Cazul a vizat modul în care Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) a tratat un subcontractant care a furnizat expertiză și servicii în sectorul IT. Potrivit reclamantului, aceasta nu a fost plătită integral pentru activitatea pe care a desfășurat-o. După ce negocierile reclamantului cu contractantul principal au rămas fără rezultate, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului, contestând modul în care SEAE a gestionat litigiul în cauză.

Ombudsmanul a reamintit că absența unei relații contractuale directe între o instituție a UE și un subcontractant nu îl scutește pe primul, acționând în calitate de autoritate publică, de obligația de a respecta dreptul fundamental al subcontractantului la bună administrare. Această obligație include, printre altele, obligația instituției UE de a monitoriza comportamentul contractantului său și, dacă este necesar, de a insista ca contractantul să își îndeplinească obligațiile față de subcontractant. În cazul de față, Ombudsmanul a observat că SEAE s-a asigurat că cerințele sale privind rezultatele și documentația au fost comunicate cu diligență subcontractantului de către contractantul principal și că SEAE a efectuat plăți pentru activitatea validată desfășurată. În general, SEAE a depus eforturi multiple pentru a găsi o soluție la diferitele probleme legate de subcontractare.

Astfel, Ombudsmanul a închis ancheta, concluzionând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea SEAE.

Cazul se referea la modul în care Comisia Europeană a tratat o plângere administrativă cu privire la decizia Oficiului de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale al Comisiei (PMO) de a nu plăti retroactiv reclamantului anumite alocații familiale.

Ombudsmanul a constatat că Comisia ar fi trebuit să fie mai clară în comunicarea sa cu reclamantul și că modul în care a tratat plângerea administrativă nu era în conformitate cu principiile bunei administrări.

Având în vedere că Comisia a insistat ca, în niciun caz, să nu plătească retroactiv indemnizațiile reclamantului, Ombudsmanul decide că anchetele suplimentare cu privire la această plângere nu sunt justificate.

Cazul a vizat refuzul Delegației UE în Algeria de a plăti costurile suplimentare suportate de un contractant în timpul pandemiei de COVID-19. Ca urmare a unei „proceduri de soluționare pe cale amiabilă” cu privire la această chestiune, delegația UE a confirmat că anumite costuri ar putea fi rambursate reclamantului, dar a susținut că alte costuri suportate nu ar putea fi rambursate.  

Ombudsmanul a constatat că reclamantul și Comisia Europeană nu au fost de acord, în esență, cu privire la interpretarea dispozițiilor contractuale aplicabile. În astfel de cazuri, nu este de competența Ombudsmanului să stabilească modul în care ar trebui interpretat contractul, ci mai degrabă de competența unei instanțe. Ombudsmanul a considerat că poziția Comisiei nu era nerezonabilă. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, concluzionând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul s-a referit la modul în care o delegație a UE a tratat o cerere a unei societăți de cazare pentru o plată compensatorie pentru o rezervare făcută pentru unul dintre membrii personalului său pentru o călătorie de afaceri după ce membrul personalului nu s-a prezentat la rezervare.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a invitat Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), care are anumite responsabilități în ceea ce privește delegațiile UE, să ia în considerare efectuarea unei plăți compensatorii. Ca răspuns, SEAE a fost de acord să plătească o sumă echivalentă cu o ședere de două nopți, pe care reclamantul a acceptat-o.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul pe motiv că acesta fusese soluționat.  

Reclamantul este un interpret independent care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care Parlamentul European și-a respectat obligațiile contractuale în ceea ce privește furnizarea de servicii de interpretare la distanță către Parlamentul European în timpul pandemiei de COVID-19.

Ombudsmanul a considerat că Parlamentul a furnizat explicații rezonabile pentru poziția sa și a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.