Cazul a vizat modul în care Parchetul European (EPPO) a tratat plângerile depuse de un asistent național al procurorilor europeni delegați din Italia. Reclamantul a susținut că procurorii europeni delegați ai Parchetului European din Roma au intervenit în două proceduri administrative pe care le-a inițiat la nivel național. Plângerea se referea, de asemenea, la modul în care EPPO a tratat o cerere de acces public la documentele prezentate de reclamant.

Ombudsmanul a constatat deficiențe în tratarea plângerilor de către EPPO în ceea ce privește modul în care EPPO și-a comunicat poziția reclamantului și motivele concluziei sale de a nu lua măsuri suplimentare. EPPO a abordat acest aspect în cursul anchetei, oferind explicații clare și rezonabile pentru poziția sa. Ombudsmanul a constatat, de asemenea, că EPPO nu a încălcat drepturile reclamantului atunci când a tratat plângerile.

În ceea ce privește cererea de acces la documente, Ombudsmanul a constatat că motivele invocate de EPPO pentru a nu divulga documentele solicitate nu par să fie în conformitate cu legislația UE privind accesul public la documente. Cu toate acestea, Ombudsmanul a constatat că decizia de a nu divulga documentele solicitate de reclamant a fost rezonabilă, deși dintr-un motiv diferit de cel invocat de EPPO.

Ombudsmanul a închis ancheta, concluzionând că nu se justifică alte anchete.

Cazul a vizat o cerere de acces public la cinci documente deținute de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA). Documentele se refereau la evaluări ale riscurilor privind câțiva piloți ale căror licențe din afara UE fuseseră convertite în licențe UE de către o autoritate națională competentă cu anumite nereguli în procesul de conversie. AESA a refuzat să acorde acces la documentele solicitate, invocând excepția de la accesul public privind protecția vieții private și a integrității persoanelor.

În plângerea adresată Ombudsmanului, reclamantul a precizat că este interesat numai de acele părți ale documentelor care prezintă metodologia de evaluare a riscurilor, nu și de datele cu caracter personal. După ce a inspectat versiunile necenzurate ale documentelor în litigiu, Ombudsmanul a subliniat că AESA nu putea divulga decât părțile care prezentau această metodologie.

Întrucât AESA a acceptat poziția Ombudsmanului și a comunicat părțile relevante din documentele solicitate, Ombudsmanul a închis cazul astfel cum a fost soluționat.

Cazul a vizat refuzul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de a acorda acces public la două rapoarte finale referitoare la două investigații privind comunitatea de cunoaștere și inovare (CCI) a EIT Manufacturing. Prin refuzul accesului la rapoarte, OLAF s-a întemeiat pe o prezumție generală potrivit căreia divulgarea ar aduce atingere protecției obiectivelor investigațiilor sale.

Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat documentele în litigiu. Pe baza inspecției și a informațiilor confidențiale suplimentare primite de la OLAF, Ombudsmanul a considerat că este rezonabil ca OLAF să aplice prezumția generală de nedivulgare în acest caz, deoarece activitățile subsecvente relevante sunt încă în desfășurare și nu a trecut încă un termen rezonabil pentru finalizarea acestor activități subsecvente.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu există administrare defectuoasă.

Cazul privea refuzul REA de a acorda acces parțial la o scrisoare pe care REA o trimisese unui beneficiar cu privire la recuperarea finanțării. Refuzând accesul, REA s-a întemeiat pe protecția intereselor comerciale ale unui terț.

Pe baza examinării documentului în litigiu, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentul REA potrivit căruia accesul parțial ar aduce o atingere gravă protecției intereselor comerciale. Ombudsmanul a prezentat o propunere de soluție prin care solicita REA să își reconsidere poziția cu privire la cerere, în vederea acordării unui acces parțial larg la documentul în litigiu.

REA a acceptat propunerea Ombudsmanului pentru o soluție și i-a oferit reclamantului un acces parțial larg la document. Ombudsmanul a salutat răspunsul pozitiv al REA la propunerea sa de soluție, care a soluționat plângerea.

Cazul a vizat o cerere de acces public la documentele deținute de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) referitoare la operațiunile comune de returnare și la operațiunile naționale de returnare coordonate de Frontex pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2024. Frontex a identificat 247 de rapoarte finale privind operațiunile de returnare, 46 de documente care constituie planul operațional de returnare pentru 2024 și mai multe acorduri de grant conexe. Frontex a extras, de asemenea, din baza sa de date unele dintre informațiile detaliate solicitate cu privire la operațiunile de returnare, dar a eliminat restul. Frontex a refuzat accesul integral la cele 46 de documente care constituie Planul operațional de returnare pentru 2024, acordând în același timp un acces parțial larg la acordurile de grant. Frontex a susținut că divulgarea ulterioară ar submina protecția interesului public în ceea ce privește securitatea publică și relațiile internaționale, precum și interesele comerciale.

Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat un eșantion de documente în cauză și a organizat o reuniune cu reprezentanți ai Frontex. Pe baza inspecției și a clarificărilor obținute în cursul reuniunii, Ombudsmanul a constatat că poziția Frontex era, în general, justificată.

Deși Ombudsmanul a concluzionat astfel că modul în care Frontex a tratat cererea era rezonabil și a închis ancheta, concluzionând că nu a existat o administrare defectuoasă, acesta a observat că, în absența unei liste cuprinzătoare a documentelor care intră în domeniul de aplicare al cererii, era dificil pentru Ombudsman să stabilească cu certitudine câte documente a identificat Frontex ca intrând în domeniul de aplicare al cererii. Prin urmare, Ombudsmanul a reiterat o recomandare anterioară potrivit căreia, din motive de bună administrare, Frontex ar trebui să furnizeze solicitanților o listă a documentelor pe care le identifică ca intrând în domeniul de aplicare al cererilor lor de acces public la documente.

Cazul a vizat refuzul Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) de a acorda acces public la șapte documente privind extragerea de informații din dispozitivele de comunicare ale migranților. Refuzând accesul public la părți din documente, Eurojust s-a întemeiat pe două excepții prevăzute în legislația Uniunii privind accesul public la documente, și anume necesitatea de a proteja interesul public în ceea ce privește siguranța publică și necesitatea de a proteja datele cu caracter personal.

Pe baza consultării documentelor în litigiu, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentele Eurojust potrivit cărora o divulgare mai largă a documentelor ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește siguranța publică. Ombudsmanul a prezentat o propunere de soluție, în care a solicitat Eurojust să își reconsidere poziția cu privire la cerere, în vederea acordării unui acces public mai larg la documentele în cauză. Ea a invitat Eurojust, în acest sens, să se concentreze asupra a trei dintre documentele în cauză, cu ajustări ulterioare pentru două documente suplimentare.

Eurojust a acceptat propunerea Ombudsmanului pentru o soluție și a oferit reclamantului un acces mai larg la aproape toate documentele. Ombudsmanul a salutat răspunsul pozitiv al Eurojust la propunerea sa de soluție și a închis ancheta.