Cauza privea refuzul Consiliului Uniunii Europene de a acorda acces deplin la avizele juridice referitoare la propunerile legislative de regulamente privind instituirea Parchetului European (EPPO) și Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (EUROJUST).

În cursul anchetei Ombudsmanului, Consiliul a fost de acord să divulge două dintre cele patru documente, dar și-a menținut refuzul de a divulga integral cele două documente rămase, deși s-a acordat acces parțial.

Ombudsmanul acceptă că refuzul de a divulga integral avizele juridice a fost justificat pe motiv că ar submina protecția consultanței juridice și a procedurilor judiciare. Prin urmare, petiționara închide cazul constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă, dar invită Consiliul să își revizuiască refuzul în lumina trecerii ulterioare a timpului.

Cazul a vizat cererea reclamantului de acces la două e-mailuri trimise membrilor Consiliului științific al agenției din contul privat de e-mail al președintelui Consiliului de conducere al Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare. Atunci când agenția a refuzat accesul pe motiv că cele două e-mailuri nu se aflau în posesia sa, întrucât au fost trimise dintr-un cont privat, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European.

Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la această chestiune, după care președintele consiliului de conducere a furnizat agenției copii ale celor două e-mailuri. Astfel, agenția ar putea evalua cererea reclamantului de acces la e-mailuri în temeiul Regulamentului 1049/2001 ^[1]. Ulterior, agenția a acordat reclamantului acces parțial la documente. Ombudsmanul a obținut copii complete ale celor două e-mailuri și a fost în măsură să verifice dacă ocultările efectuate în copiile comunicate reclamantului erau justificate.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul a vizat refuzul Comisiei de a acorda acces public la proiectele de versiuni ale unui raport de evaluare a impactului (RAI) privind schimbarea indirectă a utilizării terenurilor în legătură cu biocombustibilii (ILUC). Divulgarea documentelor a fost refuzată pentru motivul că ar aduce atingere procesului decizional al Comisiei. Reclamantul, un grup de organizații, a considerat că ar trebui să i se acorde acces la documentele pe care le-a solicitat.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune. Ea a luat act de faptul că, în septembrie 2015, Parlamentul și Consiliul au adoptat Directiva 2015/1513. Această directivă se întemeia pe propunerea legislativă a Comisiei la care era anexat raportul de evaluare a impactului, ale cărui proiecte de versiune erau în discuție în speță. Prin urmare, Ombudsmanul a propus ca, având în vedere aceste noi circumstanțe, Comisia să acorde acces public la documentele solicitate. Comisia nu a fost de acord, susținând că nu a existat o administrare defectuoasă din partea sa. Cu toate acestea, Comisia a invitat reclamantul să depună o nouă cerere de acces la documente, având în vedere noile circumstanțe. Reclamantul a informat ulterior Ombudsmanul că, în urma unei noi cereri de acces la documente, Comisia a acordat acces la documentele pe care le solicitase. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nicio anchetă suplimentară cu privire la plângere nu era justificată. Ea a subliniat, de asemenea, că Ombudsmanul are dreptul de a solicita unei instituții să ia în considerare, atunci când răspunde la o propunere de soluție a Ombudsmanului într-un caz privind accesul la documente, noi argumente cu privire la motivul pentru care un document ar trebui divulgat.

Cazul a vizat refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public la formularele de evaluare elaborate pentru a evalua cererile statelor membre de cofinanțare de către Comisie a sistemelor naționale de prelucrare a datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR [1]). Plângerea a fost depusă de un deputat în Parlamentul European.

Atunci când a refuzat accesul la formularele de evaluare solicitate, Comisia s-a bazat pe o hotărâre a Tribunalului care a recunoscut necesitatea de a menține confidențialitatea procedurilor comitetelor de evaluare în ceea ce privește procedurile de licitație. În cauza respectivă, Curtea a statuat că divulgarea avizelor membrilor comitetului de evaluare ar compromite independența acestora și, prin urmare, ar aduce o atingere gravă procesului decizional al instituției în cauză. Cu toate acestea, reclamantul a considerat că această hotărâre nu este aplicabilă unei proceduri de evaluare privind evaluarea cererilor de finanțare depuse de statele membre.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că refuzul Comisiei de a divulga documentele solicitate nu era justificat. În plus, ea a fost de acord că există un interes public superior care justifică divulgarea documentelor solicitate. Prin urmare, Ombudsmanul a recomandat Comisiei să comunice documentele solicitate (ea a fost totuși de acord că numele evaluatorilor ar putea fi ocultate).

Comisia a refuzat să accepte recomandarea Ombudsmanului fără a furniza motive convingătoare pentru poziția sa. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând un caz de administrare defectuoasă.

[1] Datele din registrul cu numele pasagerilor (PNR) sunt informații furnizate de pasageri în timpul rezervării și rezervării biletelor și la check-in-ul zborurilor, precum și colectate de transportatorii aerieni în scopuri comerciale proprii. Acesta conține mai multe tipuri diferite de informații, cum ar fi datele de călătorie, itinerariul de călătorie, informațiile privind biletul, datele de contact, agentul de turism prin intermediul căruia a fost rezervat zborul, mijloacele de plată utilizate, numărul locului și informații privind bagajele. Datele sunt stocate în bazele de date ale companiilor aeriene pentru controlul rezervărilor și plecărilor.

Cazul a vizat lipsa unui răspuns din partea Comisiei la corespondența reclamantului în contextul unui audit financiar la nivelul statelor membre. În urma intervenției Ombudsmanului, Comisia a răspuns. Aceasta a divulgat documentul solicitat de reclamant, dar a ocultat unele date cu caracter personal (numele persoanelor fizice). Ombudsmanul a constatat că Comisia a justificat în mod corect ocultarea în temeiul Regulamentului 45/2001.

Cazul a vizat tratarea de către Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) a cererii reclamantului de acces public la „Acordul de dialog politic și de cooperare” dintre UE și Cuba. În cursul anchetei Ombudsmanului, SEAE a publicat documentul. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul astfel cum a fost soluționat.

Cazul se referea la refuzul Comisiei de a acorda acces public la avizul său referitor la proiectul de lege sârb privind asistența juridică gratuită.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a efectuat o inspecție a documentului în cauză. Ombudsmanul a evaluat informațiile din dosar și a constatat că refuzul Comisiei era justificat în temeiul normelor aplicabile relevante privind accesul la documente (Regulamentul 1049/2001).

Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă. Acestea fiind spuse, constatările Ombudsmanului se bazează pe interpretarea legii aplicate la data la care Comisia și-a dat decizia cu privire la cererea de confirmare a reclamantului. Nimic nu împiedică Comisia, acționând în interes public, să depună eforturi pentru o mai mare transparență în modul în care desfășoară negocierile de preaderare și pe măsură ce negocierile avansează sau se încheie în cele din urmă. Intrarea în vigoare a proiectului de lege privind asistența juridică gratuită, închiderea provizorie a capitolului 23 din negocierile de aderare și eventuala aderare a Serbiei la UE sunt momente în care Comisia ar putea reevalua situația pentru a stabili dacă motivele care justifică refuzul său de a acorda acces la documentul solicitat se aplică în continuare. Ombudsmanul are încredere că acest proces de reflecție va fi realizat de Comisie.

Acest caz se referea la refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public deplin la rapoartele de evaluare a propunerilor pentru un proiect finanțat de UE privind romii din Albania.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că Comisia a refuzat în mod corect accesul deplin pe baza excepției de la accesul public care protejează interesele comerciale. Prin urmare, aceasta a concluzionat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Reclamantul, un jurnalist financiar cu sediul la Londra, a solicitat acces public la documente care conțin informații detaliate privind cele două programe de achiziționare de active ale Băncii Centrale Europene, care se derulează până în martie 2017. Scopul acestor programe este de a aduce ratele inflației la niveluri apropiate de 2%. Mai precis, reclamantul a fost interesat de o țară în funcție de țară, de o bancă în funcție de bancă și de defalcarea pe produse a programelor de achiziție, inclusiv de prețurile plătite pentru titluri de valoare, de cantitățile achiziționate, precum și de comisioanele plătite brokerilor.

BCE a răspuns că, deși pe website-ul său erau disponibile informații agregate privind programele de achiziționare, nu se putea acorda acces la informațiile detaliate și dezagregate solicitate privind programele de achiziționare. BCE a susținut că aceste informații fac obiectul excepțiilor referitoare la i) protecția interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară sau economică a Uniunii și ii) protecția intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice. Reclamantul s-a adresat Ombudsmanului, susținând că BCE a refuzat în mod eronat accesul la date.

În cadrul unei reuniuni cu BCE, Ombudsmanul a solicitat explicații și clarificări suplimentare cu privire la refuzul BCE de a acorda accesul. BCE a declarat că dispune de o bază de date internă dedicată programelor de achiziționare și că, pe baza informațiilor extrase din aceasta, BCE elaborează săptămânal rapoarte interne confidențiale pentru a permite Comitetului executiv să monitorizeze achizițiile efectuate și să decidă cu privire la posibile achiziții viitoare. De asemenea, BCE a furnizat Ombudsmanului un exemplu de raport intern săptămânal. Raportul conținea foi de calcul cu detalii privind achizițiile defalcate pe țări.

Pe baza informațiilor suplimentare obținute în cursul reuniunii, Ombudsmanul a concluzionat că refuzul BCE de a acorda acces la datele detaliate solicitate de reclamant a fost în conformitate cu jurisprudența relevantă și, prin urmare, justificat. Ea a concluzionat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea BCE și a închis cazul.

Această anchetă strategică se referă la transparența unei părți informale importante a procesului legislativ al UE, și anume transparența „trilogurilor”.

Cele două organe legislative ale UE, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, adoptă acte legislative în urma unei propuneri a Comisiei Europene. În cursul acestui proces, ambii colegiuitori, asistați de Comisie, negociază adesea în cadrul așa-numitelor triloguri, care sunt reuniuni informale între reprezentanții celor trei instituții implicate. În cadrul unui trilog, Parlamentul și Consiliul încearcă să convină asupra unui text comun, pe baza pozițiilor lor inițiale, care este apoi votat în conformitate cu procedura legislativă formală. Trilogurile s-au dovedit a fi foarte eficace în ceea ce privește ajungerea la astfel de acorduri, iar cea mai mare parte a legislației este adoptată în prezent în acest mod.

Uniunea Europeană este o democrație reprezentativă, în care cetățenii au dreptul de a-și trage la răspundere reprezentanții pentru alegerile politice făcute în numele lor. Cetățenii au, de asemenea, dreptul de a participa la procesul democratic al UE. Transparența trilogurilor este un element-cheie pentru a asigura eficacitatea acestor drepturi și pentru a legitima legislația adoptată de UE. Curtea de Justiție a UE a afirmat că capacitatea cetățenilor UE de a afla considerațiile care stau la baza acțiunii legislative este o condiție prealabilă pentru exercitarea efectivă a drepturilor lor democratice.

Deși procesul legislativ al UE este, în general, destul de transparent, inclusiv în comparație cu multe state membre, această parte a procesului a generat preocupări cu privire la echilibrul dintre eficiența procesului trilogului și transparența acestuia.

În acest context, Ombudsmanul European a deschis o anchetă strategică. Ea a examinat ce informații și documente ar trebui puse în mod proactiv la dispoziția publicului și în ce moment, astfel încât cetățenii să își poată exercita drepturile.

Transparența trilogurilor este un element esențial al legitimității legislative a UE. Cetățenii trebuie să fie în măsură să controleze performanța reprezentanților lor în această parte esențială a procesului legislativ. Cetățenii au nevoie, de asemenea, de informații cu privire la subiectele discutate în cadrul trilogurilor pentru a putea participa efectiv la procesul legislativ.

Ombudsmanul salută progresele înregistrate până în prezent în ceea ce privește îmbunătățirea transparenței trilogurilor; cu toate acestea, ea propune ca cele trei instituții să pună la dispoziția publicului următoarele documente și informații: Datele trilogului, pozițiile inițiale ale celor trei instituții, ordinile de zi generale ale trilogului, documentele „pe patru coloane”, textele finale de compromis, notele trilogului care au fost făcute publice, listele factorilor de decizie politică implicați și, pe cât posibil, o listă a altor documente depuse în timpul negocierilor. Toate acestea ar trebui să fie puse la dispoziție într-o bază de date comună ușor de utilizat și de înțeles. Deși unele documente ar putea fi puse la dispoziție în timp ce negocierile din cadrul trilogului sunt în curs de desfășurare, instituțiile ar putea considera că este necesar, în interesul public, să se ofere un acces public proactiv la anumite tipuri de documente numai după încheierea negocierilor.