Cazul a vizat o cerere de acces public la schimburi între Comisie, o organizație cu sediul în SUA și Europol cu privire la problema abuzului sexual asupra copiilor. Reclamantul și-a prezentat cererea Comisiei în noiembrie 2024.

Comisia a răspuns pentru prima dată în martie 2025. Aceasta a identificat 14 documente ca intrând în domeniul de aplicare al cererii, acordând acces parțial la 11 documente și refuzând accesul la trei documente în întregime. Procedând astfel, Comisia a susținut că divulgarea ar putea aduce atingere vieții private, interesului public în ceea ce privește siguranța publică și propriului proces decizional.

Reclamantul a contestat decizia Comisiei prin depunerea unei „cereri de confirmare” în aprilie 2025. În absența unui răspuns, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului în iulie 2025.

Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la refuzul implicit al Comisiei de a acorda acces public și, într-o primă etapă, a solicitat Comisiei să adopte cât mai curând posibil un răspuns explicit la cererea de confirmare a reclamantului. În lipsa unui răspuns în termenul stabilit, echipa de anchetă a Ombudsmanului a examinat documentele în cauză.

Comisia a răspuns reclamantului în martie 2026, acordând acces parțial (mai larg) la toate cele 14 documente. În observațiile sale cu privire la decizia de confirmare a Comisiei, reclamantul nu a contestat ocultările rămase. Prin urmare, Ombudsmanul a considerat că plângerea privind refuzul implicit al Comisiei a fost soluționată prin accesul parțial acordat în prezent. Acestea fiind spuse, Ombudsmanul regretă întârzierea cu care Comisia a tratat cererea de acces a reclamantei, care a persistat chiar și după ce aceasta și-a deschis ancheta. Ombudsmanul continuă să monitorizeze îndeaproape problema întârzierilor pe baza plângerilor care i-au fost înaintate.

Cazul a vizat o cerere de acces public la documentele deținute de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) privind cooperarea sa cu autoritățile statelor membre, cu Regatul Unit și cu Frontex în ceea ce privește activitățile de combatere a introducerii ilegale de migranți în Canalul Mânecii. Europol a identificat 197 de documente care intră în domeniul de aplicare al cererii și a refuzat accesul la toate acestea. Prin refuzul accesului, Europol a susținut că divulgarea documentelor ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile sale internaționale. 

Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat eșantioane din documentele în cauză și s-a întâlnit cu reprezentanții Europol. Pe această bază și având în vedere marja largă de apreciere de care beneficiază instituțiile și agențiile UE atunci când consideră că securitatea publică și relațiile internaționale sunt în pericol, Ombudsmanul a constatat că decizia Europol de a refuza accesul public nu a fost vădit eronată.

Având în vedere că interesele publice în cauză nu pot fi înlocuite de un alt interes public considerat mai important, Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu a existat o administrare defectuoasă din partea Europol.

Cauza se referea la timpul necesar Comisiei Europene pentru a asigura respectarea de către Spania a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la normele naționale ale Spaniei în ceea ce privește răspunderea statului pentru încălcări ale dreptului UE. Reclamantul a fost preocupat de faptul că Comisia nu a luat măsuri prompte și eficace pentru a asigura respectarea hotărârii de către Spania.  

Ombudsmanul a constatat că, în general, Comisia a urmărit în mod activ chestiunea de la adoptarea hotărârii. Deși a existat o perioadă de aproximativ un an care nu a arătat nicio urmă documentată a vreunei acțiuni întreprinse de Comisie, timpul necesar pentru a urmări această chestiune a putut fi atribuit parțial situației din Spania. În plus, Ombudsmanul a considerat rezonabilă poziția Comisiei potrivit căreia, atunci când un stat membru își manifestă disponibilitatea de a lua măsuri, dialogul poate fi cea mai eficientă cale de urmat.

Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că, având în vedere măsurile luate de Comisie până în prezent, inclusiv recenta scrisoare de punere în întârziere trimisă Spaniei, și având în vedere circumstanțele cazului care explică calendarul acțiunilor Comisiei, nu au fost justificate alte anchete la momentul respectiv și a închis cazul.

Cazul a vizat o cerere de acces public la un discurs al directorului executiv adjunct al Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol). Europol a identificat o notă de informare care conține discursul relevant ca intrând în domeniul de aplicare al cererii de acces a reclamantului. Acesta a acordat un acces larg la document, dar a ocultat o parte a discursului privind propunerile organizatorice și punctele de discuție legate de viitorul agenției. În acest sens, Europol s-a întemeiat pe două excepții în temeiul legislației UE privind accesul public la documente, susținând că divulgarea acestora ar aduce atingere interesului public în ceea ce privește siguranța publică și un proces decizional. 

Reclamantul a solicitat Europol să își revizuiască decizia (prin formularea unei „cereri de confirmare”), dar Europol și-a menținut opinia potrivit căreia informațiile referitoare la viitorul agenției, cu privire la care deliberările sunt încă în curs, nu pot fi divulgate.

Pe baza unei inspecții a documentului solicitat, Ombudsmanul nu a fost convins de explicația Europol potrivit căreia divulgarea ulterioară a acestuia ar submina interesul public în ceea ce privește siguranța publică sau procesul decizional legat de viitorul agenției. Acestea fiind spuse, Ombudsmanul a remarcat că o discuție foarte similară privind viitorul Europol a fost organizată în cadrul Grupului mixt de control parlamentar (JPSG) privind Europol și transmisă în direct de Parlamentul European. În acest context, Ombudsmanul nu a considerat că este util să își continue ancheta. Cu toate acestea, ea a sugerat ca Europol să își reconsidere poziția în lumina observațiilor sale și a conținutului discuției publice din cadrul JPSG, în vederea acordării unui acces suplimentar la documentul solicitat.