Contextul plângerii

1. La 16 ianuarie 2019, reclamanta a solicitat Parlamentului European (Parlamentul) să îi acorde acces public la cinci avize juridice (care datează din 1993, 1999, 2004, 2005 și 2012) privind situația contractuală a instructorilor de limbi străine angajați de Parlament pentru a oferi formare lingvistică deputaților săi.

2. La 15 februarie 2019, Parlamentul a explicat că nu există niciun aviz juridic disponibil pentru 1999, dar că a identificat patru documente care se încadrează în domeniul de aplicare al cererii reclamantului: avizele juridice SJ-13/93, SJ-77/05 și SJ-314/12 și nota SJ-246/04.

3. Parlamentul a acordat reclamantului acces la trei dintre aceste patru documente, dar a refuzat atât accesul public integral, cât și parțial la cel mai recent aviz juridic (SJ-314/12), pe motiv că ar submina protecția procedurilor judiciare și a consultanței juridice.[1] Acest aviz juridic discută posibilitatea recrutării de instructori de limbi străine ca agenți temporari.

4. La 21 februarie 2019, reclamantul a depus o cerere de reexaminare, o așa-numită „cerere de confirmare”. La 2 aprilie 2019, Parlamentul și-a confirmat refuzul de a acorda acces public la document.

5. Nemulțumit de decizia Parlamentului, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului la 8 aprilie 2019.

Ancheta

6. Ombudsmanul a deschis o anchetă privind refuzul Parlamentului de a acorda acces la avizul juridic SJ-314/12. Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat documentul solicitat.

Argumente prezentate Ombudsmanului

Argumentele reclamantului

7. Reclamantul a susținut că există un interes public superior care justifică divulgarea documentului solicitat. Ea a afirmat că cetățenii UE au dreptul la practici administrative transparente și au interesul de a proteja multilingvismul în Parlament. Transparența în ceea ce privește discuțiile juridice interne ale Parlamentului referitoare la posibilitățile de recrutare a instructorilor de limbi străine ca agenți temporari este necesară în acest caz pentru a se asigura că Parlamentul respectă normele privind situația contractuală a personalului său și nu abuzează de puterea sa în relația contractuală cu instructorii de limbi străine. Reclamantul susține că acest interes public prevalează asupra interesului Parlamentului de a obține consultanță juridică sinceră, obiectivă și cuprinzătoare.

Argumentele Parlamentului European

8. Parlamentul a susținut că documentul solicitat conține discuții juridice detaliate de natură sensibilă cu privire la posibilitatea recrutării de agenți temporari. Aceasta a susținut că divulgarea documentului ar putea afecta capacitatea Parlamentului de a primi avize juridice sincere, obiective și cuprinzătoare în viitor și, de asemenea, prezintă un risc probabil de subminare a capacității Parlamentului de a se apăra în instanță.

Evaluarea Ombudsmanului

9. Ombudsmanul observă că, în conformitate cu jurisprudența instanțelor europene [2], pentru a se baza pe excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul 1049/2001, amenințarea percepută la adresa protecției procedurilor judiciare și/sau a consultanței juridice trebuie să fie previzibilă în mod rezonabil și nu pur ipotetică.

10. După ce a examinat toate documentele solicitate și a obținut clarificări din partea serviciilor Parlamentului în ceea ce privește modul în care documentul ar putea fi relevant pentru aplicarea excepției menționate mai sus, Ombudsmanul consideră că Parlamentul a furnizat o justificare convingătoare pentru refuzul de a divulga documentul solicitat.  În contextul prezentei cauze, Parlamentul a susținut în mod întemeiat că este previzibil în mod rezonabil că divulgarea documentului solicitat ar afecta capacitatea Parlamentului de a primi în viitor consultanță juridică sinceră, obiectivă și cuprinzătoare și i-ar submina capacitatea de a se apăra în cadrul procedurilor judiciare. Având în vedere obiectul documentului, posibilitatea ca acesta să fie relevant în procedurile judiciare nu este pur ipotetică.

11. Ombudsmanul nu consideră că există un interes public superior care să justifice divulgarea publică a acestui document.

12. Prin urmare, excepția a fost aplicată în mod corespunzător și nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă.

Concluzie

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea concluzie:

Nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă din partea Parlamentului European.

Reclamantul și Parlamentul vor fi informați cu privire la această decizie.

Emily O'Reilly

Ombudsmanul European

Strasbourg, 15/07/2019

[1] Astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32001R1049&rid=1.

[2] A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 1 iulie 2008, Suedia și Turco/Consiliul, cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P, punctele 42-43.