FOR PREVIEWING & TESTING PURPOSES ONLY.
This notification will disappear once the page will be published.
This link is available for less than 30 minutes.
  • Easy to read
  • Text size

You have a complaint against an EU institution or body?

Current language: 
  • Română
Source language: 
Available languages: 
The translation of this page has been generated by machine translation.
Machine translations can contain errors potentially reducing clarity and accuracy; the Ombudsman accepts no liability for any discrepancies. For the most reliable information and legal certainty, please refer to the source version in English linked above.
For more information please consult our language and translation policy.

Menținerea independenței instituțiilor ombudsmanului

Discurs programatic al ombudsmanului european Teresa Anjinho la masa rotundă privind instituțiile ombudsmanului amenințate în cadrul Conferinței regionale de la Nicosia, Cipru

Dragi colegi, dragi prieteni,

A fost cu adevărat inspirat să ascult discuțiile din cadrul acestei conferințe și sunt încântat să mă alătur dumneavoastră în aceste reflecții importante.

Ne întâlnim într-un moment în care tulburările geopolitice, presiunea economică și schimbările digitale ne remodelează societățile și îi obligă pe cei care guvernează să se adapteze rapid.

În acest spirit, mi-am adaptat și remarcile cu rapiditate – unele dintre ele foarte târziu noaptea trecută. Deci, dacă mă opresc la un moment dat, nu este pentru un efect dramatic – pur și simplu încerc să-mi descifrez propriul scris de mână.

Astfel de momente ne reamintesc, mai mult ca niciodată, de ce contează rolul nostru: să păstrăm democrația și să apărăm drepturile cetățenilor.

Cu toții împărtășim o convingere simplă: puterea publică trebuie exercitată în mod corect, transparent și în serviciul poporului. Dar știm, de asemenea, că putem da acestei convingeri un sens real numai dacă suntem pe deplin independenți.

Așadar, astăzi vreau să reflectez asupra a trei lucruri: cum poate fi subminată independența noastră, cum o putem păstra și cum putem colabora – în toate rețelele noastre, inclusiv în Rețeaua europeană a ombudsmanilor pe care am privilegiul să o coordonez – astfel încât vocea noastră colectivă să rămână puternică și clară.

Să începem cu motivul pentru care independența contează atât de mult.

Este ceea ce conferă credibilitate activității noastre și îi încurajează pe oameni să aibă încredere în noi. Se asigură că concluziile noastre respectă dovezile, legea și principiile bunei administrări – nu preferințele celor pe care îi analizăm.

Și pentru că suntem o parte esențială a sistemului de control și echilibru al unei democrații sănătoase, independența noastră nu este doar o chestiune instituțională. Acest lucru este esențial pentru democrația însăși.

Dar cât de sigură este această independență în practică? Independența poate fi subminată în multe feluri – și nu întotdeauna prin ingerințe politice directe.

Uneori, presiunea este financiară sau operațională. Cum se menține independența dacă un birou este grav subresursat? Cum se îndeplinește un mandat de extindere fără personalul și expertiza necesare? Cum se asigură continuitatea atunci când numirea unui succesor este întârziată?

Rapoartele Comisiei Europene privind statul de drept documentează unele dintre aceste presiuni în cadrul UE: reduceri bugetare, refuzuri ale cererilor motivate de resurse suplimentare, mandate mai ample fără mijloace corespunzătoare și întârzieri în numirea de noi ombudsmani atunci când un mandat se încheie – și știu că mulți dintre voi, cu mult dincolo de UE, le recunoașteți prea bine.

În alte cazuri, presiunea este mai directă. Unii colegi au fost presați să apere drepturile omului. Alții se confruntă cu guverne reticente în a accepta controlul sau recomandările care contestă practicile stabilite.

Și există o altă dimensiune pe care nu ar trebui să o trecem cu vederea: modul în care este percepută independența noastră. Trebuie să rămânem imparțiali, chiar dacă empatizăm în mod natural cu reclamanții. Trebuie să generăm schimbări pozitive fără a fi percepuți ca actori politici sau activiști. Și trebuie să fim pregătiți să apărăm legitimitatea muncii noastre atunci când aceasta este pusă sub semnul întrebării în mod public.

Aceste presiuni pot lua diferite forme, în funcție de circumstanțele noastre naționale și de aranjamentele instituționale. Dar ele dezvăluie o vulnerabilitate comună – și, prin urmare, o cauză comună.

Deci, ce putem face?

Pentru a începe, avem nevoie de garanții instituționale solide: garanții juridice clare, proceduri transparente de numire, mandate sigure, resurse adecvate și previzibile și competențele necesare pentru a ne desfășura activitatea în mod eficace.

Însă doar garanțiile juridice nu sunt suficiente.

Independența este, de asemenea, ceva ce construim și demonstrăm în fiecare zi, prin calitatea și credibilitatea muncii noastre.

Ne cere să fim riguroși în investigațiile noastre, consecvenți în raționamentul nostru, transparenți în procedurile noastre și corecți în relațiile noastre cu autoritățile publice. Ne cere să explicăm constatările noastre în mod clar, inclusiv atunci când acestea sunt dificile sau nepopulare.

De asemenea, trebuie să răspundem. Independența nu înseamnă a fi dincolo de control. Dimpotrivă, deschiderea față de metodele, deciziile și rezultatele noastre ne întărește legitimitatea.

Dar mai există un punct pe care vreau să-l subliniez: niciun ombudsman nu ar trebui să fie nevoit să-și apere singur independența. La nivel regional, prin intermediul OMA, la nivel mondial, prin intermediul IOI, în întreaga UE, prin intermediul ENO. Fiecare dintre rețelele noastre poartă propria istorie, propria geografie și propriile puncte forte. Niciuna dintre ele nu este un substitut pentru celelalte; împreună, formează o rețea de solidaritate pe care nicio instituție nu ar putea-o țese singură.

Aplaud decizia de a plasa cooperarea și solidaritatea între instituțiile noastre pe ordinea de zi a acestei conferințe – și mulțumesc OMA, de asemenea gazda noastră, pentru că a întruchipat atât de fidel acest spirit în întreaga Mediterană. O regiune în care se întâlnesc atât de multe dintre provocările noastre.

Permiteți-mi să vorbesc despre rețeaua pe care o cunosc din interior. Fac acest lucru nu pentru a-l susține ca model, ci pentru a împărtăși o experiență între mulți – în speranța că rezonează cu a ta și că a ta o poate îmbogăți pe a noastră.

În calitate de coordonator al ENO – o sarcină de care sunt extrem de mândru – permiteți-mi să aduc un omagiu la ceea ce am construit în ultimele trei decenii.

Cu câteva săptămâni în urmă, datorită contribuțiilor birourilor ENO din întreaga UE, am publicat un raport care marchează cea de a 30-a aniversare a noastră.

Aceasta arată că, în pofida dimensiunilor și mandatelor noastre diferite, legislația UE este firul comun care ne leagă.

Am construit o comunitate de expertiză, experiență și valori comune. În cadrul ENO, cred că acum ar trebui să folosim mai mult această comunitate. Văd – cel puțin – trei moduri de a face acest lucru și bănuiesc că mulți dintre voi, chiar și în alte rețele, puneți aceleași întrebări.

În primul rând, ar trebui să facem din ENO un forum mai puternic pentru protejarea independenței instituționale.

Pe baza schimburilor noastre din cadrul conferinței ENO de la Bruxelles din luna noiembrie a anului trecut, am putea dezvolta o abordare mai sistematică a sprijinului reciproc: dialogul timpuriu atunci când una dintre instituțiile noastre se află sub presiune; un spațiu în care să se facă schimb de experiență, să se identifice amenințările emergente și să se discute cele mai bune modalități de răspuns; și schimburi privind procedurile de numire, dispozițiile bugetare, garanțiile juridice și provocările practice legate de ingerințele nejustificate.

Și, după caz, am putea oferi sprijin colectiv atunci când independența unei instituții membre este contestată – prin declarații, dialog cu organismele europene relevante sau alte forme de solidaritate.

Aș dori să ne gândim la ENO ca la un fel de sistem de avertizare timpurie și de sprijin reciproc.

În al doilea rând, am putea utiliza, de asemenea, ENO într-un mod mai sistematic pentru cooperarea practică.

Deja livrăm.

Anul acesta am lansat două noi anchete comune. Unul privind sistemul de alertă al UE în materie de siguranță alimentară, iar celălalt, condus de Ombudsmanul sloven, dedicat legislației UE în domeniul climei.

Dar există mai mult potențial de explorat: schimbul de metode de investigare, expertiză și formare; dezvoltarea schimburilor între personalul nostru; și identificarea aspectelor în care activitatea coordonată ar putea aduce rezultate mai bune decât acțiunile individuale.

Acest lucru consolidează, de asemenea, independența. Cu cât împărtășim mai multă expertiză, cu atât instituțiile noastre devin mai puternice și suntem mai bine pregătiți să controlăm administrațiile care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier.

În al treilea rând, ar trebui să dezvoltăm o voce colectivă mai puternică.

Există instituții europene și internaționale care joacă un rol important în protejarea independenței instituțiilor ombudsmanului, inclusiv a Comisiei de la Veneția.

Ar trebui să folosim mai bine aceste relații și să vorbim cu o singură voce atunci când sunt în joc principii comune – de asemenea, împreună cu IOI sau AOM, după caz.

ENO poate, de asemenea, să confere o mai mare vizibilitate provocărilor cu care se confruntă membrii individuali și să îi aducă în dezbaterea europeană privind democrația și statul de drept.

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să vorbim cu toții exact în același mod. Punctul nostru forte rezidă tocmai în diversitatea noastră. Dar, în ceea ce privește importanța fundamentală a independenței, ar trebui să putem sta împreună.

Mai clar, este timpul să ne gândim la rețelele noastre într-un mod mai strategic: o comunitate care poate consolida fiecare dintre instituțiile noastre, ne poate amplifica influența și poate oferi un scut de protecție oricărui birou aflat în dificultate.

Nimic din toate acestea nu aparține unei singure rețele. Presiunile cu care ne confruntăm nu cunosc granițe și nici solidaritatea noastră nu ar trebui să existe. Aș saluta călduros schimburile mai strânse dintre ENO, OMA și partenerii noștri din afara Europei, astfel încât să învățăm unii de la alții, mai degrabă decât în paralel.

Deci, să fie un apel de raliu – pentru fiecare dintre rețelele reprezentate aici și pentru noi toți care împărtășim această chemare.

Am mai spus că ombudsmanii sunt optimiști la inimă. Altfel, nu ne-am putea face treaba. Credem într-o societate în care oamenii se pot aștepta ca puterea să fie exercitată în mod echitabil, plângerile lor să fie luate în serios și instituțiile să fie trase la răspundere.

Independența noastră servește acestei credințe. Când o consolidăm, consolidăm credibilitatea instituțiilor democratice. Atunci când cooperăm la nivel transfrontalier și ne sprijinim reciproc, facem ca protecția drepturilor să fie mai coerentă și mai eficace.

Avem nevoie unii de alții mai mult ca oricând: să ne amplificăm rolul în apărarea guvernanței democratice, să protejăm independența care face posibilă activitatea noastră și să valorificăm reziliența noastră colectivă – aici, în Marea Mediterană, în întreaga Europă și în afara acesteia.

Cipru găzduiește măslini care au rezistat secole, prin secetă, furtuni și vremuri în schimbare. Rădăcini adânci, putere răbdătoare și un simbol al păcii: o descriere potrivită a ceea ce ar trebui să fie o instituție de ombudsman.

Mulțumesc.

What did you think of this automatic translation? Give us your opinion!