclusiv de un agent temporar. De fapt, un agent temporar care era responsabil de dosar la momentul evaluării menționate la litera (a) de mai sus a urmărit, de asemenea, dosarul, în pofida modificării atribuțiilor sale în cadrul unității, în detrimentul fostelor atribuții ale reclamantului în calitate de șef de unitate. În prezent, același agent temporar este din nou responsabil de aspectele operaționale ale proiectului, deși unitatea căreia îi este alocată nu îndeplinește sarcini operaționale și nu ar trebui să gestioneze proiecte.

DECIZIA

1 Cu privire la afirmația potrivit căreia OLAF nu ar fi efectuat o anchetă adecvată

1.1 Reclamantul a fost șeful Unității pentru Mediterana din cadrul Direcției Generale Cercetare a Comisiei. În noiembrie 2000, aceasta a atras atenția Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) asupra anumitor nereguli în finanțarea proiectului ICA-3-1999-10030 („proiectul privind apa”). Reclamantul susține că OLAF nu a efectuat o anchetă adecvată în această privință și identifică trei elemente care, în opinia sa, nu au fost luate în considerare, deși au fost incluse în dosar împreună cu elemente de probă justificative.

1.2 Potrivit OLAF, directorul său general a solicitat reclamantului să furnizeze toate informațiile disponibile cu privire la presupusele nereguli. Întrucât informațiile furnizate nu au fost concludente în ceea ce privește existența unor nereguli, OLAF a inițiat o investigație internă. Ancheta a colectat informații de la directorul general al DG RTD și de la reclamant. Directorul general al DG RTD a trimis o notă de informare detaliată. Investigatorii OLAF au intervievat reclamantul, care a confirmat că, din informațiile pe care le deține, nu există indicii de fraudă, dar că proiectul a fost autorizat să continue în pofida deficiențelor identificate în evaluarea științifică. Ulterior, reclamanta a trimis un supliment scris la interviul său. Pe baza acestor informații, la 1 februarie 2002 a fost adoptat un raport final de caz, care a recomandat închiderea cazului fără acțiuni ulterioare. Directorul general al OLAF a adoptat această recomandare. OLAF a anexat la avizul său copii ale documentelor relevante.

1.3 Ombudsmanul atrage atenția asupra faptului că prezenta plângere este îndreptată împotriva OLAF. Prin urmare, Ombudsmanul nu a efectuat o anchetă cu privire la modul în care Comisia Europeană a gestionat proiectul privind apa. Ancheta Ombudsmanului se referă la problema dacă a existat o administrare defectuoasă din partea OLAF în legătură cu ancheta administrativă pe care a lansat-o în urma informațiilor care i-au fost furnizate de reclamant.

1.4 Ombudsmanul ia notă de faptul că articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 (1) prevede efectuarea de către OLAF a unor investigații administrative interne în scopul:

„- combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene,

- investigarea în acest scop a unor aspecte grave legate de îndeplinirea îndatoririlor profesionale care pot constitui o abatere de la obligațiile funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților și care pot conduce la proceduri disciplinare sau, după caz, penale (…)”

1.5 Ombudsmanul consideră că principiile bunei administrări impun ca investigațiile administrative efectuate de OLAF să fie efectuate cu atenție, imparțialitate și obiectivitate. Ombudsmanul nu găsește niciun element în documentele justificative furnizate de reclamant și de OLAF care să sugereze că investigația OLAF în prezenta cauză nu a respectat principiile bunei administrări. În plus, Ombudsmanul consideră că era rezonabil ca OLAF să concluzioneze că informațiile de care dispunea nu demonstrau existența unor nereguli care țineau de competența OLAF. Prin urmare, Ombudsmanul nu constată nicio administrare defectuoasă în legătură cu acest aspect al plângerii.

2 Cu privire la afirmația potrivit căreia OLAF nu a informat reclamantul

2.1 Reclamantul susține că OLAF nu a informat-o niciodată cu privire la rezultatul anchetei sale. Ea susține că OLAF ar trebui să o informeze dacă a efectuat o anchetă și cu privire la rezultat.

2.2 OLAF susține că Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 conține norme privind persoanele care ar trebui să fie informate cu privire la rezultatele unei investigații a OLAF. Articolul 8 din regulament prevede că informațiile obținute în cursul unei investigații interne fac obiectul secretului profesional și nu pot fi comunicate altor persoane decât cele din cadrul instituțiilor Comunităților Europene sau ale statelor membre ale căror funcții le impun să le cunoască. Articolul 9 prevede că raportul final de caz, care conține o sinteză a informațiilor colectate în cursul investigației, se trimite autorităților judiciare ale statului membru în cauză și instituției, organismului, oficiului sau agenției în cauză, în vederea luării de măsuri subsecvente. La 12 iulie 2002, reclamantul a trimis OLAF o notă prin care solicita să fie informat cu privire la rezultatul investigației. La 5 august 2002, OLAF a pregătit un răspuns, dar acesta nu a fost niciodată trimis deoarece reclamantul s-a pensionat de la 1 august 2002. La 9 august 2002, OLAF a trimis șefului de unitate al DG RTD o notă în care prezenta concluziile investigației.

2.3 Ombudsmanul subliniază că OLAF a anexat o copie a raportului final de caz la avizul său privind plângerea, știind că avizul și anexele sale vor fi transmise reclamantului ca parte a procedurii obișnuite de anchetă a Ombudsmanului. Prin urmare, Ombudsmanul nu înțelege că OLAF susține că dispozițiile Regulamentului 1073/1999 l-au împiedicat să comunice reclamantului rezultatele investigației sale. Ombudsmanul concluzionează că OLAF a luat măsurile adecvate pentru a soluționa acest aspect al plângerii, informând reclamantul cu privire la rezultatele investigației sale în cursul anchetei Ombudsmanului. Prin urmare, nu sunt necesare anchete suplimentare din partea Ombudsmanului.

3 Cu privire la cererea de a fi informat cu privire la consultarea interservicii

3.1 Reclamantul susține că OLAF ar trebui să o informeze dacă unitatea OLAF care a răspuns la consultarea interservicii înainte de aprobarea proiectului privind apa la începutul anului 2002 avea cunoștință de plângerea sa.

3.2 Potrivit OLAF, acesta nu a fost consultat în cadrul unei consultări interservicii cu privire la acest proiect. Cu toate acestea, directorul general al DG RTD a trimis o scrisoare directorului general al OLAF, explicând că va propune Comisiei finanțarea proiectului, în absența unui aviz contrar. Directorul general al OLAF a răspuns că investigația era încă în curs, dar că informațiile aflate în posesia OLAF la momentul respectiv nu sugerau un motiv pentru a nu acorda consultanță cu privire la continuarea finanțării proiectului.

3.3 Ombudsmanul consideră că avizul OLAF furnizează informațiile solicitate de reclamant și că, prin urmare, nu sunt necesare anchete suplimentare din partea Ombudsmanului.

4 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Oficiului European de Luptă Antifraudă. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Directorul general al Oficiului European de Luptă Antifraudă va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (JO L 136, 31.5.1999, p. 1).