Cazul se referea la modul în care Comisia Europeană a tratat o plângere administrativă cu privire la decizia Oficiului de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale al Comisiei (PMO) de a nu plăti retroactiv reclamantului anumite alocații familiale.

Ombudsmanul a constatat că Comisia ar fi trebuit să fie mai clară în comunicarea sa cu reclamantul și că modul în care a tratat plângerea administrativă nu era în conformitate cu principiile bunei administrări.

Având în vedere că Comisia a insistat ca, în niciun caz, să nu plătească retroactiv indemnizațiile reclamantului, Ombudsmanul decide că anchetele suplimentare cu privire la această plângere nu sunt justificate.

Cazul a vizat refuzul Delegației UE în Algeria de a plăti costurile suplimentare suportate de un contractant în timpul pandemiei de COVID-19. Ca urmare a unei „proceduri de soluționare pe cale amiabilă” cu privire la această chestiune, delegația UE a confirmat că anumite costuri ar putea fi rambursate reclamantului, dar a susținut că alte costuri suportate nu ar putea fi rambursate.  

Ombudsmanul a constatat că reclamantul și Comisia Europeană nu au fost de acord, în esență, cu privire la interpretarea dispozițiilor contractuale aplicabile. În astfel de cazuri, nu este de competența Ombudsmanului să stabilească modul în care ar trebui interpretat contractul, ci mai degrabă de competența unei instanțe. Ombudsmanul a considerat că poziția Comisiei nu era nerezonabilă. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, concluzionând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul s-a referit la modul în care o delegație a UE a tratat o cerere a unei societăți de cazare pentru o plată compensatorie pentru o rezervare făcută pentru unul dintre membrii personalului său pentru o călătorie de afaceri după ce membrul personalului nu s-a prezentat la rezervare.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a invitat Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), care are anumite responsabilități în ceea ce privește delegațiile UE, să ia în considerare efectuarea unei plăți compensatorii. Ca răspuns, SEAE a fost de acord să plătească o sumă echivalentă cu o ședere de două nopți, pe care reclamantul a acceptat-o.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul pe motiv că acesta fusese soluționat.  

Reclamantul este un interpret independent care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care Parlamentul European și-a respectat obligațiile contractuale în ceea ce privește furnizarea de servicii de interpretare la distanță către Parlamentul European în timpul pandemiei de COVID-19.

Ombudsmanul a considerat că Parlamentul a furnizat explicații rezonabile pentru poziția sa și a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul a lucrat ca expert pentru un contractant extern al Delegației UE în Ghana. Întrucât nu a fost plătită pentru activitatea sa, reclamanta s-a adresat Ombudsmanului, susținând că delegația UE nu a reușit să se asigure că contractantul extern își respectă obligațiile față de experți.

Ombudsmanul a constatat că atât delegația UE, cât și Comisia Europeană au acționat în conformitate cu normele aplicabile atunci când au reținut unele plăți în temeiul contractului. Ea a constatat, de asemenea, că au luat măsurile adecvate față de contractant pentru a încerca să soluționeze situația care l-a afectat pe reclamant. Ombudsmanul consideră că Comisia dispune de mecanisme adecvate pentru a monitoriza contractanții și are încredere că aceste mecanisme vor fi utilizate de Comisie pentru a monitoriza situația și pentru a lua măsuri în limitele competențelor sale, dacă este necesar.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.