Stimate domnule președinte,

Am primit o plângere împotriva Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la decizia sa referitoare la cererea de acces public la documente menționată mai sus.

Reclamantul a solicitat accesul public la declarațiile de interese depuse de toți judecătorii și avocații generali ai Curții de Justiție și ai Tribunalului începând cu 1 ianuarie 2018, inclusiv la versiunile anterioare ale declarațiilor care ar fi putut fi actualizate ulterior.

Ca răspuns la cererea de confirmare, Curtea a subliniat că publică pe site-ul său cele mai recente declarații de interese prezentate de actualii judecători și avocați generali, cu excepția anexelor confidențiale. În același timp, Curtea a observat că decizia sa privind accesul public la documente se aplică numai documentelor întocmite sau primite „în cadrul exercitării funcțiilor sale administrative”[1], în timp ce declarațiile solicitate constituie documente legate de funcțiile sale judiciare. Acest lucru se datorează faptului că, în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Codul de conduită al membrilor și foștilor membri ai Curții, declarațiile de interese au scopul de a preveni orice conflict de interese potențial sau perceput atunci când membrii se ocupă de o cauză în instanță [2]. Prin urmare, în opinia Curții, aceste declarații contribuie la asigurarea independenței și imparțialității Curții, precum și a percepției publice a acestora, inerente exercitării atribuțiilor sale judiciare.

Din cauza caracterului judiciar al documentelor solicitate, Curtea a considerat că nu poate acorda acces public la declarațiile nepublicate în prezent depuse de foști membri și la versiunile anterioare ale declarațiilor depuse de actualii membri.

Curtea s-a referit, de asemenea, la faptul că, în orice caz, documentele solicitate conțin date cu caracter personal, în timp ce reclamantul nu a invocat necesitatea ca aceste date să îi fie transferate într-un scop specific de interes public [3].

Bazându-se pe informațiile furnizate de Curte în decizia sa de confirmare [4], reclamantul a contestat această decizie prin adresarea unei plângeri Ombudsmanului în temeiul articolului 228 din TFUE.

Am decis să deschidem o anchetă pentru a solicita clarificări Curții cu privire la modul în care aceasta face distincție între documentele referitoare la activitățile sale judiciare și administrative. Este posibil ca publicul interesat să obțină accesul la anumite documente ale Curții să nu dispună întotdeauna de informații suficiente pentru a face această distincție.

Considerăm că această plângere ar putea contribui la clarificarea următoarelor aspecte.

(1) Cu privire la caracterul jurisdicțional al documentelor în litigiu

În decizia sa de confirmare, Curtea a constatat că obligația de declarare a intereselor impusă membrilor săi asigură imparțialitatea și independența acestora, care sunt atribute esențiale pentru exercitarea funcțiilor judiciare. Acesta este motivul pentru care, în opinia Curții, documentele solicitate sunt strâns legate de funcțiile judiciare [5].

Protecția documentelor judiciare împotriva divulgării publice, în temeiul articolului 15 alineatul (3) al patrulea paragraf TFUE, constituie o garanție funcțională pentru buna îndeplinire a mandatului Curții. În conformitate cu jurisprudența Curții, „limitările impuse aplicării principiului transparenței în ceea ce privește activitățile judiciare urmăresc același obiectiv: cu alte cuvinte, acestea urmăresc să garanteze că exercitarea dreptului de acces la documentele instituțiilor nu aduce atingere protecției procedurilor judiciare. În această privință, trebuie remarcat faptul că protecția procedurilor judiciare implică, în special, asigurarea respectării principiilor egalității armelor și bunei administrări a justiției”.[6]

Observăm că Curtea însăși a publicat unele dintre documentele solicitate pe site-ul său internet, în temeiul articolului 5 alineatul (8) din Codul de conduită pentru membrii și foștii săi membri [7]. Cu toate acestea, Curtea le-a eliminat ulterior, odată ce membrii în cauză și-au încheiat mandatele judiciare. În orice caz, documentele publicate anterior au intrat deja în domeniul public. Dacă aceste documente se refereau într-adevăr la atribuțiile judiciare ale Curții în temeiul articolului 15 alineatul (3) al patrulea paragraf TFUE, pe care Curtea pare să le interpreteze în prezenta cauză ca împiedicând divulgarea publică a oricăror documente judiciare, nu este mai puțin adevărat că Curtea a publicat în mod proactiv astfel de documente pe site-ul său internet.

În plus, Tribunalul a statuat deja că obligațiile impuse de Codul de conduită membrilor Curții nu se referă exclusiv la activitățile lor judiciare, ci și la comportamentul lor general în afara sălii de judecată. Astfel, codul urmărește să asigure autonomia instituțională mai largă a Curții și protecția încrederii publice în aceasta. Pe această bază, Tribunalul a clasificat anumite documente legate de Codul de conduită ca intrând în domeniul de aplicare al deciziei Curții privind accesul public la documentele sale administrative [8].

În plus, observ că membrii altor instituții ale UE [9], precum și personalul instituțiilor și organismelor UE [10] au, de asemenea, obligația de a depune declarații de interese, având în vedere necesitatea de a asigura autonomia instituțiilor lor și încrederea publicului în respectarea celor mai înalte standarde etice. Cererile de acces public la documentele acestor instituții și organisme ale UE fac obiectul unei evaluări individuale în temeiul legislației UE privind accesul public la documente [Regulamentul 1049/2001 [11]]. În acest context și prin comparație, ar fi util să se clarifice motivul pentru care declarațiile de interese prezentate de membrii Curții deja publicate pe site-ul internet al Curții ar trebui clasificate drept documente judiciare și, prin urmare, ar trebui să fie exceptate de la orice divulgare ca răspuns la cererile de acces public la documente.

(2) Unele dintre documentele solicitate au intrat deja în domeniul public

Deși Curtea consideră că nu poate divulga documentele solicitate, deoarece acestea constituie documente judiciare, recunoaște că unele dintre ele - și anume declarațiile prezentate în temeiul actualului Cod de conduită - au intrat deja în domeniul public.

În temeiul articolului 5 alineatul (8) din Codul de conduită, care a intrat în vigoare la 7 octombrie 2021 [12], Curtea trebuie să publice declarațiile de interese ale judecătorilor și avocaților generali pe site-ul său internet. Faptul că Curtea a eliminat ulterior declarațiile foștilor membri nu schimbă faptul că aceste documente – inclusiv datele cu caracter personal conținute în acestea – au intrat la un moment dat în domeniul public.[13] Terții au avut posibilitatea de a obține în mod legal aceste documente în perioada relevantă prin descărcarea lor de pe site-ul internet al Curții. Prin urmare, ar fi util să se clarifice motivele pentru care Curtea consideră că nu mai poate divulga documente publicate anterior, chiar presupunând că acestea se referă la atribuțiile sale judiciare.

(3) Necesitatea de a demonstra necesitatea transferului de date cu caracter personal

Recunosc că, indiferent de natura documentelor solicitate, Curtea poate considera că anexele confidențiale la declarațiile de interese și declarațiile sau versiunile anterioare ale acestora prezentate înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod de conduită, pe care Curtea nu le-a publicat niciodată pe site-ul său internet, nu pot fi divulgate din cauza necesității de a proteja viața privată și integritatea persoanelor în conformitate cu excepția relevantă privind accesul public în temeiul deciziei Curții privind accesul public la documente [14].  

În același timp, observăm că Curtea s-a întemeiat pe acest argument numai în etapa de confirmare. Prin urmare, aceasta l-a informat pe reclamant cu privire la necesitatea de a justifica necesitatea de a-i transfera date cu caracter personal numai în răspunsul său la cererea sa de confirmare, deși nu a furnizat aceste informații în decizia inițială.

În acest context, ar fi util să se discute dacă reclamantul a avut posibilitatea efectivă de a-și prezenta argumentele în această privință.

Prin urmare, am decis că este necesar ca echipa mea de anchetă să se întâlnească cu reprezentanții relevanți ai Curții pentru a obține clarificări suplimentare cu privire la aspectele de mai sus. V-aș fi recunoscător dacă biroul dumneavoastră l-ar putea contacta pe dl Michał Krajewski, responsabilul cu anchetele, pentru a conveni asupra modalităților de desfășurare a reuniunii până la 18 septembrie 2026.

Informațiile pe care Curtea le consideră confidențiale nu vor fi divulgate reclamantului sau oricărei alte persoane fără acordul prealabil al Curții [15].

Cu stimă,

Teresa Anjinho Ombudsmanul
European

Strasbourg, 25 iunie 2026

[1] Articolul 1 alineatul (1) din Decizia privind accesul public la documentele deținute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale administrative, C 45/2, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32020D0210(01).

[2] Codul de conduită al membrilor și foștilor membri ai Curții de Justiție a Uniunii Europene, JO C 397/1, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=oj:JOC_2021_397_R_0001.

[3] În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date (…), JO L 295/39, https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2018/1725/oj/eng.

[4] Punctul 31 din Decizia Curții în cauza 0002/2026C.

[5] Punctul 17 din Decizia Curții în cauza 0002/2026C.

[6] A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 21 septembrie 2010, cauzele conexate C‑514/07 P, C‑528/07 P și C‑532/07 P, Suedia/Comisia, ECLI:EU:C:2010:541, punctele 84-85, https://juris.curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=84028&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=253005. A se vedea, de asemenea, hotărârea din 18 iulie 2017, Comisia/Patrick Breyer, C-213/15 P, ECLI:EU:C:2017:563, punctul 53, https://juris.curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=192887&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=198487.

[7] Citată la nota de subsol 2.

[8] Tribunalul, Hotărârea din 20 septembrie 2019, Franklin Dehousse/Curtea de Justiție, T‑433/17, ECLI:EU:T:2019:632, punctele 88-92 și 96.

[9] De exemplu, a se vedea articolul 3 din Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2018 privind un cod de conduită al membrilor Comisiei Europene, JO C 65/7, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32018D0221(02); a se vedea, de asemenea, articolul 14 din Codul de conduită a membrilor și foștilor membri ai Curții [Curtea de Conturi Europeană], JO L 128/102, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/TXT/?uri=CELEX:32022Q0502%2801%29.

[10] Articolele 11 și 11a din Regulamentul nr. 31 (CEE), 11 (CEEA) de stabilire a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice, JO P 45/1385, https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/1962/31(1)/2014-05-01/eng.

[11] Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2001/1049/oj/eng.

[12] Articolul 11 alineatul (1) din Codul de conduită.

[13] Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2018, Espírito Santo Financial/BCE, T‑251/15, ECLI:EU:T:2018:234, punctele 146, 149-150; Hotărârea din 30 ianuarie 2008, cauza T‑380/04, Ioannis Terezakis/Comisia, ECLI:EU:T:2008:19, punctele 100-101.

[14] Articolul 3 alineatul (1) din Decizia privind accesul public la documentele deținute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale administrative, menționată anterior.

[15] Vă rugăm să marcați în mod clar acest material cu „Confidențial”. E-mailurile criptate pot fi trimise la căsuța noastră poștală dedicată. Informațiile și documentele de acest tip vor fi șterse din dosarele Ombudsmanului European la scurt timp după încheierea anchetei.