Contextul plângerii

1. Una dintre sarcinile Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) este de a sprijini poliția statelor membre și autoritățile de patrulare la frontieră să coordoneze operațiunile transfrontaliere de combatere a introducerii ilegale de migranți [1].

2. Reclamantul, cercetător, a depus o cerere de acces public la documente din partea Europol la 12 noiembrie 2024.

3. Acesta a solicitat:

• procese-verbale ale reuniunilor dintre Europol și autoritățile naționale din Regatul Unit, Belgia, Franța, Germania și Țările de Jos privind activitățile de combatere a introducerii ilegale de migranți către rețelele care organizează călătorii clandestine cu ambarcațiuni mici către Regatul Unit;
• notificările Europol privind serviciile de informații și documentele de inițiere a investigațiilor referitoare la rețelele de introducere ilegală de migranți organizate din Canalul Mânecii; și
• Schimburile dintre Europol și Frontex (documente care includ, dar nu se limitează la e-mailuri, procese-verbale ale reuniunilor, anexe etc.) legate de operațiunile de combatere a introducerii ilegale de migranți și/sau de activitățile de gestionare a migrației.

4. În decembrie 2024, Europol a răspuns că a identificat 197 de documente, dintre care 185 erau mesaje schimbate prin intermediul „Aplicației de rețea pentru schimbul securizat de informații” (SIENA)[2]. Celelalte documente au inclus rapoarte privind reuniunile și schimburile cu autoritățile naționale și cu Frontex. Europol a refuzat accesul la toate aceste documente, invocând excepțiile de la accesul public prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) prima și a treia liniuță din Decizia Consiliului de administrație al Europol privind accesul public [3] (protecția siguranței publice, cum ar fi siguranța persoanelor fizice și juridice, îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor Europol, investigațiile și activitățile operaționale ale statelor membre, ale părților terțe sau ale organismelor Uniunii și relațiile internaționale, în special relațiile dintre Europol și partenerii săi, astfel cum sunt reglementate în capitolul V din Regulamentul Europol), precum și la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din decizia respectivă (protecția vieții private și a integrității persoanelor).

5. În ianuarie 2025, reclamantul a contestat decizia Europol de a refuza accesul (prin depunerea unei „cereri de confirmare”). Reclamantul a susținut că Europol a aplicat în mod incorect excepțiile de la accesul public și că Europol ar trebui cel puțin să ofere acces parțial la modelele de mesaje SIENA, eliminând toate informațiile sensibile. În februarie 2025, Europol și-a confirmat refuzul de a acorda acces public la documentele pe care le identificase.

6. Nemulțumit de răspunsul Europol, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului și a contestat decizia.

Ancheta

7. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la refuzul Europol de a acorda acces public la documentele solicitate în temeiul legislației UE privind accesul public la documente [Regulamentul 1049/2001 [4]].

8. În cursul anchetei, Ombudsmanul a primit un răspuns scris din partea Europol cu privire la plângere. Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat documentele solicitate de reclamant, cu excepția mesajelor schimbate prin intermediul SIENA.

9. Echipa de anchetă a Ombudsmanului a organizat apoi o reuniune cu reprezentanții Europol, în cursul căreia a inspectat, de asemenea, eșantioane ale mesajelor solicitate schimbate prin intermediul SIENA.

10. Ulterior, Ombudsmanul a primit observațiile reclamantului cu privire la raportul privind reuniunea.

Argumente prezentate Ombudsmanului

11. În decizia sa de confirmare, Europol a susținut că accesul public trebuie refuzat, având în vedere caracterul sensibil și operațional al documentelor solicitate și pe baza excepțiilor prevăzute la articolul 4 din Decizia Consiliului său de administrație privind accesul public.

12. Mai precis, Europol a declarat că toate documentele, inclusiv procesele-verbale ale reuniunilor și rapoartele solicitate, sunt legate de anchetele anterioare și actuale sau conțin informații cu privire la modul de operare al Europol și al partenerilor săi operaționali. Divulgarea unor astfel de informații ar dezvălui detalii sensibile privind domeniul de aplicare și capacitățile Europol și ale partenerilor săi de a combate migrația ilegală și ar pune în pericol eficacitatea și eficiența sarcinilor operaționale principale ale Europol. Europol și partenerii săi se bazează pe tratamentul confidențial al documentelor partajate între ei. Prin urmare, divulgarea acestora ar putea pune în pericol încrederea dintre Europol și partenerii săi, printre care se numără Frontex și autoritățile statelor membre.

13. Europol a remarcat că nu se poate acorda acces parțial, având în vedere că chiar și modelele ar conține informații sensibile privind operațiunile și procedurile. Europol a explicat că modelele sunt utilizate pentru toate tipurile de investigații, nu numai în ceea ce privește introducerea ilegală de migranți, și dezvăluie tipurile de informații care fac obiectul schimbului între diferitele forțe de poliție. Furnizarea accesului public la aceste modele ar expune, prin urmare, strategiile utilizate pentru investigații în general.

14. Având în vedere cele de mai sus, Europol a concluzionat că divulgarea documentelor solicitate ar submina protecția interesului public în ceea ce privește siguranța publică, cum ar fi siguranța persoanelor fizice și juridice, îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor Europol, investigațiile și activitățile operaționale ale statelor membre, ale părților terțe sau ale organismelor Uniunii, în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) prima liniuță din Decizia Consiliului de administrație privind accesul public.

15. În plus, Europol a susținut că divulgarea documentelor ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale ale Europol, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Decizia Consiliului de administrație privind accesul public. Europol a afirmat că această excepție de la accesul public se referă la relațiile Europol cu Frontex, deoarece este unul dintre „partenerii” Europol, astfel cum sunt definiți în capitolul V din Regulamentul Europol [5].

16. În cursul reuniunii cu echipa de anchetă a Ombudsmanului, reprezentanții Europol au declarat că, deși Europol recunoaște că relațiile dintre instituțiile UE și statele membre nu sunt protejate de excepția privind relațiile internaționale [6], excepția se poate aplica relațiilor sale cu alte organisme ale UE, în cazul cărora încrederea reciprocă este o cerință fundamentală din cauza naturii extrem de sensibile a informațiilor schimbate.

17. În cele din urmă, reprezentanții Europol au confirmat în cursul reuniunii cu echipa de anchetă a Ombudsmanului că nu au existat consultări cu părți terțe cu privire la cererea de acces, cum ar fi cu inițiatorii documentelor solicitate. Având în vedere că documentele se referă la reuniuni la nivel înalt, a fost clar că nu s-a putut acorda acces public.

18. Reclamantul a susținut că justificările Europol pentru refuzul accesului nu au fost suficiente. Europol nu a efectuat o evaluare individuală a tuturor documentelor înainte de a refuza accesul, dar a invocat argumente generale.

19. Reclamantul a afirmat că Europol ar fi trebuit să ofere cel puțin acces parțial la părțile nesensibile ale documentelor, inclusiv la modelele sale.

20. În cele din urmă, reclamantul a afirmat că excepția referitoare la relațiile internaționale nu se aplică schimburilor cu Frontex. El a menționat că Regulamentul Europol face distincție între organismele UE, pe de o parte, și alți parteneri internaționali, pe de altă parte, astfel încât excepția referitoare la protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale nu se poate aplica organismelor UE.

Evaluarea Ombudsmanului

21. Instituțiile și agențiile UE dispun de o marjă largă de apreciere atunci când stabilesc dacă divulgarea unui document ar aduce atingere vreunuia dintre interesele publice protejate în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 1049/2001, cum ar fi protecția interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale [7]. Ca atare, ancheta Ombudsmanului a urmărit să evalueze dacă a existat o eroare vădită în aprecierea Europol în această privință.

22. Inspecția documentelor a confirmat faptul că procesele-verbale identificate ale reuniunilor dintre Europol și autoritățile naționale și ale schimburilor dintre Europol și Frontex conțin informații sensibile, inclusiv detalii privind pozițiile strategice la nivel înalt privind activitățile de combatere a introducerii ilegale de migranți. Informațiile conținute în aceste documente nu sunt disponibile public în altă parte.

23. Inspecția a confirmat, de asemenea, că mesajele schimbate prin intermediul sistemului SIENA conțin informații operaționale detaliate cu privire la anchetele privind introducerea ilegală de migranți. O mare parte din informațiile din aceste documente au fost furnizate de statele membre și de Regatul Unit.

24. Pe baza inspecției și având în vedere explicațiile suplimentare furnizate de reprezentanții Europol în cursul reuniunii, Ombudsmanul constată că nu a existat nicio eroare vădită în evaluarea Europol potrivit căreia divulgarea documentelor solicitate ar putea submina interesul public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale (în măsura în care documentele solicitate se referă la reuniuni cu Regatul Unit și la informații furnizate de acesta). Ombudsmanul observă că aceste interese publice nu pot fi înlocuite de niciun alt interes public.

25. Acestea fiind spuse, Ombudsmanul examinează în prezent invocarea de către Europol a excepției privind relațiile internaționale prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001 pentru a-și proteja schimburile cu o altă agenție a UE, Frontex, în contextul unei anchete diferite. Ea va aborda în continuare această problemă în acest context.[8]

26. În cele din urmă, Ombudsmanul consideră că Europol ar fi putut furniza explicații mai specifice cu privire la motivul pentru care accesul la documentele în cauză a trebuit să fie refuzat și, în special, cu privire la motivul pentru care nu s-a putut acorda un acces parțial semnificativ la unele dintre rapoartele reuniunii. Ombudsmanul reamintește Europolului, în acest context, sugestia sa de îmbunătățire în cazul 851/2024/SF [9], și anume că „Europol ar trebui să furnizeze, în toate deciziile sale de refuz al accesului public, o motivare suficientă pentru a permite solicitanților de acces public la documente să înțeleagă de ce accesul nu a putut fi acordat sau a putut fi acordat doar parțial, ținând seama de conținutul specific al fiecărui document”.

Concluzie

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea concluzie:

Nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Europol în ceea ce privește refuzul accesului public la documentele în litigiu.

Reclamantul și Europol vor fi informați cu privire la această decizie.

Teresa Anjinho Ombudsmanul
European

Strasbourg, 18.3.2026

[1] https://www.europol.europa.eu/about-europol/european-serious-and-organised-crime-centre-esocc/european-migrant-smuggling-centre-emsc.

[2] SIENA este o platformă securizată creată de Europol pentru schimbul de informații dintre Europol și agențiile naționale de aplicare a legii, https://www.europol.europa.eu/how-we-work/services-support/siena.

[3] Decizia Consiliului de administrație al Europol de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului 1049/2001 în ceea ce privește documentele Europol, disponibilă la adresa: https://www.europol.europa.eu/sites/default/files/documents/decision_of_the_mb_rules_applying_reg_1049_2001.pdf

[4] Regulamentul 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2001/1049/oj. 

[5] Regulamentul 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol): https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02016R0794-20260111.  

[6] Hotărârea din 14 februarie 2012 în cauza T-59/09, Germania/Comisia, punctele 62-65, disponibilă la adresa: https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/affair?lang=EN&sort=AFF_NUM-DESC&searchTerm=%22T-59%2F09%22&publishedId=T-59%2F09.  

[7] Hotărârea din 1 februarie 2007, Sison/Consiliul, C‑266/05 P, punctul 64, disponibilă la adresa: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=C-266/05; Hotărârea din 27 noiembrie 2019, Izuzquiza și Semsrott/Frontex, T-31/18, punctul 65, disponibilă la adresa: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-31/18.

[8] Cauza 376/2025/PVV: https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/68246.

[9] https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/214746.