Cazul se referea la decizia Comisiei de a declara neeligibile anumite costuri declarate de un partener la un proiect finanțat de UE. Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la această chestiune și a constatat că motivele Comisiei de a nu accepta costurile în cauză sunt rezonabile. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Această plângere se referă la o presupusă neefectuare de către Comisia Europeană a unei consultări publice adecvate înainte de elaborarea propunerii sale de regulament privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și un continent conectat. Un punct din propunere a fost eliminarea treptată a tarifelor de roaming. Plângerea a fost depusă de Asociația de Telecomunicații Competitive. Comisia și-a prezentat propunerea la 11 septembrie 2013, la puțin mai mult de trei luni după ce a anunțat-o public la 30 mai 2013. Reclamantul a susținut că Comisia a invocat în mod eronat urgența, rezultată în urma Consiliului European din primăvara anului 2013, ca motiv pentru grăbirea procesului de consultare. În plus, reclamantul a susținut că Comisia nu a (i) identificat diferitele tipuri de părți interesate care să fie consultate, (ii) nu a abordat aspectele semnalate de Comitetul de evaluare a impactului, (iii) nu a efectuat o consultare interservicii adecvată și (iv) a încercat în mod deliberat să ascundă lipsa unei consultări publice.

Ombudsmanul a constatat că consultarea publică a Comisiei nu a respectat principiile generale și standardele minime specificate în normele proprii ale Comisiei. Ombudsmanul a constatat, de asemenea, că nu este clar dacă urgența invocată de Comisie decurge din declarația Consiliului sau reflectă propria evaluare a situației de către Comisie. Cu toate acestea, Ombudsmanul a constatat că recurgerea de către Comisie la propriul său drept de a stabili priorități de politică și de a face alegeri de politică a fost rezonabilă în contextul specific al prezentei propuneri legislative. În consecință, Ombudsmanul nu a constatat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei ca urmare a consultării sale publice limitate în acest caz. Cu toate acestea, Ombudsmanul a sugerat Comisiei să clarifice în propriile norme circumstanțele precise și limitate în care poate limita o consultare publică din cauza unei priorități de politică.

Ombudsmanul a constatat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă în legătură cu niciuna dintre celelalte probleme ridicate în legătură cu plângerile.

Cauza, depusă de Fundația PETA, se referea la domeniul de aplicare al competențelor și obligațiilor Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) în temeiul Regulamentului REACH. Reclamantul a considerat că ECHA nu depune suficiente eforturi pentru a se asigura că solicitanții înregistrării substanțelor chimice se abțin de la efectuarea unor teste inutile pe animale pentru a demonstra siguranța substanțelor lor.

Ombudsmanul a investigat problema și a constatat că, într-adevăr, interpretarea de către ECHA a obligațiilor sale era excesiv de restrictivă. Astfel, Ombudsmanul a prezentat ECHA o propunere de soluție amiabilă cu privire la propriul său rol, precum și la cooperarea pe care ar trebui să o stabilească cu autoritățile statelor membre. Ombudsmanul a fost mulțumit de răspunsul ECHA și a închis cazul.

Reclamantul a coordonat un consorțiu căruia i s-a acordat o subvenție din partea Comisiei pentru a întreprinde o acțiune în domeniul construcțiilor ecologice. În cursul desfășurării acțiunii, consorțiul a solicitat rambursarea costurilor eligibile suportate în cursul diferitelor perioade de raportare, în conformitate cu contractul semnat cu Comisia. Cu toate acestea, Comisia a acceptat să plătească numai 45,75 % din aceste costuri. Reclamantul a considerat că Comisia a greșit limitându-și rambursările la rata de mai sus și a depus o plângere la Ombudsmanul European.

Ombudsmanul a constatat că, în temeiul contractului, rata de rambursare de 45,75 % s-a aplicat contribuției totale a Uniunii la acțiune. Contractul nu menționa nicio rată pentru plățile intermediare. În plus, înainte ca consorțiul să solicite plata costurilor suportate în cursul primei perioade de raportare, un funcționar al Comisiei l-a informat că plățile intermediare ar putea fi efectuate la rate de rambursare diferite. Prin urmare, Ombudsmanul a propus Comisiei o soluție amiabilă, invitând-o (i) să explice în mod corespunzător de ce a aplicat rata menționată mai sus plăților intermediare către consorțiu; și (ii) să se asigure că plătește consorțiului soldul, în conformitate cu contractul, după încheierea acțiunii.

Comisia a susținut că a aplicat în mod sistematic rata de 45,75 % plăților intermediare pentru a asigura buna gestiune financiară a bugetului UE și pentru a evita viitoarele proceduri complicate de recuperare. Ombudsmanul nu a fost mulțumit de acest răspuns. Acesta a subliniat, printre altele, că Comisia ar fi putut elabora orientări care ar fi permis consorțiului să interpreteze în mod corect contractul în această privință. Cu toate acestea, întrucât toate acordurile de grant includ în prezent o dispoziție foarte clară care indică faptul că rambursările intermediare vor fi efectuate la rata aplicabilă contribuției globale a Uniunii la acțiune, Ombudsmanul a concluzionat că nu au fost justificate anchete suplimentare în acest sens. În cele din urmă, într-o altă observație, acesta a invitat Comisia să îl informeze cu privire la modul în care și-a respectat asigurările că va plăti consorțiului toate sumele restante la sfârșitul acțiunii.