Cauza se referea la exercitarea de către avocați a dreptului la liberă circulație în cadrul UE. Comisia Europeană a respins o plângere depusă de o persoană care s-a calificat drept avocat în Cipru și care a considerat că Regatul Unit și/sau autoritățile cipriote au încălcat normele privind libera circulație. Ombudsmanul European a investigat chestiunea și a constatat că Comisia nu a comis niciun act de administrare defectuoasă. În ceea ce privește Regatul Unit, Comisia a concluzionat în mod corect că autoritățile britanice au respectat normele aplicabile. De asemenea, în ceea ce privește autoritățile cipriote, Comisia a considerat în mod întemeiat că reclamantul nu a prezentat elemente de probă care să ateste că acestea au creat un obstacol în calea exercitării dreptului său la liberă circulație.

Cazul se referea la refuzul Agenției Europene de Siguranță a Aviației („AESA”) de a acorda acces la documente [și anume (i) planurile de supraveghere ale AESA și (ii) rapoartele de recomandare de aprobare ale AESA] cu privire la patru furnizori de servicii de întreținere a aeronavelor stabiliți în Asia. Ombudsmanul a investigat chestiunea și a constatat că dependența AESA de protecția intereselor comerciale și de protecția obiectivelor inspecțiilor, investigațiilor și auditurilor nu a fost convingătoare. În urma unui proiect de recomandare din partea Ombudsmanului, AESA a decis să comunice documentele solicitate.

Reclamantul este un inginer german care a fost responsabil cu supravegherea construcţiei Tribunalului pentru Infracţiuni Grave din Tirana, Albania. Proiectul de construcţii a făcut obiectul unui contract de lucrări încheiat între Ministerul Justiţiei din Albania („autoritatea contractantă”) şi o întreprindere de construcţii privată („contractantul”) şi a fost finanţat din bugetul general al Comisiei Europene. Contractul reclamantului în calitate de supraveghetor a expirat la sfârşitul lunii noiembrie 2007.

În 2008, reclamantul a apelat la Ombudsman afirmând că Delegaţia Comisiei Europene din Albania nu l-a sprijinit corespunzător (i) în eforturile sale de a se asigura că lucrările proiectului se desfăşoară în conformitate cu contractul şi (ii) în legătură cu conflictele sale asociate cu alte părţi implicate în proiect. În sprijinul primului aspect al afirmaţiilor sale, reclamantul a susţinut în principal că contractantul şi autoritatea contractantă au convenit să utilizeze materiale mai ieftine şi de calitate inferioară comparativ cu cele prevăzute în contractul de lucrări. Reclamantul a afirmat, de asemenea, că Comisia nu a solicitat investigarea unui accident mortal care a avut loc pe şantier.

În avizul său, Comisia a respins în esenţă opiniile reclamantului şi a afirmat că a acordat un sprijin substanţial părţilor contractante şi reclamantului. În urma examinării dosarului Comisiei referitor la proiect, Ombudsmanul a observat că reclamantul, care a fost principalul responsabil cu proiectul, a raportat Comisiei ameninţările şi intimidările la care fusese supus. Comisia a recunoscut gravitatea acestor incidente, care au fost discutate în cadrul a două întâlniri. Ombudsmanul nu a considerat însă că aceste măsuri au fost proporţionale cu gravitatea recunoscută a situaţiei, faţă de care s-ar fi aşteptat în mod clar acţiuni prompte din partea Comisiei, pentru a împiedica apariţia unor astfel de incidente în viitor. Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că Comisia nu a oferit suficient sprijin reclamantului şi a formulat o observaţie critică în această privinţă. În plus, el şi-a exprimat opinia că Comisia nu a făcut uz de prerogativele sale pentru a solicita o anchetă care să stabilească în mod judicios împrejurările în care s-a produs accidentul mortal în care un lucrător şi-a pierdut viaţa. De exemplu, Comisia nu a solicitat clarificări autorităţilor albaneze. În consecinţă, Ombudsmanul a mai formulat o nouă observaţie critică.

În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantului potrivit căreia Comisia nu l-a sprijinit în eforturile de a asigura respectarea contractului de lucrări, ancheta efectuată de Ombudsman nu a scos la iveală niciun caz de administrare defectuoasă. În acelaşi timp, Ombudsmanul a realizat că anumite aspecte neincluse în ancheta sa, de exemplu, aprobarea, după expirarea contractului reclamantului, a unui sistem de aer condiţionat de calitate vădit inferioară fără o reducere de preţ sau o prelungire a perioadei de garanţie, putea fi considerată o problemă din perspectiva gestionării adecvate a fondurilor UE. Ombudsmanul a invitat prin urmare Curtea de Conturi Europeană, având în vedere competenţa specială şi responsabilitatea acesteia privind auditarea modului în care sunt cheltuite fondurile UE, să examineze aceste aspecte.

Directiva BTC impune statelor membre să comunice Comisiei Europene proiectele de reglementări tehnice. Reclamantul este o companie elenă de servicii de internet care a depus o plângere privind refuzul Comisiei de a acorda accesul la un proiect revizuit de reglementare tehnică privind jocurile recreative notificată Comisiei de Grecia. Ombudsmanul European a efectuat o anchetă cu privire la acuzaţiile reclamantului potrivit cărora Comisia a încălcat dispoziţiile procedurale şi de fond ale Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei şi solicitarea acestuia de a i se acorda acces de către Comisie la documentul solicitat.

În ceea ce priveşte acuzaţiile de ordin procedural, Ombudsmanul a formulat un proiect de recomandare potrivit căruia Comisia ar trebui să recunoască întârzierea nejustificată apărută în legătură cu gestionarea cererii de confirmare a reclamantului şi să prezinte un angajament în sensul absenţei unor astfel de întârzieri în viitor. Comisia a acceptat proiectul de recomandare al Ombudsmanului.

Cu privire la acuzaţia de fond şi solicitarea asociată, Comisia şi-a apărat refuzul de a acorda acces pe motivul că trebuia să protejeze dialogul pe care îl purtase cu autorităţile elene pentru ca legislaţia elenă privind jocurile recreative, în legătură cu care Curtea de Justiţie constatase că a încălcat dreptul UE, să poată fi aliniată la legislaţia europeană.

În evaluarea sa preliminară, Ombudsmanul a constatat că, deoarece cazul de faţă viza o procedură încheiată privind încălcarea dreptului UE, faptul că Comisia îşi întemeia decizia pe excepţia relevantă prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în contextul procedurii de notificare în conformitate cu Directiva BTC nu era convingător. Ombudsmanul a propus Comisiei, ca soluţie amiabilă, să analizeze posibilitatea de a acorda acces la proiectul revizuit de reglementare tehnică.

Ulterior, Comisia a acordat acces la document şi astfel a soluţionat cererea reclamantului, însă nu a fost de acord cu argumentele Ombudsmanului. Prin urmare, acesta a adresat un proiect de recomandare potrivit căruia, în principiu, Comisia ar trebui să acorde acces public la proiectul revizuit de reglementare tehnică notificat în temeiul Directivei BTC, cu excepţia cazului în care un stat membru solicită în mod expres confidenţialitatea şi justifică această cerere prin motive care ar putea să elimine prezumţia de accesibilitate.

Comisia nu a acceptat proiectul de recomandare a Ombudsmanului. Totuşi, având în vedere că Comisia a publicat atât proiectul original de reglementare tehnică notificat de Grecia, cât şi ultimul proiect, Ombudsmanul a concluzionat că comportamentul Comisiei nu constituia o practică generală. El a închis cazul cu o observaţie critică.

Reclamantul, Vluchtelingenwerk Vlaanderen, un ONG flamand care oferă asistență refugiaților, a obținut o subvenție din partea Comisiei Europene pentru a desfășura un proiect în Republica Democratică Congo. În septembrie 2004, reclamantul a trimis Comisiei un e-mail și o scrisoare în care a solicitat aprobarea Comisiei pentru o metodă simplificată alternativă de raportare a costurilor proiectului, inclusiv a celor suportate de antreprenorii locali implicați în proiect. Persoana de contact a Comisiei a răspuns într-un e-mail după cum urmează: "Prinprezenta, ..., vă dau acordul nostru ...". Cu toate acestea, în urma unui audit ex post, Comisia a decis să recupereze suma de 150 000 EUR de la reclamant, susținând că costurile relevante nu au fost raportate în conformitate cu dispozițiile acordului de grant. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, aceste costuri au fost raportate pe baza metodei alternative de raportare a costurilor pe care Comisia a aprobat-o. Prin urmare, reclamantul s-a plâns Ombudsmanului European, susținând că Comisia a încălcat principiul încrederii legitime prin nerespectarea metodologiei de raportare a costurilor care a fost convenită cu acesta.

În avizul său, Comisia a susținut că e-mailul trimis de persoana sa de contact nu constituie o modificare a acordului de grant. Cu toate acestea, Ombudsmanul a constatat că e-mailul relevant a constituit o aprobare a metodei alternative de raportare a costurilor propuse de reclamant și că era cel puțin discutabil faptul că Comisia a fost de acord să renunțe la părțile relevante din acordul de grant pentru a permite reclamantului să utilizeze sistemul alternativ de raportare a costurilor. Prin urmare, acesta a propus Comisiei o soluție amiabilă, solicitându-i să verifice, în ceea ce privește costurile suportate de antreprenorii locali în cadrul proiectului, dacă și în ce măsură reclamantul a respectat mijloacele alternative de justificare a cheltuielilor și, pe această bază, să ia în considerare plata sumei corespunzătoare către reclamant. Comisia a acceptat propunerea de soluție amiabilă și a declarat că, pentru proiectele în cazul cărora metoda alternativă de raportare a costurilor a fost respectată de reclamant, va considera costurile corespunzătoare ca fiind eligibile și va efectua o plată suplimentară.

În mai 2012, reclamantul a informat Ombudsmanul că a obținut o plată de 104 842 EUR din partea Comisiei și i-a mulțumit pentru intervenția sa.