Ombudsmanul European este preocupat de faptul că normele privind protecția datelor, în special Regulamentul 45/2001, sunt deturnate de la scopul lor adecvat de a contribui la asigurarea respectării dreptului individual la viață privată, astfel cum este prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului: Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.

În schimb, acestea sunt utilizate pentru a submina principiul deschiderii în activitățile publice.

Iată patru exemple ale modului în care protecția datelor a fost invocată pentru a submina deschiderea. Primele două privesc deciziile de publicare a informațiilor. A doua se referă la dreptul de acces public.

1 Registrul asistenților parlamentari

Parlamentul European a decis să publice un registru care să conțină numele asistenților deputaților care sunt plătiți din fonduri comunitare. Această contribuție la deschidere a fost pusă sub semnul întrebării de argumentul că protecția datelor oferă asistenților dreptul de a rămâne anonimi chiar și atunci când sunt plătiți din banii contribuabililor europeni.

Comisia competentă a Parlamentului European examinează în continuare această chestiune.

2 Concursuri de recrutare

Ombudsmanul European a recomandat Parlamentului European să informeze candidații la viitoarele concursuri de recrutare că numele candidaților care vor fi înscriși pe lista de rezervă vor fi făcute publice.

Parlamentul European a respins propunerea, argumentând că Regulamentul 45/2001 oferă candidaților care au reușit la concurs dreptul de a rămâne anonimi.

Dacă se confirmă, acest lucru ar marca un mare pas înapoi față de situația actuală. În 1997, Comisia Europeană a decis să publice numele candidaților care vor fi înscriși pe lista de rezervă, din motive de deschidere.

3 Influențe comerciale în procedura prevăzută la articolul 226

Comisia Europeană oferă protecția datelor ca motiv pentru sfidarea unei rezoluții a Parlamentului European referitoare la refuzul Comisiei de a furniza informații cu privire la cine a influențat o investigație în temeiul articolului 226.

Comisia a început o anchetă cu privire la o plângere referitoare la o lege din Regatul Unit, dar apoi a închis cazul. Reclamantul dorește să afle cine a prezentat observații Comisiei cu privire la caz și numele reprezentanților concurenților săi comerciali care au participat la o reuniune organizată de Comisie. El suspectează implicarea unor persoane care au legătură cu corupția în Regatul Unit.

Comisia susține că protecția datelor îi impune să păstreze secrete numele persoanelor în cauză, cu excepția cazului în care acestea consimt la dezvăluirea identității lor.

Comisia ar fi putut susține că interesul public pentru eficacitatea procedurii prevăzute la articolul 226 justifică promisiunea confidențialității persoanelor care furnizează informații în cursul unei investigații și că astfel de promisiuni, odată făcute, trebuie respectate. Jurisprudența Curții de Justiție ar susține ambele argumente. În schimb, Comisia pare să fi făcut din plângere un test pentru protecția datelor ca o nouă apărare pentru procesul decizional secret.

4 Activități externe ale funcționarilor Comisiei

Un ziar a solicitat accesul public, în temeiul Regulamentului 1049/2001, la un registru al aprobărilor acordate pentru activitățile externe ale funcționarilor Comisiei.

Comisia a furnizat registrul, dar a șters toate numele funcționarilor în cauză, pe motiv că Regulamentul 45/2001 privind protecția datelor le conferă dreptul de a rămâne anonimi.

Lipsa dreptului fundamental de a participa în mod anonim la activități publice

Exemplele de mai sus de utilizare abuzivă a protecției datelor par să se bazeze pe ideea că există un drept fundamental de a participa în mod anonim la activități publice.

Articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului nu prevede un astfel de drept. În plus, orice astfel de drept ar fi incompatibil cu principiul deschiderii și cu dreptul de acces public, deoarece disimularea identității celor care participă la activități publice ar priva cetățeanul de posibilitatea de a înțelege și de a monitoriza în mod eficace aceste activități.

Experiența internațională arată, de asemenea, că deschiderea este una dintre cele mai bune mijloace de apărare împotriva corupției.

IJH
25 septembrie 2002