Cazul a vizat o cerere de acces public la documentele deținute de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) referitoare la operațiunile comune de returnare și la operațiunile naționale de returnare coordonate de Frontex pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2024. Frontex a identificat 247 de rapoarte finale privind operațiunile de returnare, 46 de documente care constituie planul operațional de returnare pentru 2024 și mai multe acorduri de grant conexe. Frontex a extras, de asemenea, din baza sa de date unele dintre informațiile detaliate solicitate cu privire la operațiunile de returnare, dar a eliminat restul. Frontex a refuzat accesul integral la cele 46 de documente care constituie Planul operațional de returnare pentru 2024, acordând în același timp un acces parțial larg la acordurile de grant. Frontex a susținut că divulgarea ulterioară ar submina protecția interesului public în ceea ce privește securitatea publică și relațiile internaționale, precum și interesele comerciale.

Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat un eșantion de documente în cauză și a organizat o reuniune cu reprezentanți ai Frontex. Pe baza inspecției și a clarificărilor obținute în cursul reuniunii, Ombudsmanul a constatat că poziția Frontex era, în general, justificată.

Deși Ombudsmanul a concluzionat astfel că modul în care Frontex a tratat cererea era rezonabil și a închis ancheta, concluzionând că nu a existat o administrare defectuoasă, acesta a observat că, în absența unei liste cuprinzătoare a documentelor care intră în domeniul de aplicare al cererii, era dificil pentru Ombudsman să stabilească cu certitudine câte documente a identificat Frontex ca intrând în domeniul de aplicare al cererii. Prin urmare, Ombudsmanul a reiterat o recomandare anterioară potrivit căreia, din motive de bună administrare, Frontex ar trebui să furnizeze solicitanților o listă a documentelor pe care le identifică ca intrând în domeniul de aplicare al cererilor lor de acces public la documente.

Cazul a vizat refuzul Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) de a acorda acces public la șapte documente privind extragerea de informații din dispozitivele de comunicare ale migranților. Refuzând accesul public la părți din documente, Eurojust s-a întemeiat pe două excepții prevăzute în legislația Uniunii privind accesul public la documente, și anume necesitatea de a proteja interesul public în ceea ce privește siguranța publică și necesitatea de a proteja datele cu caracter personal.

Pe baza consultării documentelor în litigiu, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentele Eurojust potrivit cărora o divulgare mai largă a documentelor ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește siguranța publică. Ombudsmanul a prezentat o propunere de soluție, în care a solicitat Eurojust să își reconsidere poziția cu privire la cerere, în vederea acordării unui acces public mai larg la documentele în cauză. Ea a invitat Eurojust, în acest sens, să se concentreze asupra a trei dintre documentele în cauză, cu ajustări ulterioare pentru două documente suplimentare.

Eurojust a acceptat propunerea Ombudsmanului pentru o soluție și a oferit reclamantului un acces mai larg la aproape toate documentele. Ombudsmanul a salutat răspunsul pozitiv al Eurojust la propunerea sa de soluție și a închis ancheta.

Cazul se referea la refuzul Comisiei Europene de a acorda acces parțial sau mai larg la două documente legate de un proiect finanțat în parteneriat cu UNICEF. Pentru a refuza accesul, Comisia s-a întemeiat pe cinci excepții prevăzute de legislația Uniunii privind accesul la documente, și anume necesitatea de a proteja interesul public în ceea ce privește relațiile internaționale și politica financiară, monetară sau economică a Uniunii sau a unui stat membru, precum și protecția procesului său decizional, interesul comercial al unui terț și viața privată și integritatea persoanelor fizice, inclusiv a datelor lor cu caracter personal.

Pe baza examinării documentelor în litigiu, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentele Comisiei potrivit cărora divulgarea parțială sau mai largă ar aduce (grav) atingere protecției intereselor invocate. Ombudsmanul a prezentat o propunere de soluție, solicitând Comisiei să își reconsidere poziția cu privire la cerere, în vederea acordării unui acces cât mai larg posibil la documentele în litigiu. De asemenea, aceasta a reamintit Comisiei obligația sa de a lua decizii într-un termen rezonabil și de a-și motiva deciziile.

Comisia a acceptat propunerea de soluție a Ombudsmanului și a oferit reclamantului un acces parțial și mai larg la documente. Ombudsmanul a salutat răspunsul pozitiv al Comisiei la propunerea sa de soluție, care a soluționat plângerea.  

Cazul a vizat o cerere de acces public la documente în legătură cu procedurile disciplinare în urma unei investigații și a unei recomandări adresate Comisiei de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). Comisia a identificat 23 de documente ca intrând în domeniul de aplicare al cererii și a refuzat accesul la toate documentele în întregime. Procedând astfel, Comisia s-a întemeiat pe necesitatea de a proteja datele cu caracter personal.

Atunci când reclamantul a solicitat Comisiei să își revizuiască decizia, Comisia a confirmat refuzul accesului, invocând o prezumție generală de confidențialitate care decurge din protecția obiectivelor investigațiilor. Comisia a susținut, de asemenea, că accesul public nu poate fi acordat pentru a proteja datele cu caracter personal conținute în documente.

Ombudsmanul a considerat că aplicarea de către Comisie a unei prezumții generale de confidențialitate, după încheierea procedurii disciplinare în cauză, nu era rezonabilă. Pe baza unei inspecții a documentelor în litigiu, Ombudsmanul a considerat că, deși ar putea fi necesară ocultarea unor părți ale documentelor pentru a împiedica identificarea persoanelor sau pentru a proteja scopul anchetelor viitoare, documentele nu conțin informații sensibile pe tot parcursul lor. Prin urmare, Ombudsmanul a propus ca soluție reanalizarea de către Comisie a poziției sale cu privire la cererea de acces în vederea asigurării unui acces parțial semnificativ la documentele solicitate.

În replică, Comisia a confirmat că se întemeia pe o prezumție generală de confidențialitate și a considerat că, în orice caz, un acces parțial semnificativ nu era posibil fără a divulga date cu caracter personal și fără a pune în pericol protecția scopului investigațiilor disciplinare ale Comisiei.

Ombudsmanul și-a exprimat regretul cu privire la faptul că Comisia nu a acordat acces parțial în urma propunerii sale de soluție. Ombudsmanul a constatat că tratarea de către Comisie a acestei cereri de acces a constituit un caz de administrare defectuoasă.

Întrucât Comisia și-a reevaluat poziția cu privire la cererea de acces a reclamantului în urma propunerii de soluție a Ombudsmanului și a ajuns la aceeași concluzie ca în decizia sa de confirmare, Ombudsmanul nu a văzut niciun scop util în continuarea acestei anchete cu o recomandare oficială în această privință. Prin urmare, ea a închis cazul.