Cauza se referea la timpul necesar Comisiei Europene pentru a asigura respectarea de către Spania a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la normele naționale ale Spaniei în ceea ce privește răspunderea statului pentru încălcări ale dreptului UE. Reclamantul a fost preocupat de faptul că Comisia nu a luat măsuri prompte și eficace pentru a asigura respectarea hotărârii de către Spania.  

Ombudsmanul a constatat că, în general, Comisia a urmărit în mod activ chestiunea de la adoptarea hotărârii. Deși a existat o perioadă de aproximativ un an care nu a arătat nicio urmă documentată a vreunei acțiuni întreprinse de Comisie, timpul necesar pentru a urmări această chestiune a putut fi atribuit parțial situației din Spania. În plus, Ombudsmanul a considerat rezonabilă poziția Comisiei potrivit căreia, atunci când un stat membru își manifestă disponibilitatea de a lua măsuri, dialogul poate fi cea mai eficientă cale de urmat.

Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că, având în vedere măsurile luate de Comisie până în prezent, inclusiv recenta scrisoare de punere în întârziere trimisă Spaniei, și având în vedere circumstanțele cazului care explică calendarul acțiunilor Comisiei, nu au fost justificate alte anchete la momentul respectiv și a închis cazul.

Cazul a vizat o procedură de recrutare organizată de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) pentru agenți temporari ai corpului său permanent. Reclamantul, candidat la această procedură, a obținut punctajul global minim necesar pentru un test eliminatoriu cu variante multiple de răspuns („testul CMQ”). Cu toate acestea, Frontex l-a exclus de la participarea ulterioară la procedura de recrutare, deoarece nu obținuse punctajul minim la fiecare dintre secțiunile separate ale testului cu variante multiple de răspuns. Reclamantul a susținut că excluderea sa din procedura de recrutare a fost neloială, deoarece această cerință, pe care a considerat-o arbitrară, nu a fost comunicată candidaților înainte de testul cu variante multiple de răspuns.

Ombudsmanul a considerat că Frontex avea libertatea de a stabili pragurile pentru testul cu variante multiple de răspuns într-o etapă ulterioară a procedurii de recrutare, cu condiția să facă acest lucru înainte de a cunoaște performanțele individuale ale candidaților. Întrucât Frontex stabilise pragurile înainte de efectuarea testului, Ombudsmanul a constatat că nu a existat o administrare defectuoasă.

Cu toate acestea, Ombudsmanul a sugerat ca, atunci când este posibil, Frontex să aibă în vedere informarea candidaților în cadrul procedurilor sale de recrutare cu privire la pragurile pentru orice test eliminatoriu înainte de testare, pentru a spori transparența și a permite candidaților să se pregătească mai bine pentru test.

Ombudsmanul a identificat, de asemenea, deficiențe în ceea ce privește modul în care Frontex a păstrat evidențe ale activității interne desfășurate de comitetul de selecție. Prin urmare, Ombudsmanul a sugerat ca, din motive de transparență și responsabilitate, Frontex să îmbunătățească standardele de claritate și accesibilitate a acestor evidențe.