Aveți o plângere împotriva unei instituții sau unui organism al UE?
- RO Română
Traducerile automate pot conține erori care pot reduce claritatea și exactitatea; Ombudsmanul nu își asumă răspunderea pentru eventuale discrepanțe. Pentru cele mai fiabile informații și securitate juridică, vă rugăm să consultați versiunea sursă din engleză, linkul de mai sus.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați politica noastră lingvistică și de traducere.
Decizia Ombudsmanului European privind plângerile conexate 1372/2000/ADB, 1373/2000/ADB și 1374/2000/ADB împotriva Comisiei Europene
Decizie
Caz 1372/2000/ADB - Deschis la Luni | 04 decembrie 2000 - Decizie din Marți | 22 ianuarie 2002
Caz 1373/2000/ADB - Deschis la Luni | 04 decembrie 2000 - Decizie din Marți | 22 ianuarie 2002
Caz 1374/2000/ADB - Deschis la Luni | 04 decembrie 2000 - Decizie din Marți | 22 ianuarie 2002
Stimate domnule X.,
La 31 octombrie 2000, ați depus trei plângeri la Ombudsmanul European cu privire la condițiile dumneavoastră de muncă la Comisia Europeană și la relația dumneavoastră cu angajatorul. Cele trei plângeri au fost tratate în comun.
La 4 decembrie 2000, am transmis plângerile președintelui Comisiei Europene. Comisia Europeană și-a trimis avizul la 13 martie 2001. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 27 martie 2001. Ați prezentat observații suplimentare la 5 și 27 aprilie 2001. Au fost necesare investigații suplimentare. Comisia mi-a trimis informații suplimentare la 3 aprilie 2001. Am primit observațiile dumneavoastră suplimentare la 31 mai 2001 și la 31 octombrie 2001.
Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.
Plângerea
Reclamantul este funcționar în cadrul unui serviciu general al Comisiei Europene.
La 8 octombrie 1999, reclamantul a solicitat un post publicat de Comisie într-un anunț de post vacant. La 6 martie 2000, cererea sa a fost respinsă printr‐o decizie a Comisiei. Reclamantul a considerat că Comisia nu a motivat respingerea cererii sale (plângerea 1373/2000/ADB).
La 12 ianuarie 2000, Comisia a decis să modifice misiunea de lucru a reclamantului și să îl transfere pe un nou post în cadrul aceleiași direcții generale. Reclamantul a considerat că această modificare a fost efectuată împotriva consimțământului său și că nu există nicio legătură între experiența sa profesională și noua sa sarcină de serviciu (plângerea 1372/2000/ADB).
În cele din urmă, Comisia nu a emis raportul de evaluare al reclamantului pentru perioada 1997-1999 (plângerea 1374/2000/ADB).
Prin urmare, la 17 aprilie 2000, reclamantul a depus trei plângeri la autoritatea împuternicită să facă numiri, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 90 din Statutul funcționarilor. Acesta s-a plâns, respectiv, de decizia Comisiei de a-și modifica misiunea de serviciu fără consimțământul său, de lipsa motivării ca urmare a respingerii candidaturii sale și, respectiv, de neemiterea raportului său de evaluare pentru perioada 1997-1999. Toate cele trei plângeri au fost respinse implicit prin lipsa unui răspuns la 17 august 2000.
Prin urmare, la 31 octombrie 2000, reclamantul a depus trei plângeri la Ombudsmanul European. Plângerile au fost tratate în comun de către Ombudsman. Reclamantul a făcut următoarele afirmații:
1. Comisia a modificat sarcina de lucru a reclamantului fără consimțământul acestuia. În plus, nu exista nicio legătură între experiența sa profesională și noua sa misiune de serviciu.
2. Comisia nu și-a motivat decizia de respingere a candidaturii reclamantului pentru un post.
3. Comisia nu a emis raportul de evaluare al reclamantului pentru perioada 1997-1999.
4. În ceea ce privește cele trei afirmații menționate anterior, Comisia nu a răspuns solicitărilor reclamantului formulate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 90 din Statutul funcționarilor.
Reclamantul se așteaptă ca Comisia să recunoască faptele, să soluționeze situația, să îi acorde o compensație și să îi pedepsească pe funcționarii responsabili.
INQUIRY
Avizul Comisiei EuropeneAvizul Comisiei Europene cu privire la plângere a fost rezumat după cum urmează:
1. În ceea ce privește schimbarea misiunii de muncă a reclamantului, acestuia i s-a reamintit că articolul 7 alineatul (1) din Statutul funcționarilor permite autorității împuternicite să facă numiri să „repartizeze fiecare funcționar prin numire sau transfer într-un post din categoria sau serviciul său care corespunde gradului său”. În plus, potrivit unei jurisprudențe constante, instituțiile comunitare dispun de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește organizarea serviciilor lor și repartizarea funcționarilor lor, cu condiția ca repartizarea să se facă în interesul serviciului și cu respectarea principiului repartizării pe un post echivalent.
Directorul Direcției A l-a informat pe reclamant că noua sa sarcină de serviciu a fost decisă după consultarea unității responsabile și după un interviu cu el însuși. Decizia de modificare a repartizării reclamantului i-a fost explicată.
Comisia respinge argumentul întemeiat pe presupusa absență a unei legături între experiența profesională a reclamantului și noua sa misiune de serviciu. Schimbarea nu pune în pericol cariera reclamantului. Dosarele tratate de reclamant s-au modificat ca urmare a unei reorganizări interne a Direcției Generale (DG). Cu toate acestea, chiar și în noua sa misiune, reclamantul se ocupă în continuare de o serie de dosare cu care se ocupase anterior. Prin urmare, este inadecvat să se afirme că experiența sa profesională nu este relevantă. În plus, principiul repartizării pe un post echivalent nu implică o comparație între sarcinile îndeplinite înainte și după schimbare, ci implică faptul că sarcinile ar trebui să fie conforme cu gradul funcționarului.
2. Nu a existat nicio respingere din oficiu a cererii reclamantului. El a fost singurul reclamant în temeiul articolului 29-1a din Statutul funcționarilor. Au fost luate în considerare elementele esențiale ale profilului reclamantului. Cu toate acestea, autoritatea împuternicită să facă numiri a considerat că acesta nu ar fi în măsură să îndeplinească următoarea cerință din anunțul de post vacant: „să creeze și să dezvolte inițiative strategice pe termen lung, cum ar fi documente de politică privind aspecte legate de accesul la diseminarea electronică și exploatarea comercială a informațiilor din sectorul public”. Prin urmare, autoritatea împuternicită să facă numiri a decis să numească un nou funcționar de pe o listă de rezervă întocmită în urma unui concurs general. DG Personal și Administrație l-a informat pe reclamant cu privire la respingerea cererii sale, utilizând „cotorul verde” obișnuit pentru toți solicitanții respinși și care nu menționează niciun motiv pentru respingere.
3. În ceea ce privește raportul de evaluare pentru perioada 1997-1999, au avut loc două interviuri, la 6 octombrie 1999 și, respectiv, la 26 noiembrie 1999. Raportul de evaluare a fost întocmit la 10 ianuarie 2000. Reclamantul a atacat-o, însă evaluatorul de apel nu a modificat raportul de evaluare. Prin urmare, reclamantul s-a adresat Comitetului mixt pentru rapoartele de personal. Acesta din urmă a considerat că niciun element nu poate justifica reevaluarea deciziei evaluatorului de apel de a nu modifica raportul de evaluare. Acesta a considerat, de asemenea, că întocmirea raportului de evaluare respectă procedura prevăzută în Ghidul privind rapoartele de evaluare și principiile echității și obiectivității. Întârzierea în emiterea raportului de evaluare al reclamantului pentru perioada 1997-1999 se datorează numeroaselor căi de atac introduse de reclamant. Această întârziere nu a avut efecte negative asupra carierei reclamantului, întrucât acesta a fost promovat în gradul A4 în 1999.
4. La 10 ianuarie 2001, Comisia a răspuns solicitărilor reclamantului formulate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 90 din Statutul funcționarilor.
Ombudsmanul European a transmis reclamantului avizul Comisiei Europene, invitându-l să formuleze observații. În răspunsul său, reclamantul a declarat următoarele:
1. Prin modificarea sarcinii de serviciu a reclamantului, autoritatea împuternicită să facă numiri nu a acționat în interesul serviciului. Reclamantul a fost repartizat într-o unitate care, potrivit unui comitet director din care făceau parte dl Prodi și dl Kinnock, avea un personal excedentar și trebuia redus. Spre deosebire de aceasta, Cartea albă a Comisiei privind guvernanța în Uniunea Europeană a subliniat importanța activităților legate de competențele reclamantului. Argumentul „reorganizării interne necesare în cadrul direcției generale” pare a fi excesiv. Dintre cele 800 de persoane care lucrează în serviciul său, au fost modificate doar sarcinile de serviciu și îndatoririle reclamantului. Această modificare a fost făcută împotriva voinței reclamantului. Noile sarcini nu intră în sfera de competență a reclamantului și, prin urmare, necesită eforturi considerabile. Posibilele consecințe asupra carierei reclamantului sunt evidente.
2. În pofida solicitărilor formulate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 90 din Statutul funcționarilor, reclamantul nu a avut cunoștință de motivele respingerii candidaturii sale timp de nouă luni. Acest lucru pare să contravină articolului 25-3 din Statutul funcționarilor, care prevede un nivel minim de transparență (1).
Autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să motiveze respingerea unei cereri. Aceasta a susținut că reclamantul nu a putut îndeplini următoarea cerință prevăzută în anunțul de post vacant „de a crea și dezvolta inițiative strategice pe termen lung, cum ar fi documente de politică privind aspecte legate de accesul la diseminarea electronică și exploatarea comercială a informațiilor din sectorul public”. Cu toate acestea, rapoartele de evaluare anterioare ale reclamantului se refereau în mod precis la competențele de inițiativă strategică ale reclamantului.
Reclamantul subliniază, de asemenea, că, în răspunsul său, la cererile formulate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 90 din Statutul funcționarilor, Comisia a declarat că au existat doi candidați pentru acest post. În observațiile sale adresate Ombudsmanului, Comisia arată că reclamantul era singurul reclamant. Această discrepanță arată incoerența declarațiilor Comisiei.
3. În cele din urmă, în ceea ce privește neemiterea raportului de evaluare al reclamantului pentru perioada 1997-1999; reclamantul a informat serviciile Ombudsmanului la 6 decembrie 2000 că raportul său de evaluare pentru perioada 1997-1999 a fost finalizat la 9 noiembrie 2000, după ce Comitetul mixt pentru rapoartele de evaluare a personalului și-a dat avizul la 9 octombrie 2000. În conformitate cu articolul 7 din Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor și cu Ghidul privind rapoartele de evaluare, întreaga procedură ar fi trebuit să fie finalizată până la 31 decembrie 1999. Raportul de evaluare al reclamantului a fost întocmit în cele din urmă cu o întârziere de zece luni. Această întârziere nu se datorează în niciun caz căilor de atac ale reclamantului care și-a exercitat dreptul la o cale de atac. Neemiterea raportului de evaluare al reclamantului și întârzierea procedurii ar fi putut avea o influență asupra respingerii candidaturii reclamantului pentru acest post.
La 4 februarie 2001, reclamantul a pretins că este victima unor comentarii ofensatoare și calomnioase în e-mailuri. Acesta a informat Ombudsmanul că, la 1 februarie 2001, a prezentat Comisiei o cerere de asistență în conformitate cu articolul 24 din Statutul funcționarilor. La 3 aprilie 2001, Comisia Europeană a informat serviciile Ombudsmanului că va fi deschisă o anchetă administrativă pentru a stabili dacă articolul 24 din Statutul funcționarilor se poate aplica în cazul de față. La 21 noiembrie 2001, Comisia a informat Ombudsmanul că ancheta era încă în desfășurare. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că nu este oportun să investigheze această nouă acuzație în cadrul prezentei anchete.
Reclamantul a furnizat, de asemenea, Ombudsmanului informații care nu fac parte din prezenta anchetă, dar care se referă la alte plângeri sau la posibile noi plângeri depuse de reclamant. Prin urmare, prezenta decizie nu va aborda aceste aspecte.
DECIZIA
1 Modificarea sarcinii de lucru a reclamantului1.1 Reclamantul a susținut că Comisia i-a schimbat misiunea de lucru fără consimțământul său. În plus, nu exista nicio legătură între experiența sa profesională și noua sa misiune de serviciu.
1.2 Comisia a susținut că articolul 7 alineatul (1) din statut permite autorității împuternicite să facă numiri să repartizeze fiecare funcționar, prin numire sau prin transfer, pe un post din categoria sau din serviciul său care corespunde gradului său.
1.3 Ombudsmanul observă că, în conformitate cu jurisprudența constantă a instanțelor comunitare, instituțiile comunitare dispun de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește organizarea serviciilor lor și repartizarea funcționarilor lor, cu condiția ca repartizarea să se facă în interesul serviciului și în conformitate cu principiul repartizării pe un post echivalent (2). Acest principiu impune ca sarcinile să fie conforme cu gradul funcționarului (3). În cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate anterior, Statutul funcționarilor nu impune acordul funcționarului cu privire la o nouă misiune (4).
1.4 În cazul de față, nu pare să existe niciun indiciu că noile sarcini atribuite reclamantului, chiar dacă s-au modificat parțial, nu erau conforme cu gradul său. În plus, simplul fapt că reclamantul a fost repartizat într-o unitate cu personal excedentar, în care urmau să fie reduse cinci posturi, nu înseamnă că expertiza reclamantului nu a fost necesară pentru postul specific în care a fost repartizat. Prin urmare, nimic nu sugerează că noua cesiune nu a fost efectuată în interesul serviciului.
1.5 Având în vedere cele de mai sus, se pare că instituția nu și-a depășit autoritatea juridică în ceea ce privește atribuirea unui nou post reclamantului. Prin urmare, Ombudsmanul nu a constatat niciun caz de administrare defectuoasă în legătură cu acest aspect al cazului.
2 Nemotivare ca urmare a respingerii candidaturii pentru un post2.1 Reclamantul a susținut că Comisia nu și-a motivat decizia de respingere a candidaturii sale pentru un post.
2.2 Comisia a susținut că reclamantul a fost informat cu privire la respingerea cererii sale cu "cotorul verde" obișnuit utilizat pentru toți solicitanții respinși și care nu menționează niciun motiv pentru respingere. Reclamantul a fost singurul reclamant în temeiul articolului 29-1a din Statutul funcționarilor. Reclamantul nu a îndeplinit toate cerințele și, prin urmare, Comisia a decis să numească un nou funcționar de pe o listă de rezervă.
2.3 În observațiile sale adresate Ombudsmanului, reclamantul nu a fost de acord cu explicațiile Comisiei privind respingerea cererii sale. Cu toate acestea, Ombudsmanul observă că, în conformitate cu jurisprudența instanțelor comunitare, este de competența autorității împuternicite să facă numiri să stabilească dacă un candidat îndeplinește cerințele unui anunț de post vacant, iar această decizie poate fi contestată numai în caz de eroare vădită (5). Instituția nu pare să își fi depășit autoritatea juridică atunci când a decis că reclamantul, care era singurul candidat pentru ocuparea postului prin promovare sau transfer, nu îndeplinea cerințele prevăzute în anunțul pentru ocuparea unui post vacant.
2.4 În cazul de față, reclamantul a fost informat cu privire la motivele respingerii cererii sale în avizul Comisiei privind plângerea, care a fost comunicat reclamantului de către Ombudsman. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că nu este justificat să investigheze în continuare acest aspect al cazului.
3 Neemiterea raportului de evaluare pentru perioada 1997-19993.1 Reclamantul a susținut că Comisia nu a emis raportul de evaluare al reclamantului pentru perioada 1997-1999.
3.2 Comisia a susținut că raportul de evaluare pentru perioada 1997-1999 a fost întocmit la 10 ianuarie 2000 și că s-a produs o întârziere suplimentară din cauza căilor de atac introduse de reclamant.
3.3 Ombudsmanul remarcă faptul că, în conformitate cu jurisprudența instanțelor comunitare, neîntocmirea la timp a unui raport de evaluare este o greșeală de serviciu. Ombudsmanul observă, de asemenea, că o întârziere în întocmirea unui raport de evaluare ar putea fi justificată în circumstanțe excepționale (6).
3.4 În speță, raportul de evaluare întocmit la 10 ianuarie 2000 a fost contestat de reclamant și, prin urmare, nu putea fi considerat definitiv. Cea definitivă a fost instituită abia la 9 noiembrie 2000, în timpul anchetei Ombudsmanului. Având în vedere articolul 7 din Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor (7), întârzierea s-a ridicat, prin urmare, la 10 luni.
3.5 Prin urmare, se pare că Comisia nu a finalizat raportul de evaluare al reclamantului pentru perioada 1997-1999, în conformitate cu calendarul stabilit de dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor. Cu toate acestea, întrucât raportul de evaluare a fost finalizat în mod corespunzător, Ombudsmanul consideră că nu este justificat să investigheze în continuare acest aspect al cazului.
4 Lipsa unui răspuns în cadrul procedurilor prevăzute la articolul 90 din Statutul funcționarilor4.1 Reclamantul a susținut că Comisia nu a răspuns solicitărilor sale formulate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 90 din Statutul funcționarilor.
4.2 În cursul anchetelor Ombudsmanului cu privire la prezentul litigiu, Comisia a informat Ombudsmanul că reclamantul a primit un răspuns la solicitările sale la 10 ianuarie 2001. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că nu este justificat să investigheze în continuare acest aspect al cazului.
5 ConcluziePe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu există un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.
Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.
Cu stimă,
Jacob SÖDERMAN
(1) Articolele 25-3 din statut: „Deciziile specifice privind numirea, stabilirea, promovarea, transferul, stabilirea statutului administrativ și încetarea raporturilor de muncă ale unui funcționar se repartizează imediat la sediul instituției de care aparțin funcționarii și se publică în Buletinul lunar al personalului Comunităților”.
(2) Hotărârea din 23 noiembrie 1999, Sabbioni/Comisia (T-129/98).
(3) Hotărârea din 23 octombrie 1990, Pitrone/Comisia (T-46/89, Rec., p. II-577).
(4) Hotărârea din 11 iulie 1996, Aubineau/Comisia (T-102/95, RecFP, p. II-1053).
(5) Hotărârea din 4 iulie 1989, Kerzmann/Curtea de Conturi Europeană (C-198/87. Rec., p. 2083).
(6) Hotărârea din 28 mai 1997, Burban/Parlamentul (T-59/96, RecFP, p. II-331).
(7) "(.) Întreaga procedură se încheie cel târziu la 31 decembrie."