Contextul plângerii

Contextul general

1. Reclamantul este o societate care își desfășoară activitatea în industria chimică. Activitățile sale intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice („Regulamentul REACH”)[1], care impune tuturor producătorilor și importatorilor de substanțe chimice în cantități mai mari de o tonă pe an obligația de a înregistra aceste substanțe (și anume, de a depune un dosar de înregistrare) la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA). Prezenta plângere a apărut ca urmare a unui dezacord între ECHA și reclamant cu privire la informațiile care trebuie difuzate public în temeiul Regulamentului REACH.

Cadrul juridic

Dispozițiile relevante ale Regulamentului REACH

2. Articolul 10 prevede următoarele:

„Înmatricularea... include ... (a) un dosar tehnic care să includă: (i) identitatea producătorului (producătorilor) sau a importatorului (importatorilor), astfel cum se specifică în secțiunea 1 din anexa VI;

[...]

(xi) o cerere cu privire la care dintre informațiile de la articolul 119 alineatul (2) consideră că producătorul sau importatorul nu ar trebui să fie puse la dispoziție pe internet în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (e), inclusiv o justificare a motivului pentru care publicarea ar putea dăuna intereselor comerciale ale acestuia sau ale oricărei alte părți în cauză.”

3. Articolul 77 alineatul (2) prevede următoarele:

„Secretariatul îndeplinește următoarele sarcini: [...] (e) crearea și întreținerea bazei (bazelor) de date cu informații privind toate substanțele înregistrate, inventarul clasificării și etichetării și lista armonizată de clasificare și etichetare stabilită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008. Aceasta pune informațiile identificate la articolul 119 alineatele (1) și (2) în baza (bazele) de date la dispoziția publicului, în mod gratuit, pe internet, cu excepția cazului în care o cerere formulată în temeiul articolului 10 litera (a) punctul (xi) este considerată justificată. Agenția pune la dispoziție, la cerere, alte informații din bazele de date, în conformitate cu articolul 118.”

4. Articolul 119 prevede următoarele:

„1. Următoarele informații deținute de agenție cu privire la substanțe ca atare, în amestecuri sau în articole sunt puse la dispoziția publicului, în mod gratuit, pe internet, în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (e):

[...]

2. Următoarele informații privind substanțele ca atare, în amestecuri sau în articole sunt puse la dispoziția publicului, în mod gratuit, pe internet, în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (e), cu excepția cazului în care o parte care transmite informațiile prezintă o justificare în conformitate cu articolul 10 litera (a) punctul (xi), acceptată ca fiind valabilă de agenție, cu privire la motivul pentru care o astfel de publicare ar putea dăuna intereselor comerciale ale solicitantului înregistrării sau ale oricărei alte părți interesate:

[...]

(b) intervalul cantitativ total (de la 1 la 10 tone, de la 10 la 100 de tone, de la 100 la 1 000 de tone sau peste 1 000 de tone) în care a fost înregistrată o anumită substanță;

[...].

(d) informații, altele decât cele enumerate la alineatul (1), conținute în fișa cu date de securitate;

[...]”.

5. Anexa II la Regulamentul REACH este intitulată „Cerințe pentru întocmirea fișelor cu date de securitate”. Punctul 1.3 din anexa II are următorul cuprins:

„1.3. Detalii privind furnizorul fișei cu date de securitate

Se identifică furnizorul, indiferent dacă este producător, importator, reprezentant unic, utilizator din aval sau distribuitor. Se indică adresa completă și numărul de telefon al furnizorului, precum și adresa de e-mail a unei persoane competente responsabile de fișa cu date de securitate.

În plus, în cazul în care furnizorul nu este situat în statul membru în care substanța sau amestecul este introdus(ă) pe piață și a desemnat o persoană responsabilă pentru statul membru respectiv, se indică adresa completă și numărul de telefon ale persoanei responsabile respective.

Pentru solicitanții înregistrării, informațiile trebuie să fie în concordanță cu informațiile privind identitatea producătorului sau a importatorului furnizate în înregistrare.

În cazul în care a fost desemnat un reprezentant unic, se pot furniza, de asemenea, detalii privind producătorul sau formulatorul din afara Comunității.”

Situația de fapt

6. La 11 mai 2011, ECHA a publicat un comunicat de presă privind interpretarea domeniului de aplicare al articolului 119 alineatul (2) din Regulamentul REACH. Comunicatul de presă urmărea să informeze publicul cu privire la intenția ECHA de a publica numele solicitanților săi pe internet, în temeiul dispoziției menționate. ECHA și-a întemeiat interpretarea pe un aviz al Serviciului juridic al Comisiei și pe o decizie a consiliului său de administrație.

7. Într-o scrisoare din 26 septembrie 2011, reclamantul și-a exprimat dezacordul cu privire la interpretarea dată de ECHA articolului 119 alineatul (2) din Regulamentul REACH. În opinia sa, articolul 119 alineatul (2) nu permite publicarea numelor entităților înregistrate. Reclamantul a susținut că (i) articolul 119 alineatul (2) se referă numai la informațiile referitoare la substanțe; (ii) numele furnizorului indicat în fișa cu date de securitate poate fi diferit de numele solicitantului înregistrării; (iii) divulgarea numelui solicitantului înregistrării ar lipsi de sens articolul 4 din Regulamentul REACH, care prevede posibilitatea unui acord de reprezentare a terților [2]. Astfel, aceasta a solicitat ECHA să își reevalueze poziția.

8. La 20 octombrie 2011, ECHA a informat reclamantul că, în urma unei examinări atente, consiliul său de administrație și Serviciul juridic al Comisiei au ajuns la concluzia că numele solicitanților înregistrării trebuie publicate în temeiul articolului 119 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul REACH, deoarece acestea sunt incluse în mod normal în fișa cu date de securitate. În plus, ECHA a subliniat că articolul 119 alineatul (2) nu se limitează la caracteristicile intrinseci ale substanțelor. Acest lucru este demonstrat de litera (b) a acestei dispoziții referitoare la intervalele tonajului total. ECHA a informat, de asemenea, reclamantul că solicitanții înregistrării pot solicita ca numele lor să nu fie divulgat. Aceasta a adăugat că acest lucru ar putea fi deosebit de relevant în cazurile în care este numit un reprezentant terț în temeiul articolului 4 din Regulamentul REACH.

9. La 2 decembrie 2011, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European.

Obiectul anchetei

10. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la următoarele afirmații și cereri:

Afirmație:

ECHA nu avea competența sau temeiul juridic de a decide să divulge numele solicitanților înregistrării.

Revendicarea:

ECHA nu ar trebui să divulge pe site-ul său numele reclamantului ca fiind unul dintre solicitanții înregistrării.

Ancheta

11. La 16 ianuarie 2012, Ombudsmanul a solicitat ECHA să prezinte un aviz cu privire la plângere. La 2 mai 2012, ECHA a transmis avizul său, care a fost transmis reclamantului cu invitația de a prezenta observații. La 11 iulie 2012, reclamantul și-a prezentat observațiile.

12. La 5 august 2013, reclamantul a trimis o nouă plângere privind, în esență, aceeași chestiune, și anume publicarea numelor entităților înregistrate.

13. La 9 octombrie 2013, Ombudsmanul a informat reclamantul că va examina observațiile prezentate în scrisoarea sa din 5 august 2013 în cadrul prezentei anchete.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

Observații preliminare

14. În avizul său, ECHA a pus sub semnul întrebării admisibilitatea prezentului motiv. Aceasta a susținut că (i) reclamantul a solicitat un aviz juridic cu privire la o chestiune abstractă de drept și nu a invocat un caz concret de administrare defectuoasă, (ii) plângerea se referea la o practică administrativă viitoare ipotetică care nu era suficient de concretă pentru a fi investigată și (iii) ECHA ar trebui să aibă posibilitatea de a institui o procedură administrativă înainte ca Ombudsmanul să o investigheze. În observațiile sale, reclamantul nu a fost de acord cu observațiile ECHA privind inadmisibilitatea plângerii.

15. Ombudsmanul consideră util să sublinieze că, pe baza definiției „administrării defectuoase” aprobate de Parlamentul European, administrarea defectuoasă apare atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu care îi este obligatoriu. Prezenta cauză privește interpretarea de către ECHA a articolului 119 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul REACH, și anume a unei norme concrete obligatorii pentru agenție. Mai important, este un principiu de bază al bunei administrări să acționeze proactiv și să prevină în primul rând apariția administrării defectuoase. Astfel, obiecțiile ECHA cu privire la admisibilitatea plângerii nu pot fi admise.

A. Presupusa lipsă de competență sau de temei juridic pentru divulgarea numelor entităților înregistrate

Argumente prezentate Ombudsmanului

16. Reclamantul a susținut că articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul REACH se referă numai la informațiile privind substanțele. Astfel, trimiterea la fișa cu date de securitate trebuie înțeleasă ca referindu-se numai la informațiile privind substanțele. O interpretare întemeiată numai pe anumiți termeni prevăzuți la articolul 119 alineatul (2) litera (d) nu ține seama de modul de redactare a întregii dispoziții, în special de contextul și de finalitatea acesteia, precum și de Regulamentul REACH.

17. Fișa cu date de securitate prevede că trebuie menționat numai furnizorul. Cu toate acestea, este posibil ca furnizorul și solicitantul înregistrării să nu fie aceleași entități. Prin urmare, potrivit reclamantului, este clar că nu a fost avută în vedere difuzarea numelui unui solicitant al înregistrării pe baza a ceea ce se prevede la articolul 119 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul REACH. În plus, considerentul 117 din Regulamentul REACH [3] prevede că cetățenii UE ar trebui să aibă acces la informații cu privire la substanțele chimice; identitatea producătorului nu constituie astfel de informații.

18. În plus, modalitatea de reprezentare a terților prevăzută la articolul 4 din Regulamentul REACH ar fi lipsită de sens în cazul în care numele solicitantului înregistrării ar fi făcut public.

19. Numele solicitantului înregistrării este un secret comercial deoarece, în cazul în care ar fi divulgat, ar putea fi identificate adresa solicitantului înregistrării, locul de producție și cantitățile estimate.

20. O cerere de confidențialitate în temeiul articolului 10 litera (a) punctul (xi) din Regulamentul REACH nu ar fi o soluție alternativă adecvată, deoarece (i) ar putea fi pur și simplu respinsă de ECHA și (ii) taxa aferentă cererii de confidențialitate este, în orice caz, disproporționată în raport cu activitatea care trebuie desfășurată de ECHA în această privință.

21. În avizul său, ECHA a explicat că Regulamentul REACH obligă toți producătorii și importatorii de substanțe chimice în cantități de o tonă sau mai mult pe an să înregistreze aceste substanțe la ECHA. Acestea trebuie să prezinte ECHA un dosar de înregistrare care să conțină anumite date privind proprietățile substanței, precum și o evaluare și recomandări privind modul de control al riscurilor legate de substanță. După depunerea dosarului de înregistrare, ECHA include informațiile în baza sa de date. În conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul REACH, ECHA trebuie să pună la dispoziția publicului informațiile enumerate la articolul 119 alineatele (1) și (2), cu excepția cazului în care o cerere de confidențialitate în temeiul articolului 10 litera (a) punctul (xi) este considerată justificată.

22. Articolul 119 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul REACH obligă ECHA să pună la dispoziția publicului informațiile cuprinse în fișa cu date de securitate, care nu sunt deja difuzate în temeiul articolului 119 alineatul (1). Întrucât ECHA nu primește ea însăși o copie a fișei cu date de securitate [4], informațiile care se consideră că corespund „informațiilor conținute în fișa cu date de securitate” trebuie stabilite pe baza tipului de informații deținute de agenție care trebuie întotdeauna incluse în fișa cu date de securitate. Inițial, ECHA a considerat că numai informațiile privind utilizările și utilizările interzise erau de această natură. Cu toate acestea, în cursul unei reexaminări a domeniului de aplicare al articolului 119 alineatul (2) litera (d), agenția a identificat informații suplimentare care ar trebui să fie întotdeauna incluse în fișele cu date de securitate, cum ar fi identitatea solicitantului înregistrării [5].

23. Fișa cu date de securitate conține numele solicitantului înregistrării, deoarece solicitantul înregistrării este prima parte care furnizează substanța și, ca atare, este obligat să întocmească o fișă cu date de securitate în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul REACH. Fișa cu date de securitate înregistrează identitatea furnizorului, în conformitate cu punctul 1.3 din anexa II la Regulamentul REACH.

24. ECHA a afirmat că tuturor solicitanților înregistrării li se acordă posibilitatea, în temeiul articolului 10 litera (a) punctul (xi), de a solicita să nu își difuzeze numele pe internet.

25. ECHA a recunoscut că depunerea unei cereri de confidențialitate este deosebit de importantă în cazul în care solicitantul înregistrării numește un reprezentant terț în temeiul articolului 4 din Regulamentul REACH. Aceasta a confirmat că informațiile privind lanțul de aprovizionare sau privind calcularea prețurilor și alte informații care sunt păstrate confidențiale pe o piață concurențială nu vor fi divulgate în temeiul articolului 119 alineatul (2) din Regulamentul REACH. Având în vedere că publicarea ar putea dăuna intereselor comerciale ale solicitantului înregistrării, ECHA ar accepta, după toate probabilitățile, o cerere de confidențialitate bine justificată.

26. În ceea ce privește preocuparea reclamantului cu privire la faptul că tonajul său de producție ar putea fi dedus din publicarea denumirii sale, ECHA a subliniat că, în conformitate cu articolul 10 litera (a) punctul (xi) și cu articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul REACH, fiecare solicitant al înregistrării poate depune deja o cerere de confidențialitate cu privire la intervalul cantitativ indicat în dosarul său de înregistrare.

27. ECHA a adăugat că sunt prevăzute diferite căi de atac în cazul respingerii unei cereri de confidențialitate, cum ar fi o cerere de reexaminare în temeiul articolului 118 alineatul (3) din Regulamentul REACH sau o acțiune ulterioară în anulare în fața Tribunalului.

28. În observațiile sale, reclamantul a făcut referire la argumentele pe care le-a prezentat anterior. Aceasta a adăugat că o cerere de confidențialitate nu este o soluție adecvată, întrucât suma percepută pentru o cerere de confidențialitate este disproporționată în raport cu taxa de înregistrare și nu reflectă activitatea care trebuie desfășurată de ECHA în temeiul articolului 74 alineatul (3) din Regulamentul REACH.

Evaluarea Ombudsmanului

29. Prezentul motiv privește interpretarea articolului 119 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul REACH. Ombudsmanul ia act de faptul că Curtea de Justiție a UE nu a avut încă ocazia de a examina dispoziția respectivă. În lipsa unei interpretări din partea Curții, ECHA avea dreptul să își dezvolte propriile norme de interpretare pentru a putea aplica Regulamentul REACH și revine Ombudsmanului sarcina de a examina dacă interpretarea a fost corectă și rezonabilă. Cu toate acestea, cea mai înaltă autoritate care poate oferi o interpretare a Regulamentului REACH și singura care poate oferi o interpretare obligatorie este Curtea de Justiție.

30. În avizul său, ECHA a explicat că articolul 119 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul REACH o obligă să pună la dispoziția publicului informațiile conținute în fișa cu date de securitate care nu sunt deja difuzate în temeiul articolului 119 alineatul (1). Reclamantul nu contestă faptul că numele unui solicitant al înregistrării face parte din aceste informații.

31. Cu toate acestea, reclamantul a susținut că (i) articolul 119 alineatele (1) și (2) prevede doar publicarea de informații „privind substanțele” și (ii) interpretarea ECHA este contrară considerentului 117. În ceea ce privește argumentul (i), interpretarea reclamantului este compatibilă cu formularea dispoziției relevante. Cu toate acestea, astfel cum a arătat în mod întemeiat ECHA, articolul 119 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul REACH obligă de asemenea ECHA să pună la dispoziția publicului informații cu privire la intervalul cantitativ total în care a fost înregistrată substanța. Acest tip de informații nu constituie informații „privind substanțele” în sensul strict susținut de reclamant. Având în vedere că articolul 119 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul REACH obligă ECHA să publice informațiile conținute în fișa cu date de securitate [altele decât informațiile care trebuie deja publicate în temeiul articolului 119 alineatul (1) din Regulamentul REACH] și că este incontestabil că numele solicitantului înregistrării face parte din aceste informații, Ombudsmanul consideră că interpretarea ECHA este plauzibilă. ECHA nu a abordat în mod specific argumentul (ii). Cu toate acestea, niciun element din considerentul (117) nu sugerează că interpretarea ECHA ar fi vădit eronată.

32. Reclamantul a criticat, de asemenea, abordarea ECHA, făcând referire la acordurile de reprezentare a terților prevăzute la articolul 4 din Regulamentul REACH. Se pare că, în cazul în care se utilizează un astfel de aranjament, pe fișa cu date de securitate nu apare numele solicitantului înregistrării, ci cel al reprezentantului terțului. Cu toate acestea, ECHA a observat în mod corect că articolul 10 litera (a) punctul (xi) din Regulamentul REACH oferă posibilitatea de a solicita ca anumite date să nu fie puse la dispoziția publicului pe internet. Din avizul ECHA reiese că aceasta ar fi dispusă în mod favorabil să accepte orice astfel de cerere în ceea ce privește denumirile. Astfel, din corespondența dintre reclamant și ECHA (a se vedea punctul 12 de mai sus) a reieșit că, între timp, reclamantul a adresat ECHA mai multe astfel de cereri care au fost toate aprobate. ECHA a recomandat, de asemenea, reclamantului să ia în considerare posibilitatea de a face acest lucru în ceea ce privește publicarea altor dosare de înregistrare. În aceste condiții, se pare că publicarea numelor solicitanților înregistrării nu este inevitabilă și că ECHA nu ar proceda la o astfel de publicare dacă s-ar formula o cerere justificată de confidențialitate în acest sens.

33. În acest context, Ombudsmanul consideră că interpretarea dată de ECHA articolului 119 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul REACH este rezonabilă.

34. În cele din urmă, reclamantul a susținut că suma percepută pentru o cerere de confidențialitate este disproporționată în raport cu taxa de înregistrare și nu reflectă activitatea care trebuie desfășurată de ECHA în temeiul articolului 74 alineatul (3) din Regulamentul REACH. În acest context, este oportun să se ia act de faptul că taxele care urmează să fie percepute de ECHA, inclusiv taxele pentru o cerere de confidențialitate în temeiul articolului 10 litera (a) punctul (xi) din Regulamentul REACH, sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei [6]. Rezultă că, în principiu, întrucât era conformă cu Regulamentul nr. 340/2008, nu se putea considera că ECHA a săvârșit o administrare defectuoasă. De asemenea, ar putea fi util să se adauge că Regulamentul 340/2008 prevede că structura și cuantumul taxelor ar trebui să țină seama de activitatea impusă de Regulamentul REACH și ar trebui să fie stabilite la un nivel care să garanteze că veniturile obținute din acestea, împreună cu alte surse de venituri ale ECHA, sunt suficiente pentru a acoperi costul serviciilor furnizate [7].

35. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul închide acest caz, constatând că nu există administrare defectuoasă.

B. Concluzie

Pe baza anchetei privind această plângere, Ombudsmanul o închide cu următoarea concluzie:

Nu s-a constatat nicio administrare defectuoasă în cazul de față.

Reclamantul și ECHA vor fi informați cu privire la această decizie.

Emily O'Reilly

Adoptată la Strasbourg, la 12 martie 2014.

[1] Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei, JO 2006, L 396, p. 1, astfel cum a fost modificat.

[2] "Orice producător, importator sau, după caz, utilizator din aval poate, păstrându-și întreaga responsabilitate pentru respectarea obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, să numească un reprezentant terț pentru toate procedurile în temeiul articolului 11, al articolului 19, al titlului III și al articolului 53 care implică discuții cu alți producători, importatori sau, după caz, utilizatori din aval. În aceste cazuri, identitatea unui producător, importator sau utilizator din aval care a desemnat un reprezentant nu este divulgată, în mod normal, de către Agenție altor producători, importatori sau, după caz, utilizatori din aval.”

[3] Părțile relevante ale considerentului (117) au următorul cuprins: „Cetățenii UE ar trebui să aibă acces la informații cu privire la substanțele chimice la care pot fi expuși, pentru a le permite să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la utilizarea substanțelor chimice. O modalitate transparentă de a realiza acest lucru este de a le acorda acces liber și ușor la datele de bază deținute în baza de date a agenției, inclusiv la profilurile succinte ale proprietăților periculoase, la cerințele de etichetare și la legislația comunitară relevantă, inclusiv la utilizările autorizate și la măsurile de gestionare a riscurilor...”

[4] Obligația de a întocmi o fișă cu date de securitate este destinată terților.

[5] Procesul de revizuire a fost inițiat de Grupul consultativ pentru diseminare al Consiliului de administrație al ECHA. Grupul consultativ a fost alcătuit din membri ai Consiliului de administrație din diferite state membre și din reprezentanți ai Comisiei, ai industriei, ai sindicatelor și ai ONG-urilor. Reprezentantul industriei a venit din partea Consiliului European al Industriei Chimice, din care făcea parte reclamantul.

[6] Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și drepturile datorate Agenției Europene pentru Produse Chimice în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), JO 2008, L 107, p. 6.

[7] A se vedea considerentul 2 din Regulamentul nr. 340/2008.