Reclamantul a solicitat Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) să acorde acces public la două avize ale ofițerului său pentru drepturile fundamentale, unul privind Bulgaria și celălalt privind mecanismul Frontex de „raportare a incidentelor grave”. Frontex a identificat două documente ca intrând în domeniul de aplicare al cererii și a refuzat să acorde acces la acestea. În acest sens, Comisia a invocat excepții în temeiul legislației UE privind accesul public la documente, susținând că divulgarea ar putea submina siguranța publică și procesul său decizional intern. În urma deschiderii anchetei Ombudsmanului, Frontex a invocat, de asemenea, protecția relațiilor internaționale pentru a justifica refuzul accesului.

Ombudsmanul nu a fost convins că divulgarea unor părți ale documentelor ar submina grav procesele decizionale în curs. De asemenea, aceasta a considerat că Frontex a fost excesivă în ceea ce privește modul în care a aplicat excepțiile referitoare la protecția interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale.

Din aceste motive, Ombudsmanul a constatat că refuzul Frontex de a acorda acces public la toate documentele solicitate a constituit un caz de administrare defectuoasă. Ea a recomandat ca Frontex să își reconsidere poziția cu privire la cererea de acces, cu scopul de a acorda un acces public semnificativ mai larg.

Ca răspuns, Frontex a acordat un acces larg la cele două avize. Ombudsmanul a salutat acest lucru, dar și-a exprimat regretul că Frontex nu a furnizat explicații suplimentare pentru a justifica ocultările rămase, în special în ceea ce privește modul în care un proces decizional în curs ar fi afectat de divulgare. Prin urmare, Ombudsmanul a considerat că Frontex a fost doar parțial de acord cu recomandarea sa.