Contextul plângerii

1. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) sprijină statele membre ale UE și țările asociate spațiului Schengen în gestionarea frontierelor externe ale UE. În special, Frontex îndeplinește sarcini legate de gestionarea frontierelor, gestionarea migrației, intervenții rapide la frontieră și operațiuni de returnare. 

2. Politica UE în domeniul migrației include returnarea voluntară sau forțată a migranților din țări terțe în situație neregulamentară în țările lor de origine. Persoanele care au epuizat toate căile legale pentru a-și legitima șederea într-un stat membru al UE primesc o decizie emisă de autoritățile naționale prin care li se solicită să se întoarcă, în mod normal, în țările lor de origine.[1] Cei care nu pleacă în mod voluntar fac obiectul unor operațiuni de returnare forțată. Operațiunile de returnare forțată pot fi naționale, și anume operate de un stat membru [operațiuni naționale de returnare (ONR)] sau comune, și anume coordonate, cofinanțate sau finanțate integral de Frontex, la care participă mai multe state membre [operațiuni comune de returnare (ONR)][2].

3. În ianuarie 2025, reclamantul, cercetător în domeniul migrației, a depus o cerere de acces public la documentele legate de operațiunile de returnare. Mai exact, acesta a solicitat următoarele date:

datele de plecare; (2) numerele zborurilor; (3) statele membre organizatoare; (4) statele membre participante; (5) țările de plecare și aeroporturile; (6) țările și aeroporturile de destinație; (7) țările și aeroporturile de escală; (8) orarele de zbor; (9) numărul total de persoane returnate implicate; (10) cetățenia persoanelor returnate; (11) numărul personalului însoțitor, al observatorilor și al observatorilor; (12) costul fiecărei operațiuni; (13) tipul fiecărei operațiuni; și (14) „toate documentele, contractele, acordurile și declarațiile contractuale; planurile operaționale; și (faza ulterioară operațiunii) evaluări și rapoarte (rapoarte finale privind operațiunile de returnare) legate de operațiunile de returnare pentru anul 2024”.

4. În februarie 2025, Frontex a răspuns la cererea reclamantului. Acesta a furnizat un document (tabel Excel), care conținea unele dintre informațiile solicitate cu privire la zborurile operațiunilor de returnare.[3] Cu toate acestea, Frontex a refuzat să divulge informații cu privire la numărul zborurilor, la țările și aeroporturile de plecare și de escală, la orarele de zbor și la naționalitatea persoanelor returnate [4].

5. În plus, Frontex a oferit un acces parțial larg la 59 de documente care cuprind „documente, contracte, acorduri și declarații contractuale”[5], ocultând numele beneficiarilor, datele de contact și datele bancare ale acestora. Frontex a oferit, de asemenea, acces parțial la două rapoarte finale privind operațiunile de returnare (din cele 126 identificate). Frontex a refuzat în totalitate accesul la 46 de documente care cuprind Planul operațional de returnare pentru 2024 [6].

6. Pentru a-și justifica refuzul de a acorda acces (integral), Frontex s-a bazat pe mai multe excepții în temeiul legislației UE privind accesul public la documente [Regulamentul 1049/2001 [7]], și anume protecția interesului public în ceea ce privește siguranța publică [8] și relațiile internaționale [9], protecția vieții private și a integrității individului [10], protecția intereselor comerciale [11] și procesele decizionale interne ale Frontex.[12] Frontex nu a furnizat o listă a documentelor pe care le-a identificat ca intrând în domeniul de aplicare al cererii.  

7. Reclamantul a solicitat Frontex să își revizuiască decizia (prin formularea unei „cereri de confirmare”).

8. În decizia sa de confirmare din aprilie 2025, Frontex a identificat documente suplimentare (acorduri de grant și rapoarte finale privind operațiunile de returnare) care intră în domeniul de aplicare al cererii reclamantului. Acesta a oferit un acces parțial larg la acordurile de grant identificate suplimentar. Frontex a furnizat, de asemenea, un link actualizat către un document care conține informații despre rapoartele finale privind operațiunile de returnare. Frontex și-a menținut poziția potrivit căreia nu se poate acorda acces suplimentar la celelalte documente și informații privind operațiunile de returnare.[13] În această decizie finală, Frontex a furnizat o listă de „detalii de identificare” (care cuprinde referințele operațiunilor) a rapoartelor finale privind operațiunile de returnare (247 de documente) și o listă a celor 46 de documente care cuprind „Planul operațional de returnare pentru 2024”. Frontex nu a inclus în aceste liste acordurile de grant identificate ca intrând în domeniul de aplicare al cererii.

9. Nemulțumit de răspunsul Frontex, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului în aprilie 2025.

Ancheta

10. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la refuzul Frontex de a acorda acces public (complet) la documentele solicitate.

11. În cursul anchetei, echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat un eșantion de documente în litigiu și a organizat o reuniune cu reprezentanți ai Frontex. Reclamantul a prezentat observații cu privire la raportul reuniunii.

Argumentele prezentate

Protecția interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale

12. Reclamantul a susținut, în esență, că Frontex nu a demonstrat că divulgarea (integrală) a documentelor ar constitui un „risc specific și real” pentru interesele protejate și că s-a bazat pe aceste excepții într-un mod larg și disproporționat. Mai precis, el a susținut că divulgarea informațiilor privind zborurile anterioare sau naționalitatea persoanelor deja returnate nu ar intra în categoria informațiilor operaționale și, prin urmare, nu ar putea afecta siguranța publică.

13. În decizia sa de confirmare, Frontex s-a bazat pe necesitatea de a proteja siguranța publică și relațiile internaționale, precum și interesele comerciale ale celor cărora li s-au acordat granturile pentru a-și justifica refuzul de a acorda un acces (mai larg). În ceea ce privește excepțiile referitoare la protecția securității publice și a relațiilor internaționale, Frontex a considerat că naționalitatea persoanelor returnate constituie informații privind implicarea și cooperarea cu țările terțe. Aceasta ar dezvălui „modus operandi al funcționarilor însărcinați cu aplicarea legii” și „informații sensibile detaliate obținute în cooperare cu un stat membru al Uniunii Europene cu privire la eficacitatea măsurilor de securitate la frontieră”. O astfel de divulgare „ar pune în pericol ordinea publică, precum și securitatea statelor membre și, în mod concret, ar pune în pericol buna desfășurare a zborurilor de returnare, precum și siguranța aeronavelor, a pasagerilor și a echipajului.” În plus, divulgarea cetățeniei persoanelor returnate a constituit „informații privind țările terțe, a căror divulgare ar submina încrederea acordată Frontex de către acestea”, ceea ce ar putea determina țările respective să se abțină de la cooperarea cu Frontex în viitor. Frontex a declarat că divulgarea informațiilor despre zborurile anterioare rămâne relevantă pentru activitățile operaționale în curs sau planificate. Accesul suplimentar a reprezentat mai mult decât un risc ipotetic, deoarece „divulgarea lor, [...] în special în combinație cu alte surse [ar permite] extrapolarea capacităților tehnico-operaționale, a rutelor de zbor, a modelelor și a orarelor de desfășurare a resurselor umane și a activelor”.

14. În cursul reuniunii cu echipa de anchetă a Ombudsmanului [14], reprezentanții Frontex au furnizat clarificări suplimentare în ceea ce privește rolul Frontex în operațiunile de returnare, care este de a asista statele membre cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și în conformitate cu standardele internaționale. Cu toate acestea, autoritățile naționale competente ale unui stat membru sunt responsabile pentru decizia finală de returnare individuală. Având în vedere mandatul său, reprezentanții Frontex au declarat că Frontex „colectează în mod activ informații privind destinația operațiunilor de returnare care au fost comunicate reclamantului, în timp ce extragerea informațiilor privind cetățenia persoanelor returnate ar necesita depășirea unei simple căutări de rutină și compilarea conținutului diferitelor documente, creând astfel un nou document. Chiar dacă poate fi recuperată, divulgarea cetățeniei persoanelor returnate ar fi în detrimentul securității publice și al relațiilor internaționale.” Reprezentanții Frontex au explicat modul în care a interpretat domeniul de aplicare al cererii și că unele informații din documente, care pot părea de natură generală, dezvăluie, de fapt, modul de operare al agenției, dezvăluind natura sprijinului acordat de Frontex statelor membre în cadrul operațiunilor de returnare. În plus, reprezentanții Frontex au explicat ciclul de revizuire a evaluării pentru operațiunile de returnare și modul în care planurile operaționale ulterioare se bazează pe cele anterioare, ceea ce afectează capacitatea Frontex de a acorda acces la aceste planuri anterioare.

15. În observațiile sale cu privire la raportul reuniunii, reclamantul și-a reiterat opinia potrivit căreia Frontex nu a reușit să demonstreze în mod suficient că divulgarea ar aduce atingere intereselor protejate. Reclamantul a susținut, de asemenea, că divulgarea informațiilor privind cetățenia persoanelor returnate nu ar necesita crearea unui document separat, deoarece aceste informații erau conținute în anumite documente pe care Frontex le divulgase deja.

Protecția intereselor comerciale

16. Reclamantul a susținut că Frontex nu și-a justificat în mod corespunzător afirmațiile privind posibilele prejudicii aduse intereselor comerciale în ceea ce privește „informațiile tehnice și economice ale ofertantului”. El consideră că, chiar dacă astfel de interese există, ele sunt compensate de interesul public superior în ceea ce privește transparența operațiunilor de returnare ale Frontex, care au fost adesea legate atât de cheltuieli ridicate, cât și de încălcări grave ale drepturilor omului. Prin urmare, reclamantul a susținut că publicul are dreptul de a ști în detaliu dacă fondurile încredințate Frontex sunt gestionate în mod corespunzător.

17. Frontex a afirmat că a oferit un acces parțial larg la acordurile de grant solicitate și că, pentru părțile ocultate, s-a bazat pe o prezumție generală de nedivulgare a documentației de licitație. Aceasta a explicat că părțile eliminate conțineau informații comerciale sensibile, cum ar fi „detaliile acționabile referitoare la atribuirea contractului, inclusiv oferta de preț” și „detaliile ofertelor pentru procedura de licitație dată, printre altele numărul exact al orelor de zbor solicitate pentru fiecare [...] categorie de avion sau detaliile tehnico-operaționale ale ofertelor câștigătoare”. Divulgarea ar submina protecția intereselor comerciale sensibile ale părții terțe (expertiză și know-how tehnic) și ar împiedica, de asemenea, capacitatea Frontex de a „participa pe piață” și de a încheia contracte similare în viitor.

18. În ceea ce privește interesul public superior, Frontex a afirmat că reclamantul a exprimat doar preocupări ipotetice generale care nu sunt suficiente pentru a stabili un interes public superior care să justifice divulgarea. În plus, Frontex a afirmat că reclamantul nu a demonstrat modul în care divulgarea ar fi necesară pentru a asigura controlul cheltuielilor publice, deoarece au fost deja furnizate date financiare. Frontex a considerat că furnizarea de informații cu privire la costul fiecărei operațiuni de returnare încheiate și-a îndeplinit obligațiile în materie de transparență și responsabilitate în activitățile sale de returnare.

19. În cursul întâlnirii cu echipa de anchetă a Ombudsmanului, reprezentanții Frontex au explicat, de asemenea, că informațiile privind beneficiarii acordurilor sunt considerate sensibile și trebuie protejate, pentru a menține capacitatea Frontex de a încheia contracte viitoare.

20. În observațiile sale , reclamantul a contestat explicațiile Frontex. Reclamantul a susținut că există un interes public superior de a divulga informații cu privire la activitățile de returnare ale Frontex.

Acces parțial

21. Reclamantul a susținut că Frontex nu a explicat modul în care furnizarea accesului parțial ar constitui o sarcină administrativă disproporționată [15].

22. În decizia sa de confirmare, Frontex a explicat că numărul total de documente nedivulgate depășește 800 de pagini și că revizuirea manuală a acestora pentru a oculta părțile limitate care nu intră sub incidența excepțiilor aplicabile ar cauza o sarcină administrativă disproporționată. Cu toate acestea, Frontex a oferit acces la un tabel Excel extras din baza sa de date cu informații detaliate despre fiecare operațiune de returnare pentru perioada solicitată (iulie-decembrie 2024), inclusiv despre statul membru organizator, numărul de persoane returnate, numărul de membri ai personalului Frontex care participă la operațiune și costul total al acesteia [16]. Aceasta a afirmat că divulgarea unor părți scurte și extrem de fragmentate ale documentelor în cauză nu ar fi în conformitate cu principiul bunei administrări și al utilizării eficiente a resurselor publice.

23. În cursul reuniunii cu echipa de anchetă a Ombudsmanului, reprezentanții Frontex au declarat că Frontex a interpretat cererea reclamantului în sens larg, ceea ce a condus la identificarea unui număr mare de documente voluminoase. Frontex a considerat că a tratat cererea în modul cel mai eficient, furnizând date relevante din baza sa de date cu privire la informațiile solicitate de reclamant.  

Lista documentelor

24. Reclamantul a susținut că nefurnizarea de către Frontex a unei liste de documente i-a subminat dreptul de a formula o cerere de reexaminare în cunoștință de cauză. În decizia sa de confirmare, Frontex a susținut că acest lucru ar constitui crearea unui nou document. Cu toate acestea, Frontex a enumerat „datele de identificare” a 247 de rapoarte finale privind operațiunile de returnare. De asemenea, în decizia sa, Comisia a enumerat cele 46 de documente care constituie Planul operațional de returnare pentru 2024.

Evaluarea Ombudsmanului

Protecția interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale

25. Instituțiile și agențiile Uniunii dispun de o marjă largă de apreciere pentru a stabili dacă divulgarea unui document ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale [17]. Ca atare, ancheta Ombudsmanului a urmărit să evalueze dacă a existat o eroare vădită în aprecierea Frontex în această privință.

26. Pe baza examinării de către echipa sa de anchetă a unui eșantion de documente în litigiu, Ombudsmanul confirmă că părțile ocultate (inclusiv naționalitatea persoanelor returnate și zborurile anterioare) conțin elemente sau informații care sunt de natură operațională. Planul operațional privind returnările pentru 2024 acoperă procedurile operaționale, inclusiv raportarea și investigarea incidentelor (cum ar fi utilizarea forței), repartizarea responsabilităților, instrucțiunile privind fluxul de lucru și responsabilitățile părților implicate, formarea operațională și informările, împreună cu lanțul de comandă. Poziția Frontex cu privire la acest aspect este rezonabilă: divulgarea acestor informații ar putea expune metodele de lucru utilizate în activitățile de returnare și, prin urmare, ar putea pune în pericol eforturile Frontex și ale statelor membre de a pune în aplicare deciziile finale de returnare și ar putea pune în pericol buna desfășurare a zborurilor de returnare, precum și ar putea reprezenta un pericol pentru siguranța aeronavelor, a pasagerilor și a echipajului.

27. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul constată că nu a existat nicio eroare vădită în evaluarea Frontex potrivit căreia divulgarea unor astfel de informații ar aduce atingere interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale. Poziția Frontex este susținută și de faptul că, la momentul cererii de acces, al răspunsului său și al reuniunii sale cu echipa de anchetă a Ombudsmanului, evaluarea operațiunilor de returnare în cursul anului 2024 era încă în curs.

28. Acestea fiind spuse și astfel cum a recunoscut Frontex în cursul întâlnirii cu echipa de anchetă a Ombudsmanului, unele părți ale documentelor în litigiu au un caracter descriptiv sau conțin un conținut generic.

29. Ombudsmanul observă că, între timp, Frontex și-a publicat raportul de evaluare privind activitățile sale de returnare pentru 2024.[18] Raportul de evaluare reflectă unele părți din eșantionul de documente inspectate care ar corespunde parțial acestui conținut generic. Astfel, o parte din materialul conținut în părțile eliminate este acum în domeniul public. Problema refuzului Frontex de a acorda acces parțial la aceste părți ale documentelor solicitate este abordată mai jos.

Protecția intereselor comerciale

30. În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, instituțiile refuză accesul la un document în cazul în care divulgarea conținutului acestuia ar aduce atingere protecției intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice, inclusiv proprietății intelectuale, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză.

31. Deși nu există o definiție a noțiunii de "interese comerciale" , instanțele Uniunii au constatat că nu toate informațiile referitoare la o societate și la relațiile sale de afaceri pot fi considerate ca intrând în domeniul de aplicare al protecției prevăzute de această excepție [19]. În plus, nu este, în principiu, suficient ca documentul să se refere la o activitate comercială, întrucât trebuie să se demonstreze că divulgarea ar aduce atingere în mod specific și efectiv intereselor comerciale într-un mod care este previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.[20] În anumite cazuri, instanțele Uniunii au recunoscut prezumții generale de prejudiciu în funcție de natura categoriilor de documente implicate, inclusiv a documentelor privind caietul de sarcini.[21] În aceste cazuri, se presupune că divulgarea acestor categorii de documente aduce atingere interesului care trebuie protejat, cu excepția cazului în care există un interes public superior.

32. Inspecția unui eșantion de acorduri de grant a arătat că Frontex a refuzat accesul la numele beneficiarilor și la datele de contact și bancare ale acestora. Pentru a-și justifica poziția, Frontex s-a întemeiat pe existența unei prezumții generale de nedivulgare a documentelor care cuprind un caiet de sarcini. Ombudsmanul salută faptul că Frontex a efectuat totuși o evaluare individuală a acordurilor de grant și a acordat un acces parțial larg și a comunicat, în special, cuantumul sprijinului său financiar estimat prevăzut în acordul (acordurile) de grant relevant(e) care au fost identificate ca intrând în domeniul de aplicare al cererii.

33. Ombudsmanul consideră că Frontex a furnizat explicații rezonabile cu privire la motivul pentru care astfel de informații ar putea dăuna intereselor comerciale ale părților implicate și, în special, cu privire la capacitatea sa de a încheia acorduri în viitor.  

34. Excepția referitoare la protecția intereselor comerciale poate justifica refuzul de a acorda acces public la un document, cu excepția cazului în care există un interes public superior care justifică divulgarea. Ombudsmanul recunoaște interesul public de a asigura controlul public și supravegherea modului în care Frontex cheltuiește fondurile publice pentru desfășurarea operațiunilor de returnare. Cu toate acestea, Frontex a furnizat informații detaliate cu privire la numărul de membri ai personalului implicați în fiecare operațiune de returnare și la costul acesteia, precum și la costul total al activităților sale de returnare pentru perioada iulie-decembrie 2024, satisfăcând astfel necesitatea de a asigura transparența și responsabilitatea în activitățile sale de returnare. 

Acces parțial

35. Astfel cum s-a menționat mai sus,[22] cererea se referea la un număr mare de documente voluminoase. Instituțiile și agențiile UE pot - numai în cazuri excepționale - să refuze acordarea accesului parțial în cazul în care sarcina administrativă a ocultării documentelor solicitate este excesivă [23], în cazul în care divulgarea celorlalte părți ale documentelor ar fi lipsită de sens [24] sau în cazul în care celelalte elemente ale anumitor tipuri de documente ar fi neinteligibile [25]. Jurisprudența prevede, de asemenea, că nu este de competența instituției sau a agenției să stabilească ceea ce este sau nu este util pentru solicitant [26], iar sarcina probei revine instituției sau agenției să demonstreze și să explice proporționalitatea refuzului său de a acorda accesul parțial în aceste circumstanțe. 

36. În acest caz, Frontex a oferit un acces parțial larg la un număr mare de documente (acorduri de grant și anexe aferente). De asemenea, a extras anumite informații solicitate din baza sa de date și a oferit acces la aceste date în cazul în care a considerat că acestea ar putea fi divulgate fără a aduce atingere interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale. Ombudsmanul observă că unele părți ale eșantionului de documente inspectate conțin elemente generice și descriptive privind cadrul juridic aplicabil relevant pentru diferite subiecte. Aceste informații nu pot fi considerate, în mod izolat, ca fiind protejate în temeiul articolului 4 din Regulamentul 1049/2001. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat mai sus, Frontex și-a publicat de atunci raportul de evaluare privind activitățile sale de returnare pentru 2024, iar acest raport include informații considerate generice în documentele inspectate incluse în eșantion. În plus, nu este clar în ce mod divulgarea informațiilor privind cadrul juridic aplicabil, care, în orice caz, este pusă la dispoziția publicului, ar contribui la o mai mare transparență și responsabilitate în activitățile de returnare ale Frontex. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că poziția generală a Frontex cu privire la modul în care a oferit acces parțial la documentele și informațiile solicitate a fost rezonabilă.

Lista documentelor

37. În cele din urmă, Ombudsmanul observă că Frontex a enumerat doar parțial documentele care intră în domeniul de aplicare al cererii (fără a include acordurile de grant) și doar în etapa de confirmare. Ombudsmanul a considerat deja că furnizarea unei astfel de liste, la începutul tratării cererilor de acces public, permite solicitanților să înțeleagă natura documentelor identificate, motivele refuzului accesului (integral) și să formuleze cereri motivate de reexaminare, dacă este necesar.[27] Prin urmare, Ombudsmanul reiterează faptul că, din motive de bună administrare, Frontex ar trebui să furnizeze o listă a documentelor pe care le identifică ca intrând în domeniul de aplicare al cererilor lor de acces public la documente, cu excepția cazului în care divulgarea însăși a unei liste ar submina interesul (interesele) de a fi protejat(e). Ombudsmanul are încredere că Frontex va ține seama în mod corespunzător de opinia sa în tratarea cererilor de acces public în viitor. Ombudsmanul va continua să monitorizeze practica Frontex în această privință, pe baza plângerilor viitoare pe care le-ar putea primi.

Concluzie

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea concluzie:

Nu a existat o administrare defectuoasă în modul în care Frontex a tratat cererea reclamantului de acces public la documente.

Reclamantul și Frontex vor fi informate cu privire la această decizie.

Teresa Anjinho Ombudsmanul
European

Strasbourg, 7/10/2026

[1] A se vedea, de exemplu, articolele 6, 7 și 8 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=celex%3A32008L0115.

[2] Cuprins Ombudsmanul a desfășurat deja o anchetă din proprie inițiativă cu privire la rolul Frontex în operațiunile comune de returnare. A se vedea, în acest sens, Asigurarea respectării drepturilor fundamentale în cadrul operațiunilor comune de returnare forțată a migranților aflați în situație neregulamentară din țări terțe (OI/9/2014/MHZ): https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/44272.

[3] În cazul în care Punctele 1, 3, 4, 6 (parte), 9, 11, 12 și 13 din cerere.

[4] Punctele 2, 5, 6 (numai în ceea ce privește aeroportul de destinație), 7, 8 și 10 din cerere.

[5] În cazul în care Punctele 12 și (parțial) 14 din cerere.

[6] Punctul 14 din cerere.

[7] Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, disponibil la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/TXT/?uri=CELEX%3A32001R1049.

[8] Articolul 4 alineatul (1) litera (a) prima liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[9] Articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[10] Articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1049/2001.

[11] Articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[12] Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul 1049/2001.

[13] În decizia sa de confirmare, Frontex nu a invocat protecția procesului său decizional în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul 1049/2001.

[14] Raportul reuniunii este disponibil la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/doc/inspection-report/234637.

[15] Reclamantul a făcut trimitere la hotărârea Tribunalului din 15 ianuarie 2013, Guido Strack/Comisia Europeană, cauza T-392/07, punctul 45: https://juris.curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=132366&pageIndex=0&doclang=FR&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1982889.

[16] Disponibil la adresa: https://prd.frontex.europa.eu/document/final-reports-on-jros-nros-data-list-for-2024/.

[17] Hotărârea Curții de Justiție din 3 iulie 2014, Consiliul/In ‘t Veld, C-350/12 P, punctul 63: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=154535&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=13541857..

[18] Disponibil la adresa: https://prd.frontex.europa.eu/wp-content/themes/template/templates/cards/1/dialog.php?card-post-id=2722&document-post-id=18288.

[19] Hotărârea Tribunalului din 22 mai 2012 în cauza T-344/08, EnBW Energie Baden-Württemberg/Comisia, punctul 134: https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/document?source=document&text=&docid=122982&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=265898.

[20] Hotărârea Curții de Justiție din 22 ianuarie 2020 în cauzele C-175/18 P, PTC Therapeutics International Ltd/Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), punctele 95-96: https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/document?source=document&text=&docid=222502&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3093725. 

[21] Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017, Evropaïki Dynamiki/Parlamentul European, T‐136/15, punctul 62: https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/document/T/2015/T-0136-15-00000000RD-01-P-01/ARRET/197829-EN-1-html.

[22] A se vedea punctul 22 de mai sus. 

[23] Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 7 februarie 2002, Kuijer/Consiliul, T-211/00, punctul 57: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=T-211/00.

[24] Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2014, Reagens/Comisia, T-181/10, punctele 161, 162 și 172: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-181/10&language=EN.

[25] Hotărârea Tribunalului din 24 aprilie 2024, Sea-Watch eV/Frontex, T‐205/22, punctul 97: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-205/22.

[26] Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2012, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T-167/10, punctul 78: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-167/10&language=EN; Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2018, Falcon Technologies/Comisia, T-875/16, punctul 102: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-875/16&language=EN.

[27] A se vedea decizia Ombudsmanului în cauza 1129/2023/OAM: https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/194082.