FOR PREVIEWING & TESTING PURPOSES ONLY.
This notification will disappear once the page will be published.
This link is available for less than 30 minutes.
  • Ușor de citit
  • Dimensiune text

Aveți o plângere împotriva unei instituții sau unui organism al UE?

Limba actuală: 
  • Română
Limba sursă: 
limbi disponibile: 
Traducerea acestei pagini a fost generată prin traducere automată.
Traducerile automate pot conține erori care pot reduce claritatea și exactitatea; Ombudsmanul nu își asumă răspunderea pentru eventuale discrepanțe. Pentru cele mai fiabile informații și securitate juridică, vă rugăm să consultați versiunea sursă din engleză, linkul de mai sus.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați politica noastră lingvistică și de traducere.

Decizia Ombudsmanului European de închidere a anchetei privind plângerea 2466/2011/ER împotriva Comisiei Europene

Reclamantul este un cetățean italian care, în 2009, a depus o plângere la Comisia Europeană cu privire la presupusa încălcare de către Italia a Directivei 83/391/CEE privind siguranța lucrătorilor. În septembrie 2011, Comisia a decis să trimită Italiei o scrisoare de punere în întârziere. Atunci când reclamantul a solicitat ulterior accesul la scrisoarea respectivă în temeiul Regulamentului 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, Comisia a refuzat accesul. În urma depunerii unei cereri de confirmare a accesului, Comisia l-a informat pe reclamant că cererea sa este în curs de evaluare, dar că nu dispune încă de toate elementele necesare pentru a efectua o evaluare finală. Prin urmare, Comisia a declarat că, în conformitate cu Regulamentul 1049/2001, a prelungit cu 15 zile lucrătoare termenul pentru luarea unei decizii cu privire la cererea de confirmare a reclamantului.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că Comisia a prelungit în mod ilegal termenul pentru luarea unei decizii cu privire la cererea sa de confirmare a accesului. La 30 ianuarie 2012, Ombudsmanul a deschis o anchetă privind afirmația reclamantului și a solicitat Comisiei să prezinte un aviz până la 31 martie 2012. Ulterior, Comisia a solicitat o prelungire a termenului de prezentare a avizului său până la 30 aprilie 2012, termen pe care Ombudsmanul l-a acordat. În același timp, acesta a informat Comisia că își rezervă dreptul de a continua pe baza informațiilor care i-au fost deja furnizate în cazul în care Comisia nu respectă noul termen. La momentul adoptării deciziei Ombudsmanului în iunie 2012, avizul Comisiei nu fusese încă primit.

Ombudsmanul a considerat că informațiile care îi fuseseră deja puse la dispoziție erau suficiente pentru a soluționa prezenta plângere, care privea numai prelungirea termenului de răspuns la cererea de confirmare, iar nu eventuala decizie de refuz al accesului. Prin urmare, acesta a concluzionat că nu sunt necesare măsuri de anchetă suplimentare și nici nu mai este necesar să se aștepte avizul Comisiei.

În ceea ce privește fondul cauzei, Ombudsmanul a observat că Regulamentul 1049/2001 prevede termene obligatorii și că excepțiile sunt posibile numai în cazuri excepționale și în cazul în care solicitantului i s-au furnizat motive detaliate. În speță, Comisia s-a limitat să afirme că nu dispunea încă de toate elementele necesare pentru a efectua o evaluare finală. În opinia Ombudsmanului, această declarație a fost vădit insuficientă pentru a stabili că Comisia s-a confruntat cu un caz excepțional care ar fi putut justifica o prelungire a termenului. Simpla referire făcută de Comisie la necesitatea de a dispune de mai mult timp pentru a colecta informații nu respectă, prin urmare, cerințele prevăzute în Regulamentul 1049/2001 și, în special, cerința de a prezenta motive detaliate. Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că Comisia a prelungit în mod ilegal termenul pentru luarea unei decizii cu privire la cererea de confirmare a reclamantului și că acțiunea sa constituie un caz de administrare defectuoasă. În consecință, el a închis cazul cu o remarcă critică.

Contextul plângerii

1. Prezentul caz se referă la tratarea de către Comisia Europeană a unei cereri de confirmare a accesului la documente.

2. Reclamantul este un cetățean italian care, în 2009, a depus o plângere la Comisie cu privire la presupusa încălcare de către Italia a Directivei 83/391/CEE.[1] La 13 octombrie 2011, Comisia a informat reclamantul că, la 30 septembrie 2011, a trimis Italiei o scrisoare de punere în întârziere, care a abordat mai multe dintre aspectele pe care reclamantul le-a invocat în plângerea sa.

3. La 15 octombrie 2011, reclamantul a solicitat Comisiei accesul la scrisoarea de punere în întârziere, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei [2]. Prin decizia din 4 noiembrie 2011, Comisia a refuzat accesul la scrisoare, invocând una dintre excepțiile prevăzute în Regulamentul 1049/2001, și anume articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță [3].

4. La 21 noiembrie 2011, reclamantul a depus o cerere de confirmare a accesului. La 9 decembrie 2011, Comisia l-a informat pe reclamant că cererea sa este în curs de evaluare, dar că nu dispune încă de toate elementele necesare pentru a efectua o evaluare finală. Prin urmare, Comisia a precizat că, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, a prelungit termenul de soluționare a cererii de confirmare până la 11 ianuarie 2012.

5. La 9 decembrie 2011, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European.

6. La 9 ianuarie 2012, Comisia a transmis reclamantului decizia sa privind cererea de confirmare, care a confirmat refuzul său de a acorda acces la scrisoarea de punere în întârziere.

Obiectul anchetei

7. La 30 ianuarie 2012, Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la următoarele afirmații:

Acuzația

Comisia a prelungit în mod ilegal termenul pentru luarea unei decizii cu privire la cererea de confirmare a reclamantului privind accesul public la documente.

Ancheta

8. La 30 ianuarie 2012, Ombudsmanul a solicitat președintelui Comisiei să prezinte un aviz cu privire la afirmația reclamantului până la 31 martie 2012.

9. La 29 martie 2012, Comisia a solicitat o prelungire a termenului pentru prezentarea avizului său. Comisia a afirmat că întârzierea în prezentarea avizului său a fost cauzată de volumul documentelor anexate la plângere și de necesitatea traducerii, care a apărut ca urmare a faptului că cererea și documentele conexe au fost depuse într-o limbă care nu se număra printre limbile de lucru ale Comisiei. Comisia a solicitat o prelungire până la 30 aprilie 2012.

10. La 3 aprilie 2012, Ombudsmanul a acceptat cererea de prelungire și a informat Comisia că se așteaptă să primească avizul acesteia până la 30 aprilie 2012. De asemenea, Ombudsmanul a informat Comisia că, pe baza informațiilor care i-au fost deja furnizate de Comisie și de reclamant în cazul în care Comisia nu răspunde în noul termen, își rezervă dreptul de a continua.

11. Comisia nu a prezentat un aviz până la 30 aprilie 2012. Contactele informale cu Comisia de la sfârșitul lunii mai 2012 au arătat că avizul nu era încă pregătit. La momentul adoptării acestei decizii, avizul nu fusese încă primit.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

A. În ceea ce privește tratarea de către Comisie a cererii de confirmare a accesului la documente

Argumente prezentate Ombudsmanului

12. Reclamantul a susținut că Comisia a prelungit în mod ilegal termenul pentru luarea unei decizii cu privire la cererea sa de confirmare. În susținerea afirmației sale, acesta a susținut, în esență, că decizia Comisiei nu a respectat cerința de a prezenta „motive detaliate” prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul 1049/2001 cu ocazia prelungirii termenului. În opinia sa, Comisia nu a indicat nicio circumstanță „excepțională” relevantă care ar fi putut justifica o prelungire a termenului.

Evaluarea Ombudsmanului

13. Comisia nu a prezentat un aviz în termenul stabilit inițial de Ombudsman. De asemenea, Comisia nu a transmis avizul său până la data expirării termenului prelungit în acest sens (a se vedea punctele 9-10 de mai sus). Ombudsmanul consideră că informațiile care i-au fost deja puse la dispoziție sunt suficiente pentru a trata prezenta plângere, care privește numai prelungirea termenului de răspuns la cererea de confirmare, iar nu eventuala decizie de refuz al accesului. Prin urmare, petiționarul consideră că nu sunt necesare măsuri suplimentare de anchetă și nici nu mai este necesar să se aștepte avizul Comisiei.

14. În scrisoarea sa adresată reclamantului la 9 decembrie 2011, Comisia a susținut că prelungirea termenului de răspuns la cererea de confirmare a reclamantului era justificată de faptul că, la momentul respectiv, nu dispunea încă de toate elementele necesare pentru a efectua o evaluare finală.

15. În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul 1049/2001, o cerere de confirmare a accesului la documente este tratată cu promptitudine. În termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, instituția în cauză fie acordă accesul la documentele solicitate, fie prezintă motivele refuzului de a acorda accesul.

16. Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede:

În cazuri excepționale, de exemplu în cazul unei cereri referitoare la un document foarte lung sau la un număr foarte mare de documente, termenul prevăzut la alineatul (1) poate fi prelungit cu 15 zile lucrătoare, cu condiția ca solicitantul să fie notificat în prealabil și să fie prezentate motive detaliate.

17. Ombudsmanul observă că Regulamentul 1049/2001 prevede termene obligatorii și că excepțiile sunt posibile numai în cazuri excepționale.

18. În speță, Comisia s-a limitat să afirme că, la momentul răspunsului său, nu dispunea încă de toate elementele necesare pentru a efectua o evaluare finală.

19. Ombudsmanul observă că această declarație este vădit insuficientă pentru a stabili că Comisia s-a confruntat cu un caz excepțional care ar fi putut justifica o prelungire a termenului. Prin urmare, simpla referire pe care Comisia a făcut-o la necesitatea de a dispune de mai mult timp pentru a colecta informații nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 și în special cerința motivării detaliate.

20. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul concluzionează că Comisia a prelungit în mod ilegal termenul pentru luarea unei decizii cu privire la cererea de confirmare a reclamantului. Aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă.

21. Atunci când Ombudsmanul constată un caz de administrare defectuoasă, acesta prezintă instituției în cauză, după caz, o propunere de soluție amiabilă sau un proiect de recomandare. În cazul de față, Comisia a decis între timp cu privire la cererea de confirmare a reclamantului. Rezultă că formularea unei propuneri de soluție amiabilă sau a unui proiect de recomandare nu ar servi niciunui scop util. Prin urmare, Ombudsmanul va închide cazul cu o observație critică.

B. Concluzii

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o închide cu următoarea observație critică:

Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul 1049/2001 prevede că termenul de răspuns la o cerere de confirmare a accesului la documente poate fi prelungit cu încă 15 zile lucrătoare în cazuri excepționale și cu condiția prezentării unor motive detaliate. În speță, Comisia s-a limitat să afirme că nu dispunea încă de toate informațiile de care avea nevoie. Acționând astfel, aceasta nu a respectat în mod vădit norma menționată. Aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

 

P. Nikiforos Diamandouros

Adoptată la Strasbourg, 14 iunie 2012.


[1] Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO 1989, L 183, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 89).

[2] JO 2001, L 145, p. 43.

[3] Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede: „Instituțiile refuză accesul la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar submina protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză.”

Ce părere aveți despre această traducere automată? Trimiteți-ne părerea dumneavoastră!