Stimată doamnă M.,

La 17 martie 2000, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la participarea dumneavoastră la procedurile de recrutare ale Comisiei.

În plângerea dumneavoastră susțineți că:

(i) discriminarea pe motive de vârstă, în sensul că nu vi s-a permis să participați la un concurs deoarece aveți peste 35 de ani;

(ii) că nu vi s-au plătit cheltuieli pentru participarea la procedurile de recrutare ale Comisiei (a) la Bruxelles la 7 octombrie 1998 și (b) în Regatul Unit la 6 februarie 1999;

(iii) că un funcționar al Comisiei care v-a telefonat cu privire la cererile dumneavoastră de rambursare a cheltuielilor a făcut remarci nepoliticoase și sexiste și a încercat în mod deliberat să vă facă probleme.

În ceea ce privește punctul (i) din plângerea dumneavoastră, articolul 2.4 din Statutul Ombudsmanului European prevede:

După o examinare atentă a plângerii dumneavoastră, s-a constatat că această condiție nu a fost îndeplinită. Prin urmare, Ombudsmanul nu avea dreptul să trateze acest aspect al plângerii dumneavoastră. Cu toate acestea, spre informarea dumneavoastră, am anexat o copie a deciziei Ombudsmanului din 4 noiembrie 1998 de închidere a anchetei sale din proprie inițiativă privind utilizarea limitelor de vârstă în concursurile de recrutare.

La 18 mai 2001, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia și-a trimis avizul la 5 octombrie 2001 și vi l-am transmis împreună cu o invitație de a formula observații, dacă doriți. Se pare că nu s-a primit nicio observație din partea dumneavoastră.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

În plângerea sa, reclamanta susține că nu i s-au plătit încă cheltuieli pentru participarea la procedurile de recrutare ale Comisiei: (a) în cadrul concursului pentru agenți temporari 10T/V/98, desfășurat la Bruxelles la 7 octombrie 1998 și (b) în cadrul concursului general COM/A/11/98, desfășurat în Regatul Unit la 6 februarie 1999. În plus, reclamanta susține că un funcționar al Comisiei care i-a telefonat cu privire la cheltuielile sale de călătorie a făcut remarci nepoliticoase și sexiste și a încercat în mod deliberat să îi facă dificultăți.

INQUIRY

(i) Comisia a clarificat poziția privind plata cheltuielilor de deplasare și de ședere către reclamant. Pentru concursul de agenți temporari 10T/V/98, care a avut loc la Bruxelles la 7 octombrie 1998, reclamantul avea dreptul să primească următoarea plată, pe baza unor criterii comune pentru toți candidații:

O rată zilnică de subzistență de € 50 (34,32 lire sterline la cursurile de schimb pentru acea perioadă) călătoresc de la adresa ei de domiciliu (Suffolk) la Bruxelles și înapoi de 41,00 lire sterline (Suffolk la Londra și înapoi) și 53,20 lire sterline (Londra la Bruxelles și înapoi).

Dreptul total era de 128,52 GBP, sumă care a fost trimisă spre plată la 18 martie 1999 în contul bancar al reclamantului. Întârzierea la plată a fost cauzată parțial de faptul că reclamanta nu avea biletul de tren la ea la data interviului.

Reclamantul a fost, de asemenea, candidat pentru COM/A/11/98 și a participat la testele de preselecție desfășurate la Wembley la 14 septembrie 1998. Adresa ei în acest moment a fost dată pe formularul ei de candidatură (Essex), motiv pentru care a fost invitată la centrul de testare din Londra. Ghidul candidaților publicat în Jurnalul Oficial preciza în mod clar că „cheltuielile de deplasare și de ședere pentru participarea la testul de preselecție nu vor fi rambursate” (secțiunea D.1).

Ulterior, aceste teste au trebuit să fie anulate și, ulterior, au fost reluate la 6 februarie 1999. Având în vedere circumstanțele excepționale legate de anularea anterioară, Comisia s-a angajat să plătească o anumită compensație pentru toți candidații prezenți la testele din februarie care, în septembrie, au trebuit să parcurgă peste 300 km de la adresa lor (astfel cum a fost notificată în formularele lor de candidatură) până la centrul de testare la care au fost convocați. Reclamanta nu era eligibilă pentru o astfel de plată, deoarece distanța dintre adresa sa înregistrată și centrul de testare era mai mică de 300 km.

În ceea ce privește testele din septembrie, cheltuielile de deplasare și de ședere pentru participarea la testele de preselecție din februarie nu vor fi rambursate. Prin urmare, reclamantul nu ar fi fost eligibil pentru nicio plată. Din nou, reclamantul a fost invitat să participe la centrul din Londra, deoarece Unitatea de recrutare nu primise nicio notificare cu privire la vreo schimbare de adresă.

(ii) Comisia se așteaptă ca întregul personal să trateze cu amabilitate membrii publicului. Aceasta regretă afirmațiile făcute de reclamant, dar nu poate întreprinde acțiuni suplimentare pe baza informațiilor disponibile în prezent.

Reclamantul nu a transmis observații cu privire la avizul Comisiei.

DECIZIA

1.1 Reclamantul a invocat discriminarea pe motive de vârstă la punctul (i) din plângerea sa. În ceea ce privește această afirmație, articolul 2.4 din Statutul Ombudsmanului European prevede:

„Plângerea se depune în termen de doi ani de la data la care faptele pe care se bazează au fost aduse la cunoștința persoanei care a depus plângerea.”

După o examinare atentă a plângerii, s-a constatat că această condiție nu a fost îndeplinită. Prin urmare, Ombudsmanul nu avea dreptul să trateze acest aspect al plângerii.

1.2 Ombudsmanul European a informat reclamantul cu privire la rezultatele anchetei din proprie inițiativă a Ombudsmanului privind limitele de vârstă, trimițându-i o copie a deciziei Ombudsmanului din 4 noiembrie 1998 de închidere a anchetei sale din proprie inițiativă privind utilizarea limitelor de vârstă în concursurile de recrutare.

2.1 Reclamantul a susținut că nu i s-au plătit încă cheltuielile de călătorie pentru participarea la concursul pentru agenți temporari 10T/V/98, care a avut loc la Bruxelles la 7 octombrie.

2.2 În avizul său, Comisia a explicat că suma totală de 128,52 GBP aferentă dreptului reclamantului a fost trimisă spre plată la 18 martie 1999 în contul bancar al reclamantului. Potrivit Comisiei, întârzierea la plată a fost cauzată parțial de faptul că reclamanta nu avea biletul de tren la ea la data interviului.

2.3 Pe baza anchetelor Ombudsmanului, se pare că Comisia a plătit cheltuieli de călătorie pentru participarea la concursul pentru agenți temporari 10T/V/98 și, prin urmare, nu există un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește această afirmație.

3.1 Reclamantul a susținut că nu i s-au plătit încă cheltuielile de călătorie pentru participarea la concursul general COM/A/11/98 organizat în Regatul Unit la 6 februarie 1999.

3.2 În avizul său, Comisia a explicat că reclamantul a participat la testele de preselecție desfășurate la Wembley la 14 septembrie 1998. Adresa ei în acest moment a fost dată pe formularul ei de candidatură (Essex), motiv pentru care a fost invitată la centrul de testare din Londra. Ghidul candidaților publicat în Jurnalul Oficial preciza în mod clar că „cheltuielile de deplasare și de ședere pentru participarea la testul de preselecție nu vor fi rambursate” (secțiunea D.1). Ulterior, aceste teste au trebuit să fie anulate și, ulterior, au fost reluate la 6 februarie 1999. Având în vedere circumstanțele excepționale legate de anularea anterioară, Comisia s-a angajat să plătească o anumită compensație pentru toți candidații prezenți la testele din februarie care, în septembrie, au trebuit să parcurgă peste 300 km de la adresa lor (astfel cum a fost notificată în formularele lor de candidatură) până la centrul de testare la care au fost convocați. Reclamanta nu era eligibilă pentru o astfel de plată, deoarece distanța dintre adresa sa înregistrată și centrul de testare era mai mică de 300 km.

3.3 Ombudsmanul consideră că Comisia a oferit o explicație satisfăcătoare cu privire la motivele pentru care a considerat că reclamanta nu era eligibilă pentru nicio compensație pentru cheltuielile sale de călătorie. Pe baza elementelor disponibile, Ombudsmanul nu constată nicio administrare defectuoasă în ceea ce privește această afirmație.

4.1 Reclamantul a susținut că un funcționar al Comisiei care i-a telefonat cu privire la cheltuielile sale a făcut remarci grosolane și sexiste și a încercat în mod deliberat să îi facă probleme.

4.2 În avizul său, Comisia a afirmat că se așteaptă ca întregul personal să trateze cu amabilitate cetățenii. Aceasta și-a exprimat regretul cu privire la afirmațiile făcute de reclamant, dar a afirmat că nu poate întreprinde acțiuni suplimentare pe baza informațiilor disponibile.

4.3 Ombudsmanul consideră că Comisia a fost îndreptățită să considere că nu poate întreprinde acțiuni suplimentare pe baza informațiilor disponibile. Prin urmare, Ombudsmanul nu constată niciun caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește această afirmație.

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

Jacob SÖDERMAN