Cauza se referea la exercitarea de către avocați a dreptului la liberă circulație în cadrul UE. Comisia Europeană a respins o plângere depusă de o persoană care s-a calificat drept avocat în Cipru și care a considerat că Regatul Unit și/sau autoritățile cipriote au încălcat normele privind libera circulație. Ombudsmanul European a investigat chestiunea și a constatat că Comisia nu a comis niciun act de administrare defectuoasă. În ceea ce privește Regatul Unit, Comisia a concluzionat în mod corect că autoritățile britanice au respectat normele aplicabile. De asemenea, în ceea ce privește autoritățile cipriote, Comisia a considerat în mod întemeiat că reclamantul nu a prezentat elemente de probă care să ateste că acestea au creat un obstacol în calea exercitării dreptului său la liberă circulație.

Cazul se referea la refuzul Agenției Europene de Siguranță a Aviației („AESA”) de a acorda acces la documente [și anume (i) planurile de supraveghere ale AESA și (ii) rapoartele de recomandare de aprobare ale AESA] cu privire la patru furnizori de servicii de întreținere a aeronavelor stabiliți în Asia. Ombudsmanul a investigat chestiunea și a constatat că dependența AESA de protecția intereselor comerciale și de protecția obiectivelor inspecțiilor, investigațiilor și auditurilor nu a fost convingătoare. În urma unui proiect de recomandare din partea Ombudsmanului, AESA a decis să comunice documentele solicitate.

Reclamantul este un inginer german care a fost responsabil cu supravegherea construcției Tribunalului pentru infracțiuni grave din Tirana, Albania. Proiectul imobiliar a făcut obiectul unui contract de lucrări încheiat între Ministerul Justiției din Albania („autoritatea contractantă”) și o societate privată de construcții („contractantul”) și a fost finanțat din bugetul general al Comisiei Europene. Contractul reclamantului în calitate de supraveghetor a expirat la sfârșitul lunii noiembrie 2007.

În 2008, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului și a susținut că Delegația Comisiei în Albania nu l-a sprijinit în mod corespunzător (i) în eforturile sale de a se asigura că lucrările proiectului au fost efectuate în conformitate cu contractul și (ii) în conflictele sale conexe cu alte părți implicate în proiect. În susținerea primului aspect al afirmației sale, reclamantul a susținut, în esență, că contractantul și autoritatea contractantă au convenit să utilizeze materiale mai ieftine și mai puțin costisitoare decât cele prevăzute în contractul de lucrări. Reclamantul a susținut, de asemenea, că Comisia nu a solicitat o anchetă privind un accident mortal pe șantier.

În avizul său, Comisia a respins, în esență, punctele de vedere ale reclamantului și a afirmat că a oferit un sprijin substanțial părților contractante și reclamantului. În urma unei inspecții a dosarului Comisiei privind proiectul, Ombudsmanul a observat că reclamantul, care deținea responsabilitatea principală în cadrul proiectului, a raportat Comisiei cazuri de amenințări și intimidări la adresa sa. Comisia a recunoscut gravitatea acestor evenimente care au fost semnalate în cadrul a două reuniuni. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a considerat că acest lucru este proporțional cu gravitatea recunoscută în fața căreia s-ar fi așteptat în mod clar o acțiune decisivă din partea Comisiei pentru a încerca să prevină repetarea unor astfel de incidente în viitor. Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că Comisia nu a sprijinit în mod suficient reclamantul și a formulat o observație critică în această privință. În plus, acesta a considerat că Comisia nu a utilizat competențele de care dispunea pentru a solicita o anchetă care să urmărească să stabilească în mod fiabil faptele accidentului mortal în care un lucrător și-a pierdut viața. De exemplu, nu a solicitat clarificări din partea autorităților albaneze. În consecință, Ombudsmanul a făcut o altă observație critică.

În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia Comisia nu l-a sprijinit în eforturile sale de a asigura respectarea contractului de lucrări, ancheta Ombudsmanului nu a evidențiat nicio administrare defectuoasă. În același timp, Ombudsmanul și-a dat seama că anumite aspecte neacoperite de ancheta sa, de exemplu aprobarea, după expirarea contractului reclamantului, a unui sistem de climatizare de o calitate aparent inferioară, fără o reducere a prețului sau o prelungire a perioadei de garanție, ar putea constitui un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al bunei gestionări a fondurilor UE. Prin urmare, Ombudsmanul a invitat Curtea de Conturi Europeană, având în vedere expertiza și responsabilitatea sa specială în auditarea cheltuirii fondurilor UE, să ia în considerare aceste aspecte.

Directiva BTC impune statelor membre să comunice Comisiei Europene proiectele de reglementări tehnice. Reclamantul este o companie elenă de servicii de internet care a depus o plângere privind refuzul Comisiei de a acorda accesul la un proiect revizuit de reglementare tehnică privind jocurile recreative notificată Comisiei de Grecia. Ombudsmanul European a efectuat o anchetă cu privire la acuzaţiile reclamantului potrivit cărora Comisia a încălcat dispoziţiile procedurale şi de fond ale Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei şi solicitarea acestuia de a i se acorda acces de către Comisie la documentul solicitat.

În ceea ce priveşte acuzaţiile de ordin procedural, Ombudsmanul a formulat un proiect de recomandare potrivit căruia Comisia ar trebui să recunoască întârzierea nejustificată apărută în legătură cu gestionarea cererii de confirmare a reclamantului şi să prezinte un angajament în sensul absenţei unor astfel de întârzieri în viitor. Comisia a acceptat proiectul de recomandare al Ombudsmanului.

Cu privire la acuzaţia de fond şi solicitarea asociată, Comisia şi-a apărat refuzul de a acorda acces pe motivul că trebuia să protejeze dialogul pe care îl purtase cu autorităţile elene pentru ca legislaţia elenă privind jocurile recreative, în legătură cu care Curtea de Justiţie constatase că a încălcat dreptul UE, să poată fi aliniată la legislaţia europeană.

În evaluarea sa preliminară, Ombudsmanul a constatat că, deoarece cazul de faţă viza o procedură încheiată privind încălcarea dreptului UE, faptul că Comisia îşi întemeia decizia pe excepţia relevantă prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în contextul procedurii de notificare în conformitate cu Directiva BTC nu era convingător. Ombudsmanul a propus Comisiei, ca soluţie amiabilă, să analizeze posibilitatea de a acorda acces la proiectul revizuit de reglementare tehnică.

Ulterior, Comisia a acordat acces la document şi astfel a soluţionat cererea reclamantului, însă nu a fost de acord cu argumentele Ombudsmanului. Prin urmare, acesta a adresat un proiect de recomandare potrivit căruia, în principiu, Comisia ar trebui să acorde acces public la proiectul revizuit de reglementare tehnică notificat în temeiul Directivei BTC, cu excepţia cazului în care un stat membru solicită în mod expres confidenţialitatea şi justifică această cerere prin motive care ar putea să elimine prezumţia de accesibilitate.

Comisia nu a acceptat proiectul de recomandare a Ombudsmanului. Totuşi, având în vedere că Comisia a publicat atât proiectul original de reglementare tehnică notificat de Grecia, cât şi ultimul proiect, Ombudsmanul a concluzionat că comportamentul Comisiei nu constituia o practică generală. El a închis cazul cu o observaţie critică.

Reclamantul, Vluchtelingenwerk Vlaanderen, un ONG flamand care oferă asistență refugiaților, a obținut o subvenție din partea Comisiei Europene pentru a desfășura un proiect în Republica Democratică Congo. În septembrie 2004, reclamantul a trimis Comisiei un e-mail și o scrisoare în care a solicitat aprobarea Comisiei pentru o metodă simplificată alternativă de raportare a costurilor proiectului, inclusiv a celor suportate de antreprenorii locali implicați în proiect. Persoana de contact a Comisiei a răspuns într-un e-mail după cum urmează: "Prin prezenta, ..., vă dau acordul nostru ...". Cu toate acestea, în urma unui audit ex post, Comisia a decis să recupereze suma de 150 000 EUR de la reclamant, susținând că costurile relevante nu au fost raportate în conformitate cu dispozițiile acordului de grant. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, aceste costuri au fost raportate pe baza metodei alternative de raportare a costurilor pe care Comisia a aprobat-o. Prin urmare, reclamantul s-a plâns Ombudsmanului European, susținând că Comisia a încălcat principiul încrederii legitime prin nerespectarea metodologiei de raportare a costurilor care a fost convenită cu acesta.

În avizul său, Comisia a susținut că e-mailul trimis de persoana sa de contact nu constituie o modificare a acordului de grant. Cu toate acestea, Ombudsmanul a constatat că e-mailul relevant a constituit o aprobare a metodei alternative de raportare a costurilor propuse de reclamant și că era cel puțin discutabil faptul că Comisia a fost de acord să renunțe la părțile relevante din acordul de grant pentru a permite reclamantului să utilizeze sistemul alternativ de raportare a costurilor. Prin urmare, acesta a propus Comisiei o soluție amiabilă, solicitându-i să verifice, în ceea ce privește costurile suportate de antreprenorii locali în cadrul proiectului, dacă și în ce măsură reclamantul a respectat mijloacele alternative de justificare a cheltuielilor și, pe această bază, să ia în considerare plata sumei corespunzătoare către reclamant. Comisia a acceptat propunerea de soluție amiabilă și a declarat că, pentru proiectele în cazul cărora metoda alternativă de raportare a costurilor a fost respectată de reclamant, va considera costurile corespunzătoare ca fiind eligibile și va efectua o plată suplimentară.

În mai 2012, reclamantul a informat Ombudsmanul că a obținut o plată de 104 842 EUR din partea Comisiei și i-a mulțumit pentru intervenția sa.