[Fabricat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European [1]]

ÎN CONTEXTUL PLÂNGERII

1. Reclamantul este o organizație neguvernamentală care acționează în domeniul protecției mediului. La 1 martie 2007, acesta a solicitat Comisiei accesul la informațiile și documentele deținute de Direcția Generală Întreprinderi și Industrie (DG ENTR) și de vicepreședintele Verheugen. În cererea sa de acces, aceasta a precizat că informațiile și documentele solicitate se refereau la reuniuni între Comisie și reprezentanții producătorilor de automobile, în cadrul cărora problema abordării Comisiei cu privire la emisiile de dioxid de carbon provenite de la automobile a fost discutată începând cu 1 ianuarie 2006.

2. La 25 iunie 2007, reclamantul a depus o cerere de confirmare la Secretarul General al Comisiei.

3. În aceeași zi, Comisia a primit un e-mail din partea DG ENTR în care se explica faptul că, din motive administrative, cererea reclamantului a fost împărțită în două părți: una la care va răspunde DG ENTR, iar cealaltă la care va răspunde cabinetul vicepreședintelui Verheugen. Ulterior, DG ENTR a transmis reclamantului copii ale documentelor referitoare la obiectul cererii sale care se aflau în posesia sa.

4. Comisia a acordat doar un acces parțial la documentele deținute de cabinetul vicepreședintelui Verheugen și referitoare la emisiile de dioxid de carbon. În motivarea deciziei sale, Comisia a explicat că anumite părți ale acestor documente intitulate"informare" făceau obiectul excepției privind dreptul de acces, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la Parlamentul European, Consiliu și Comisie ("Regulamentul 1049/2001")[2]. Aceasta a afirmat, de asemenea, că, întrucât cererea reclamantului viza în mod specific emisiile de dioxid de carbon provenite de la autoturisme, părțile din notele de informare care nu erau legate de această chestiune au fost, de asemenea, șterse. La 2 octombrie 2007, reclamantul a depus o plângere la Ombudsman împotriva deciziei Comisiei.

Obiectul cererii

5. Reclamantul a susținut inițial că:

1. Comisia a refuzat în mod eronat accesul în temeiul articolului 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul 1049/2001 [3] și nu a precizat la ce proces decizional s-a referit.
2. afirmând că „deoarece cererea reclamantului se referea în mod specific la emisiile de dioxid de carbon produse de autoturisme, acele părți ale informărilor, care nu au legătură cu această chestiune, au fost eliminate”, Comisia nu a justificat, în temeiul Regulamentului 1049/2001, de ce ar fi trebuit acordat doar un acces parțial.
3. Comisia nu (a) a furnizat copii ale documentelor, inclusiv ale corespondenței ținute de DG ENTR, referitoare la reuniunile dintre reprezentantul producătorilor de automobile și funcționarii DG și/sau referitoare la abordarea Comisiei privind emisiile de dioxid de carbon provenite de la autoturisme, datate înainte și după 1 ianuarie 2006 și (b) nu a explicat de ce nu a putut face acest lucru.

6. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui să îi acorde acces la informațiile și documentele solicitate.

INQUIRY

7. Plângerea a fost transmisă Comisiei, solicitându-i să emită un aviz până la 31 ianuarie 2008. Comisia a solicitat o prelungire a termenului, care a fost acordată până la 29 februarie 2008. La 10 aprilie 2008, Comisia și-a trimis avizul, care a fost transmis reclamantului cu invitația de a prezenta observații. La 28 mai 2008, reclamantul și-a transmis observațiile.

8. La 1 iulie 2008, Ombudsmanul a solicitat Comisiei informații suplimentare referitoare la prezenta plângere. La 30 septembrie și 29 octombrie 2008, Comisia a solicitat prelungirea termenului de trimitere a răspunsului său la anchetele ulterioare ale Ombudsmanului. La 25 februarie 2009, Comisia a trimis răspunsul său, care a fost, de asemenea, transmis reclamantului, împreună cu o invitație de a prezenta observații. La 14 aprilie 2009, reclamantul și-a transmis observațiile.

ANALIZA ȘI CONCLUZIILE OMBUDSMANULUI

Observații preliminare

9. Inițial, prezenta cauză privea accesul la următoarele documente ale Comisiei: (i) informări în atenția vicepreședintelui Verheugen; și (ii) o notă internă (Notă din partea dlui Zourek către dna Erler, Re: Cadrul legislativ pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon provenite de la autoturisme). Aceste documente au fost elaborate de serviciile Comisiei pentru vicepreședintele Verheugen, astfel încât acesta să se poată pregăti pentru reuniuni cu reprezentanți ai industriei autovehiculelor. Reuniunile au fost organizate în contextul consultărilor organizate de Comisie cu principalele părți interesate cu privire la revizuirea strategiei comunitare de reducere a emisiilor de dioxid de carbon provenite de la autoturisme.

10. Ombudsmanul ia act de faptul că, în cursul anchetei sale, Comisia a divulgat părți din notele de informare și anexele la nota internă la care aplicase inițial excepția întemeiată pe articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001. Comisia și-a revizuit poziția deoarece, între timp, a adoptat propunerea de regulament de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi [4]. Cu toate acestea, Comisia a decis să aplice o altă excepție, în temeiul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf, celorlalte părți ale notelor de informare și notei interne ca atare. Reclamantul nu a fost de acord nici cu noua decizie a Comisiei și, prin urmare, și-a modificat afirmația în consecință.

A. Prezumția de neacordare a accesului la documentele relevante și cererea conexă

Argumente prezentate Ombudsmanului

11. Reclamantul a susținut că Comisia a refuzat în mod eronat accesul în temeiul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 1049/2001 și nu a specificat procesul decizional la care s-a referit. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui să îi acorde acces la informațiile și documentele solicitate.

12. În avizul său, Comisia a explicat că face trimitere la propunerea sa de regulament de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi (denumită în continuare „propunerea”). La momentul redactării notelor de informare, Comisia nu adoptase încă propunerea. Informările au fost elaborate de personalul Comisiei pentru vicepreședinte în vederea pregătirii reuniunilor sale cu reprezentanți ai industriei automobilelor. Părțile care au fost eliminate „au reflectat discuțiile interne din cadrul Comisiei în cursul elaborării și adoptării [P]pozitivului și conțin opinii exprimate cu privire la posibile alternative. Unele părți conțineau recomandări oferite vicepreședintelui de către personal în vederea reuniunilor”.

13. După adoptarea propunerii, Comisia a efectuat o nouă evaluare a eliminărilor din notele de informare. Prin urmare, acesta a anexat, împreună cu avizul său, douăsprezece noi alineate ale "informare", care au fost refuzate anterior în temeiul articolului 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001.

14. În ceea ce privește eliminările, pe care le-a menținut, Comisia a explicat că acestea se bazează pe articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 1049/2001 [5]. În acest sens, a remarcat că „aceste părți conțin rezumate ale discuțiilor interne din cadrul Comisiei cu privire la opțiunile de politică în cursul elaborării și adoptării [P]pozitivului, opinii exprimate cu privire la posibilele alternative; pozițiile pe care ar fi trebuit să le adopte reprezentanții industriei autovehiculelor; evaluarea posibilelor poziții cu privire la statele membre și recomandări privind poziția care urmează să fie adoptată de comisar.„În opinia Comisiei, divulgarea acestor părți ale informărilor” ar afecta în continuare în mod grav marja de manevră a Comisiei în cadrul dezbaterii interinstituționale și, prin urmare, ar reduce în mod semnificativ capacitatea acesteia de a reacționa în mod adecvat la pozițiile adoptate de cei doi colegiuitori. „Informațiile” reflectă discuțiile interne din cadrul Comisiei și posibilele alternative, care sunt încă relevante, întrucât Comisia își păstrează posibilitatea de a-și modifica [P]pozitivul în cursul procesului legislativ din cadrul Parlamentului și al Consiliului.”

15. În observațiile sale, reclamantul a susținut că articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 1049/2001 se aplică numai documentelor „care conțin avize destinate uzului intern în cadrul deliberărilor și consultărilor preliminare din cadrul Comisiei”. Cu toate acestea, Comisia nu a precizat la ce deliberări și consultări preliminare se aplică această excepție.

16. În opinia reclamantului, explicația Comisiei nu a putut justifica aplicarea excepției de mai sus. Paragrafele eliminate au fost incluse în punctele de intervenție/apărare ale briefingurilor, care au fost pregătite în vederea reuniunilor vicepreședintelui Verheugen cu reprezentanți ai industriei autovehiculelor. Este posibil ca informațiile cuprinse în aceste alineate să fi fost divulgate „în mod proactiv” sau „în mod reactiv” de către vicepreședintele Verheugen în cursul acestor reuniuni. Prin urmare, informațiile ar trebui să fie disponibile și publicului larg, nu numai celor prezenți la aceste reuniuni. În orice caz, excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 1049/2001 nu s-ar aplica în cazul în care ar exista un interes public superior care justifică divulgarea. Comisia nu a luat în considerare existența unui astfel de interes de divulgare.

17. În răspunsul său la anchetele suplimentare ale Ombudsmanului referitoare la prezenta afirmație, Comisia a reiterat faptul că divulgarea părților eliminate din informările în cauză ar submina grav procesul său decizional. Acest lucru s-a datorat faptului că ele conțineau avize individuale pentru uz intern în timpul deliberărilor și consultărilor preliminare din cadrul instituției. Păstrarea libertății de exprimare a personalului său a fost de o importanță capitală pentru a permite ca discuțiile să aibă loc într-un mediu sincer și deschis. Numai atunci personalul ar putea evalua în mod corect problemele în cauză. Dacă funcționarii știu că opiniile lor pot fi făcute publice, vor fi reticenți în a-și exprima liber opiniile în viitor. Cu toate acestea, consilierea lor este esențială pentru procesul decizional al Comisiei și ar priva membrii Comisiei de informații esențiale pentru luarea unor decizii echilibrate.

18. Comisia a prezentat argumente similare în ceea ce privește divulgarea „notei interne” (a divulgat doar anexele).

Evaluarea Ombudsmanului

19. Astfel cum au afirmat în repetate rânduri instanțele comunitare, dreptul de acces la documentele Comisiei există în principiu, iar o decizie de refuz al accesului este valabilă numai dacă se bazează pe una dintre excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul 1049 /2001 [6].

20. Având în vedere obiectivele urmărite de Regulamentul 1049/2001, în special obiectivul de a asigura un acces cât mai larg posibil la documentele deținute de Consiliu, Parlamentul European și Comisie [7], orice excepție de la acest principiu trebuie interpretată în mod strict [8].

21. În plus, potrivit unei jurisprudențe comunitare constante, aplicarea excepției nu poate fi justificată decât în cazul în care instituția a evaluat în prealabil: (i) dacă accesul la document ar submina în mod specific și efectiv interesul protejat; și (ii) și, în caz afirmativ, în circumstanțele menționate la articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 1049/2001, dacă nu a existat un interes public superior care să justifice divulgarea. Cu toate acestea, riscul unei atingeri aduse unui interes protejat trebuie să fie previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic. Această examinare trebuie să reiasă din decizie [9].

22. Articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001, care este relevant în speță, prevede:

„Accesul la un document care conține avize destinate uzului intern ca parte a deliberărilor și consultărilor preliminare în cadrul instituției în cauză este refuzat chiar și după luarea deciziei, în cazul în care divulgarea documentului ar aduce gravă atingere procesului decizional al instituției, cu excepția cazului în care există un interes public superior care justifică divulgarea”.

23. Problema care se ridică în prezenta cauză este dacă divulgarea documentelor în cauză ar aduce o atingere gravă procesului decizional al Comisiei.

24. În avizul său privind plângerea, care nu a fost foarte detaliat, Comisia s-a bazat pe articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf de mai sus și a refuzat accesul deplin la „informare” și la „nota internă” pe motiv că: (i) modificările aduse propunerii erau încă posibile și, prin urmare, exista riscul ca divulgarea să afecteze în mod negativ un proces decizional în ceea ce privește aceste modificări, care ar putea fi încă redeschis (primul argument); și (ii) libertatea de exprimare a funcționarilor săi ar fi fost în pericol dacă aceștia ar fi știut că opinia lor ar putea deveni publică (al doilea argument).

25. Având în vedere jurisprudența menționată la punctul 21 de mai sus și pe baza explicațiilor furnizate de Comisie până în prezent, Ombudsmanul nu poate accepta argumentele de mai sus ale Comisiei. El consideră că riscul pentru procesul decizional al Comisiei nu a fost previzibil în mod clar, ci mai degrabă ipotetic.

26. În ceea ce privește primul argument al Comisiei , chiar dacă acest argument nu era în mod vădit nerezonabil, Comisia nu a demonstrat modul în care exista un risc concret, care ar putea submina procesul său decizional. Se pare că riscul invocat depindea de anumite circumstanțe (de exemplu, în cazul în care Comisia decide să își modifice propunerea) și, prin urmare, nu era sigur, ci mai degrabă ipotetic. În acest sens, Ombudsmanul înțelege că Comisia și-ar putea modifica propunerea în orice moment. Rezultă că, în conformitate cu raționamentul de mai sus al Comisiei, toate propunerile legislative și avizele pentru uz intern referitoare la aceste propuneri ar fi întotdeauna interzise de la divulgarea ulterioară, ceea ce este în mod vădit în contradicție cu obiectivul Regulamentului 1049/2001.

27. Într-adevăr, dacă „informarea” și „nota internă” sunt relevante pentru propunerea propriu-zisă și pentru eventualele modificări ulterioare, acestea fac parte din activitatea legislativă a Comisiei. În acest sens, Ombudsmanul face trimitere la considerentul 6 din Regulamentul 1049/2001, care prevede că:

„ar trebui să se acorde un acces mai larg la documente în cazurile în care instituțiile acționează în calitatea lor legislativă, inclusiv în temeiul competențelor delegate, menținând, în același timp, eficacitatea procesului decizional al instituțiilor. Aceste documente ar trebui să fie direct accesibile în cea mai mare măsură posibilă.”

28. În ceea ce privește al doilea argument al Comisiei , se pare că aceasta a dorit să sugereze că autorii avizului acordat vicepreședintelui Verheugen nu și-ar fi exprimat punctul de vedere dacă ar fi știut că avizul lor putea fi făcut public. În opinia Comisiei, o astfel de divulgare poate descuraja funcționarii să își exprime liber opiniile în cursul procesului său decizional. Prin urmare, Comisia susține că personalul său ar prefera să se abțină de la a-și exprima punctul de vedere în astfel de împrejurări. Acest lucru, la rândul său, ar împiedica viitoarele sale proceduri decizionale.

29. Ombudsmanul reamintește, în acest sens, constatările sale din deciziile anterioare potrivit cărora:

„admiterea unui astfel de argument ar conduce efectiv la concluzia că administrația poate, în general, să refuze divulgarea documentelor care conțin avize pentru uz intern, chiar și după adoptarea deciziei relevante, pentru motivul că divulgarea ar afecta în mod negativ interesul său de a avea discuții și deliberări interne libere. În mod evident, această abordare nu poate fi conciliată cu principiul interpretării stricte a excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf; de fapt, aceasta ar echivala cu puțin mai puțin decât o licență extinsă pentru nedivulgarea unor astfel de documente, cu ignorarea evidentă a intenției legiuitorului comunitar care a adoptat Regulamentul 1049/2001”[10].

30. În plus, astfel cum a subliniat în proiectul său de recomandare privind plângerea 355/2007/TN [11], articolul 4 alineatul (3) urmărește să protejeze procesul decizional intern al instituțiilor. În anumite împrejurări, capacitatea decizională a instituției poate fi compromisă în cazul în care documentele care trebuie utilizate imediat și direct de instituție pentru a adopta o decizie viitoare ar intra în domeniul public înainte de luarea acestei decizii. O astfel de eventualitate s-ar putea materializa prin faptul că o astfel de divulgare prematură a documentelor poate conduce la exercitarea unei presiuni externe nejustificate asupra instituției și/sau a serviciilor acesteia [articolul 4 alineatul (3) primul paragraf]. Capacitatea decizională a unei instituții poate fi, de asemenea, compromisă în cazul în care documentele interne sunt făcute publice după luarea unei decizii [articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf]. Cu toate acestea, pericolul ca capacitatea de luare a deciziilor a unei instituții să fie compromisă este mult redus odată ce a fost luată o decizie. În astfel de circumstanțe, există doar un pericol limitat ca o presiune externă nejustificată să fie exercitată efectiv asupra instituției sau a serviciilor acesteia ca urmare a divulgării publice a documentelor.

31. În cele din urmă, astfel cum a remarcat în mod corect reclamantul, analiza, reflecția și criticile personalului, conținute sau reflectate în documentele în cauză, au fost, de fapt, destinate atenției publicului. Acestea au fost concepute pentru a fi prezentate pentru discuții cu industria automobilelor, deși argumentele conținute în acestea ar putea fi selectate în mod liber pentru o astfel de discuție de către vicepreședintele Verheugen.

32. Având în vedere considerațiile de mai sus, Ombudsmanul nu este de acord că ar exista un risc grav pentru procesul decizional al Comisiei în cazul în care „libertatea de exprimare a autorilor documentelor” este „periclitată”, cu excepția cazului în care Comisia oferă motive convingătoare și concrete pentru acest punct de vedere, în special în circumstanțele specifice ale cazului examinat. Ombudsmanul consideră că justificarea de mai sus a Comisiei potrivit căreia a existat un risc grav pentru procesul său decizional în cazul de față este generală și abstractă și, cu siguranță, nu este individualizată. Aceasta nu specifică modul în care divulgarea părților eliminate din documentele în cauză ar submina în mod concret și efectiv procesul decizional al Comisiei privind adoptarea noului regulament. Având în vedere cele de mai sus, nu este necesar să se examineze dacă a existat un interes public superior care să justifice divulgarea.

33. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul constată că Comisia a refuzat în mod eronat accesul la părțile eliminate din informări și din nota internă pe baza excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001. Acesta este un caz de administrare defectuoasă. Prin urmare, acesta prezintă mai jos un proiect de recomandare corespunzător, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din statutul său.

B. Prezumția de nefurnizare a unor părți din notele de informare care nu au legătură cu emisiile de dioxid de carbon

34. Reclamantul a susținut că, afirmând că „deoarece cererea reclamantului se referea în mod specific la emisiile de dioxid de carbon ale autoturismelor, acele părți ale informărilor, care nu au legătură cu această chestiune, au fost eliminate”, Comisia nu a justificat, în temeiul Regulamentului 1049/2001, de ce ar fi trebuit acordat doar un acces parțial. Reclamantul a susținut că are dreptul la un „document” și că „celelalte părți ale documentului ar trebui să fie divulgate” în cazul în care nicio excepție nu se aplică în mod valabil niciunei părți a documentului.

35. Comisia a subliniat că cererea reclamantului se referea în mod specific la documente referitoare la abordarea Comisiei privind emisiile de dioxid de carbon provenite de la automobile. Întrucât celelalte părți ale notelor de informare nu intrau în domeniul de aplicare al cererii introductive, accesul la acestea nu a fost refuzat întrucât Comisia nu a evaluat dacă puteau sau nu puteau fi divulgate. Prin urmare, nu a fost necesară nicio justificare pentru neincluderea acestora în răspuns.

Evaluarea Ombudsmanului

36. Nu se contestă faptul că cererea reclamantului se referea la „copii ale documentelor referitoare la reuniunile dintre Comisie și reprezentantul producătorilor de automobile în cadrul cărora a fost discutată chestiunea abordării Comisiei cu privire la emisiile de dioxid de carbon provenite de la autoturisme” (sublinierea noastră).

37. Reclamantul a fost de acord, de asemenea, că poziția Comisiei de a nu divulga părțile din notele de informare, care nu se referă la emisiile de dioxid de carbon provenite de la autoturisme, nu constituie un refuz al accesului la documente în temeiul Regulamentului 1049/2001.

38. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că interpretarea Comisiei privind domeniul de aplicare al cererii reclamantului pare a fi rezonabilă. Ombudsmanul reamintește că reclamantul este liber să prezinte Comisiei, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului 1049/2001, o altă cerere prin care solicită accesul la părțile din notele de informare care nu intrau în domeniul de aplicare al cererii sale inițiale.

C. Cu privire la pretinsa nefurnizare a altor documente referitoare la abordarea Comisiei privind emisiile de dioxid de carbon

39. Reclamantul a susținut că Comisia (a) nu a furnizat copii ale documentelor, inclusiv ale corespondenței ținute de DG ENTR cu privire la reuniunile dintre reprezentantul producătorilor de automobile și funcționarii DG și/sau cu privire la abordarea Comisiei privind emisiile de dioxid de carbon provenite de la autoturisme, datate înainte și după 1 ianuarie 2006 și (b) nu a explicat de ce nu a putut face acest lucru.

40. În avizul său, Comisia a explicat că a luat în considerare doar partea din cerere referitoare la reuniuni și a trecut cu vederea formularea „și/sau”. Aceasta și-a cerut scuze pentru interpretarea prea restrictivă a cererii reclamantului. Cu toate acestea, ea a subliniat că nu deținea alte documente în ceea ce privește abordarea sa referitoare la emisiile de dioxid de carbon provenite de la autoturisme.

41. Comisia a arătat de asemenea că nu existau alte documente, precum ordini de zi sau procese-verbale, referitoare la reuniunile cu reprezentanți ai industriei autovehiculelor care priveau emisiile de dioxid de carbon.

42. Reclamantul a contestat opinia Comisiei de mai sus și a concluzionat că Ombudsmanul ar trebui să încerce să consulte dosarele pentru a vedea dacă Comisia deține alte documente referitoare la obiectul cererii sale.

Evaluarea Ombudsmanului

43. Ombudsmanul observă că, în cursul anchetei, Comisia și-a cerut scuze pentru interpretarea prea restrictivă a cererii inițiale a reclamantului.

44. În plus, în cursul prezentei anchete, nu a apărut nicio indicație care ar putea contrazice afirmația Comisiei potrivit căreia aceasta nu deținea alte documente referitoare la obiectul cererii reclamantului într-un mod prea restrictiv.

45. Având în vedere aceste circumstanțe, Ombudsmanul nu consideră că este necesar să continue examinarea acestei chestiuni.

D. Proiectul de recomandare

Pe baza anchetelor sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul adresează Comisiei următorul proiect de recomandare:

Comisia ar trebui să acorde acces la părțile eliminate din „informare” și din „nota internă” referitoare la emisiile de dioxid de carbon.

Instituția și reclamantul vor fi informați cu privire la acest proiect de recomandare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European, instituția transmite un aviz detaliat până la 30 noiembrie 2009. Avizul detaliat ar putea consta în acceptarea proiectului de recomandare și o descriere a modului în care acesta a fost pus în aplicare.

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

Adoptată la Strasbourg, 7 septembrie 2009

[1] Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (94/262/CECO, CE, Euratom), JO 1994 L 113, p. 15.

[2] JO 2001, L 145, p. 43. Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 are următorul cuprins: „Accesul la un document întocmit de o instituție pentru uz intern sau primit de o instituție, care se referă la o chestiune pentru care instituția nu a luat încă o decizie, este refuzat în cazul în care divulgarea documentului ar aduce gravă atingere procesului decizional al instituției, cu excepția cazului în care există un interes public superior care justifică divulgarea.”

[3] A se vedea nota de subsol 2.

[4] Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de dioxid de carbon generate de vehiculele ușoare, COM/2007/0856 final.

[5] Articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 are următorul cuprins: „Accesul la un document care conține avize destinate uzului intern ca parte a deliberărilor și consultărilor preliminare în cadrul instituției în cauză este refuzat chiar și după luarea deciziei, în cazul în care divulgarea documentului ar aduce gravă atingere procesului decizional al instituției, cu excepția cazului în care există un interes public superior care justifică divulgarea.”

[6] Cauza C-64/05 Suedia/Comisia, Rep., 2007, p. I-11389, punctul 57 și cauza C-266/05 P Sison/Consiliul, Rep., 2007, p. I-1233, punctul 62.

[7] Articolul 1 litera (a) din Regulamentul 1049/2001.

[8] Cauza C-64/05 Suedia/Comisia, Rep., 2007, p. I-11389, punctul 66; cauza C-266/05 P Sison/Consiliul, Rep., 2007, p. I-1233, punctul 63.

[9] Cauza T-2/03, Verein für Konsumenteninformation/Comisia, Rec., 2005, p. II-1121, punctul 69.

[10] Decizia privind plângerea 1434/2004/PB, punctul 1.22, disponibilă pe site-ul internet al Ombudsmanului.

[11] Proiect de recomandare privind plângerea 355/2007/TN, punctul 48, disponibil pe site-ul internet al Ombudsmanului.