Cazul a vizat decizia Comisiei de a închide dosarul privind o plângere de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Finlandei, în care s-a susținut că Finlanda a discriminat bărbații în cadrul sistemelor voluntare de pensii suplimentare. Reclamanții au susținut că poziția Comisiei nu a fost consecventă, deoarece aceasta a inițiat două proceduri similare de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Italiei și Greciei în fața Curții de Justiție, în timp ce în cazul Finlandei nu a făcut acest lucru. În opinia lor, Comisia nu și-a motivat suficient nici poziția potrivit căreia nu era clar dacă Curtea de Justiție ar fi concluzionat că dreptul finlandez relevant încalcă dreptul Uniunii.

Ombudsmanul a efectuat o anchetă și a constatat că, în cursul anchetei, Comisia și-a motivat în mod corespunzător poziția, exercitându-și astfel puterea de apreciere de care dispune în tratarea plângerilor privind încălcarea dreptului comunitar. Prin urmare, aceasta a concluzionat că nu există motive pentru investigații suplimentare în această privință și a închis cazul.

Reclamantul este un cetățean italian cu reședința în Germania. El a susținut că soția sa a fost victima în Germania a unei discriminări în ceea ce privește încadrarea în muncă pe motive de vârstă și naționalitate, deoarece o societate la care a solicitat un loc de muncă nu a angajat-o. În urma rezultatului nereușit al procedurilor judiciare, reclamantul a depus o plângere de constatare a neîndeplinirii obligațiilor la Comisia Europeană, susținând că autoritățile germane nu au transpus în mod corespunzător în ordinea juridică națională o directivă a UE privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Ulterior, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European și a susținut că Comisia (i) nu a înregistrat plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar, (ii) nu a tratat-o în consecință și (iii) nu a furnizat motive convingătoare pentru a justifica motivul pentru care nu a intervenit în cazul său.

În avizul său, Comisia a explicat că a înregistrat plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar la câteva zile după ce a primit-o. Aceasta și-a exprimat regretul că nu a informat reclamantul în prealabil cu privire la intenția sa de a închide plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar și că nu l-a informat cu privire la închiderea cazului. În plus, Comisia a explicat că Germania a transpus directiva menționată anterior în mod corespunzător și în timp util și a furnizat motive specifice pentru care nu a fost necesară inițierea unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pe baza observațiilor reclamantului.

Având în vedere că, de fapt, Comisia a înregistrat plângerea privind încălcarea dreptului comunitar, Ombudsmanul nu a constatat nicio administrare defectuoasă în această privință. În ceea ce privește fondul cauzei, nicio altă anchetă nu a fost justificată, întrucât Comisia a prezentat motive specifice și convingătoare în sprijinul poziției sale în cursul anchetei. Ombudsmanul a observat că Comisia a recunoscut că nici nu a notificat în prealabil reclamantul cu privire la intenția sa de a închide plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar, nici nu l-a informat cu privire la închiderea cazului. În plus, Comisia nu și-a cerut scuze pentru această omisiune. Prin urmare, a făcut o remarcă critică.