Cazul a vizat o cerere de acces public la un mesaj text trimis în ianuarie 2024 de președintele Republicii Franceze președintelui Comisiei Europene cu privire la negocierile comerciale UE-Mercosur.

În iulie 2025, Comisia a răspuns că, deși un astfel de schimb a avut loc într-adevăr, nu a putut localiza mesajul solicitat. Comisia a observat că mesajul a fost primit prin intermediul aplicației de mesagerie instantanee „Signal”, care a activat funcția „mesaje dispărute”. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu deține niciun document care să intre în domeniul de aplicare al cererii.

Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la modul în care Comisia a tratat cererea. Echipa sa de anchetă a examinat dosarul Comisiei privind cererea de acces public și a organizat o reuniune cu reprezentanți ai Comisiei.

Pe baza inspecției și a reuniunii, Ombudsmanul nu a putut exclude faptul că mesajul a fost șters automat de pe telefonul Președintelui după primirea cererii. Ancheta a arătat, de asemenea, că cererea reclamantului a rămas nesoluționată de cabinetul președintelui Comisiei timp de 15 luni, în timp ce Secretariatul General nu a dat curs solicitării sau nu i-a reamintit să monitorizeze prelucrarea acesteia. Ombudsmanul a concluzionat că modul în care Comisia a tratat această cerere a constituit un caz de administrare defectuoasă.

Pentru a aborda acest aspect, Ombudsmanul a recomandat Comisiei să revizuiască și să îmbunătățească tratarea cererilor de acces public care implică cabinetul președintelui sau al oricărui comisar și să monitorizeze în mod activ evoluția acestor cereri pentru a evita întârzierile nejustificate.

În plus, Ombudsmanul a făcut două sugestii de îmbunătățire. În primul rând, Comisia ar trebui să își adapteze normele interne pentru a se asigura că orice document care face obiectul unei cereri de acces public este păstrat de îndată ce se primește o astfel de cerere la documentul respectiv și până la finalizarea oricărui proces de contestare a unui refuz de acordare a accesului, indiferent dacă documentul îndeplinește sau nu criteriile Comisiei de înregistrare a documentelor. În al doilea rând, Comisia ar trebui să păstreze în mod corespunzător, pentru o perioadă rezonabilă, toate mesajele text și instantanee schimbate între șefii de stat sau de guvern sau miniștri și membrii Comisiei, inclusiv cele care fac obiectul ștergerii automate după un anumit interval de timp, având în vedere importanța probabilă a unor astfel de mesaje.

 

Reclamantul, reprezentând o organizație neguvernamentală, a solicitat acces public la documentele trimise și primite de Comisia Europeană cu privire la propunerea de lege privind inteligența artificială. Comisia a divulgat anumite documente, dar a refuzat accesul (integral) la patru documente, invocând excepțiile pentru protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale și protecția vieții private și a integrității individului.

Echipa de anchetă a Ombudsmanului a examinat documentele în cauză și s-a întâlnit cu reprezentanți relevanți ai Comisiei. În cursul reuniunii, Comisia a informat echipa de anchetă a Ombudsmanului că a decis să acorde un acces mai larg la documentele în litigiu, având în vedere trecerea timpului.

Ombudsmanul a salutat decizia Comisiei de a acorda un acces mai larg și a închis ancheta, astfel cum s-a stabilit.

Cazul a vizat refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public la documentele referitoare la Consiliul UE-SUA pentru comerț și tehnologie (CCT UE-SUA). Reclamantul, jurnalist, a solicitat accesul public la documente către și de la Direcția Generală Concurență (DG COMP), menționând CCT UE-SUA, precum și reuniunile și procesele-verbale ale reprezentanților DG COMP, inclusiv ale comisarului pentru concurență.

În cursul anchetei, echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat 50 de documente identificate de Comisie ca intrând în domeniul de aplicare al cererii. Pe baza inspecției, Ombudsmanul a prezentat o propunere de soluție, solicitând Comisiei să își reconsidere poziția în vederea acordării unui acces public larg la documentele în cauză. Ulterior, Comisia a acordat acces deplin la nouă documente și acces larg la 41 de documente, sub rezerva ocultărilor numai pentru protecția datelor cu caracter personal. În ceea ce privește un document, Comisia și-a menținut poziția potrivit căreia divulgarea acestuia ar putea aduce atingere interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale.

Deși Ombudsmanul a salutat faptul că Comisia și-a reconsiderat poziția și a acordat un acces larg, acesta a remarcat că reclamantul a primit documentele solicitate după ce a așteptat un an. Prin urmare, ea a reamintit Comisiei constatările sale anterioare, în special în ancheta sa din proprie inițiativă privind întârzierile sistemice înregistrate de Comisie în tratarea cererilor de acces public, în care a făcut o recomandare și sugestii Comisiei cu privire la abordarea acestor întârzieri sistemice.