Contextul plângerii

1. Plângerea se referă la modul în care Comisia Europeană a tratat o plângere privind încălcarea dreptului comunitar referitoare la o presupusă încălcare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (directiva)[1].

2. Reclamantul are dublă cetățenie, germană și belgiană. Soția lui este libaneză. În perioada ianuarie-octombrie 2008, reclamantul a înaintat Comisiei 7 plângeri privind încălcarea dreptului comunitar, susținând că Regatul Unit, Irlanda și Belgia au încălcat articolul 5 alineatul (2) din directivă [2]. El a subliniat, de exemplu, că Regatul Unit și Irlanda au solicitat în mod ilegal o viză de la soția sa înainte ca aceasta să poată intra în țară. El a subliniat că aceștia ar fi trebuit să accepte permisul său de ședere valabil.

3. La 25 septembrie 2009, reclamantul a depus o plângere inițială la Ombudsman (2199/2009/KM), în care a susținut că Comisia nu ia în serios plângerile sale. Ombudsmanul a răspuns la 1 octombrie 2009 afirmând că nu există motive suficiente pentru o anchetă, în parte pentru că reclamantul nu a indicat exact ceea ce consideră că a făcut Comisia în mod greșit și în parte pentru că perioada de un an acordată Comisiei pentru a trata plângerile privind încălcarea dreptului comunitar (astfel cum se prevede la punctul 8 din Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Ombudsmanul European privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar [3]) nu expirase încă în momentul în care reclamantul a depus plângerea la Ombudsman.

4. La 29 martie 2011, reclamantul a depus o nouă plângere (773/2011/OV) la Ombudsman, în care a indicat că problemele pe care le-a reclamat inițial persistă. Reclamantul a susținut că Comisia nu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a atenua problemele și că, de fapt, nimic nu s-a schimbat de când s-a confruntat pentru prima dată cu problemele, în urmă cu patru ani. Noua sa plângere se referea la 4 dintre cele 7 plângeri privind încălcarea dreptului comunitar.

Obiectul anchetei

5. La 12 aprilie 2011, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să prezinte un aviz cu privire la prima afirmație a reclamantului potrivit căreia acesta nu a răspuns pe fond la cele trei plângeri ale sale privind încălcarea dreptului comunitar, și anume: SG/CDC(2008)A/5303, SG/CDC(2008)A/7022 și SG/CDC(2008)A/8172. În ceea ce privește a doua afirmație a reclamantului potrivit căreia Comisia nu a tratat în mod corespunzător cea de a patra plângere privind încălcarea dreptului comunitar SG/CDC(2008)A/1076 împotriva Regatului Unit (referitor la presupusa obligație ilegală de a deține viză pentru ca membrii de familie ai cetățenilor UE să intre în Regatul Unit), Ombudsmanul l-a informat pe reclamant că nu există încă motive suficiente pentru o anchetă, întrucât reclamantul a susținut doar, în general, că Comisia nu face tot ce îi stă în putință pentru a-i atenua problemele și că problemele reclamate persistă. Cu toate acestea, la 31 mai 2011, în urma clarificărilor suplimentare din partea reclamantului din 12 aprilie și 26 mai 2011, Ombudsmanul l-a informat pe reclamant că există suficiente motive pentru o anchetă cu privire la a doua afirmație a acestuia și, prin urmare, a solicitat, de asemenea, Comisiei un aviz cu privire la această afirmație.

6. Cu toate acestea, la 3 iulie 2011, reclamantul a informat Ombudsmanul că, în urma informațiilor primite de la Comisie cu privire la răspunsurile la plângerile sale privind încălcarea dreptului comunitar care i-au fost trimise cu mult timp în urmă, dar la o adresă incorectă, dorea doar să își mențină a doua afirmație referitoare la plângerea privind încălcarea dreptului comunitar SC/CDC(2008)A/1076. Reclamantul a considerat că răspunsurile Comisiei au fost declanșate de intervenția Ombudsmanului și a mulțumit Ombudsmanului pentru ancheta sa de până acum. Prin urmare, la 4 august 2011, Ombudsmanul s-a adresat în scris Comisiei pentru a o informa că ancheta sa s-a limitat la următoarele afirmații.

Afirmație:

Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar SG/CDC(2008)A/1076.

Ancheta

7. Ombudsmanul a transmis plângerea Comisiei în vederea obținerii unui aviz. Comisia și-a trimis avizul la 19 octombrie 2011. Aceasta a fost trimisă reclamantului, care și-a prezentat observațiile la 28 octombrie 2011.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

A. Presupusa nesoluționare corespunzătoare a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar

Argumente prezentate Ombudsmanului

8. Reclamantul a susținut că plângerea SG/CDC(2008)A/1076 nu a fost tratată în mod corespunzător de către Comisie. Reclamantul a declarat că, în 2008, a aflat că, contrar directivei, Regatul Unit impune membrilor de familie ai cetățenilor UE să solicite o viză înainte de a intra în Regatul Unit. Prin urmare, la 29 ianuarie 2008, acesta a înaintat Comisiei o plângere privind încălcarea dreptului comunitar. La 30 ianuarie 2008, acesta a primit o confirmare de primire potrivit căreia plângerea sa a fost înregistrată cu numărul de referință SG/CDC(2008)A/1076. Prin scrisoarea din 14 aprilie 2008, Comisia a informat reclamantul că a trimis o scrisoare autorităților britanice la 27 martie 2007, invitându-le să prezinte observații, și că Regatul Unit a răspuns la 4 iunie 2007. Comisia a informat, de asemenea, reclamantul că este evident că problema a fost cauzată de o transpunere incorectă a directivei și că plângerea reclamantului va fi luată în considerare în cadrul unei examinări globale a conformității legislației Regatului Unit cu directiva, care este în curs de desfășurare. Reclamantul a susținut că acest răspuns din 14 aprilie 2008 a fost singurul răspuns de fond pe care l-a primit din partea Comisiei. La 29 iulie 2008, reclamantul a solicitat o actualizare și, la 11 august 2008, a primit o confirmare de primire care indica un nou număr de plângere [SG/CDC(2008)A/6111], deși nu depusese o nouă plângere. Cu toate acestea, nu a existat un răspuns pe fond. La 17 septembrie 2008, reclamantul a trimis o altă scrisoare de atenționare, subliniind că dorește să călătorească în Regatul Unit împreună cu soția sa. El nu a primit niciun răspuns și, pentru o vreme, a renunțat la ideea de a călători în Regatul Unit. La 28 martie și 26 aprilie 2011, reclamantul a solicitat din nou o actualizare. La 26 aprilie 2011, Comisia a răspuns că a avut o reuniune bilaterală cu autoritățile britanice și că își finalizează evaluarea. La 11 iulie 2011, Comisia a informat reclamantul că a inițiat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Regatului Unit și a trimis o scrisoare de punere în întârziere. Potrivit reclamantului, Comisia nu a explicat ce s-a întâmplat între aprilie 2008 (data primului răspuns al Comisiei) și aprilie 2011 (data celui de-al doilea răspuns al Comisiei). Prin urmare, în opinia reclamantului, se pare că nu s-a întâmplat nimic în acești trei ani.

9. În avizul său, Comisia a afirmat că plângerea reclamantului se referea la interpretarea de către autoritățile britanice a articolului 5 alineatul (2) din directivă, care prevede că „membrii amilici care nu sunt resortisanți ai unui stat membru au obligația de a deține o viză de intrare numai în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 sau, după caz, cu legislația națională. În sensul prezentei directive, deținerea permisului de ședere valabil menționat la articolul 10 scutește acești membri de familie de obligația de a deține viză”(sublinierea noastră). În plângerea sa din 4 aprilie 2008, reclamantul a informat Comisia că autoritățile britanice au interpretat ultima teză a articolului 5 alineatul (2) din directivă în sensul că numai deținerea unui permis de ședere valabil eliberat de Regatul Unit scutește membrii de familie dintr-o țară terță ai unui cetățean al UE de obligația de a deține viză.

10. Într-o scrisoare din 14 aprilie 2008, Comisia l-a informat pe reclamant că împărtășește interpretarea dată de reclamant directivei [și anume, că permisele de ședere valabile eliberate de alte state membre îndeplinesc, de asemenea, cerințele de la articolul 5 alineatul (2)] și că a contactat deja autoritățile britanice în această privință. Cu toate acestea, din răspunsul primit, a fost evident că problema ridicată de reclamant s-a datorat unei transpuneri incorecte a directivei în legislația Regatului Unit. Prin urmare, Comisia a informat reclamantul că plângerea sa va fi luată în considerare în cadrul examinării generale a conformității legislației Regatului Unit cu directiva. Potrivit reclamantului, această scrisoare a fost ultimul răspuns al Comisiei cu privire la plângerea sa. Acest lucru nu este adevărat, întrucât Comisia i-a scris reclamantului de mai multe ori în perioada aprilie 2008-martie 2011, când acesta a depus plângerea la Ombudsman. Corespondența sus-menționată a Comisiei cu reclamantul poate fi rezumată după cum urmează:

La 23 septembrie 2008 și la 29 octombrie 2008, Comisia a trimis reclamantului două răspunsuri de susținere, având în vedere numeroasele sale plângeri privind încălcări ale legislației UE în mai multe state membre;

La 10 decembrie 2008, Comisia a adoptat un raport privind aplicarea directivei, în care a subliniat că își va intensifica eforturile pentru a asigura transpunerea completă și corectă a acesteia;

La 2 iunie 2009, Comisia a trimis o scrisoare suplimentară reclamantului, informându-l, printre altele, că problema ridicată în plângerea sa SG/CDC(2008)A/1076 va fi ridicată în cadrul unei reuniuni bilaterale între Comisie și autoritățile britanice;

- La 17 august 2009, contrar descrierii datei de către reclamant, acesta a invitat Comisia să furnizeze informații actualizate cu privire la toate plângerile sale, inclusiv cea înregistrată cu numărul de referință SG/CDC(2008)A/1076;

La 12 octombrie 2009, Comisia a răspuns reclamantului și i-a atras atenția asupra raportului din 2008 și a planurilor sale de a contacta autoritățile naționale ale tuturor statelor membre la scurt timp după aceea, pentru a obține clarificări cu privire la deficiențele identificate în transpunerea directivei;

La 23 martie 2010, Comisia a trimis autorităților britanice o scrisoare în care enumeră toate deficiențele identificate în transpunerea directivei în legislația Regatului Unit, inclusiv problema ridicată de reclamant. La 5 iulie 2010, la Londra, a avut loc o reuniune bilaterală cu autoritățile britanice pentru a discuta și a clarifica deficiențele. Comisia a solicitat autorităților britanice să își prezinte observațiile scrise în termen de opt săptămâni. Autoritățile britanice au transmis Comisiei observațiile lor la 24 ianuarie și la 24 februarie 2011;

- După ce răspunsul scris a fost analizat de Comisie, unele probleme au rămas nesoluționate. Comisia și autoritățile britanice au discutat în detaliu aceste aspecte în cadrul mai multor reuniuni bilaterale, în cursul cărora au fost soluționate unele aspecte. Cu toate acestea, o serie de alte probleme ridicate de reclamant, inclusiv transpunerea incorectă a articolului 5 alineatul (2), au rămas nesoluționate;

La 28 martie 2011, reclamantul a solicitat Comisiei o actualizare. La 26 aprilie 2011, Comisia l-a informat că a avut loc o reuniune bilaterală și că își finalizează evaluarea;

La 22 iunie 2011, Comisia a trimis autorităților britanice o scrisoare de punere în întârziere. Scrisoarea de punere în întârziere a subliniat existența a nouă probleme rămase legate de transpunerea sau aplicarea directivei. Punctul doi din scrisoare se referea la problema menționată în plângerea reclamantului;

La 10 iulie 2011, reclamantul a trimis o scrisoare Comisiei, solicitând detalii cu privire la progresele înregistrate de Comisie în perioada 2008-2011. Prin scrisorile din 11 și 28 iulie 2011, Comisia l-a informat pe reclamant cu privire la trimiterea scrisorii de punere în întârziere menționate mai sus și a promis să îl țină la curent.

La 4 august 2011, reclamantul a trimis o scrisoare Comisiei, solicitându-i să clarifice ce a făcut în perioada aprilie 2008-aprilie 2011 pentru a soluționa problema legată de normele Regatului Unit în materie de vize. La 8 septembrie 2011, Comisia a răspuns reclamantului și a descris încă o dată măsurile luate pentru soluționarea problemei.

11. Potrivit Comisiei, afirmația reclamantului potrivit căreia Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerea sa este nefondată. Lăsând la o parte confirmarea de primire a plângerii sale în 2008, Comisia a trimis reclamantului nouă scrisori în perioada aprilie 2008-septembrie 2011, în care a clarificat atât fondul problemei în cauză, cât și progresele înregistrate.

12. În ceea ce privește timpul scurs între depunerea plângerii în 2008 și trimiterea unei scrisori de punere în întârziere autorităților britanice în legătură cu problema ridicată în plângere, Comisia a subliniat că a înregistrat progrese în ceea ce privește evaluarea conformității legislației Regatului Unit cu directiva fără întârzieri nejustificate. În urma intrării în vigoare a directivei la 30 aprilie 2006, autoritățile britanice nu au notificat toate măsurile naționale adoptate pentru a se conforma directivei. Prin urmare, Comisia a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Regatului Unit pentru necomunicarea tuturor măsurilor de transpunere. Această procedură a fost abandonată în noiembrie 2008, ca urmare a notificării dispozițiilor de drept național care lipseau. Abia în acel moment Comisia a fost în măsură să înceapă să evalueze în mod cuprinzător dacă legislația Regatului Unit a transpus corect directiva, deoarece actele legislative necomunicate din Regatul Unit ar fi putut afecta evaluarea inițială (aprilie 2008) a Comisiei privind transpunerea articolului 5 alineatul (2) din directivă.

13. Primul rezumat cuprinzător al transpunerii directivei de către statele membre a fost realizat în decembrie 2008 în raportul Comisiei privind aplicarea directivei [4]. Acest raport a concluzionat că transpunerea generală a directivei a fost destul de dezamăgitoare și că problemele legate de vizele de intrare s-au numărat printre cele mai persistente încălcări ale drepturilor cetățenilor UE. În iulie 2009, Comisia a emis orientări [5] pentru o mai bună transpunere și aplicare a directivei. În prezentele orientări, Comisia a clarificat în mod expres faptul că permisele de ședere eliberate în temeiul articolului 10 din directivă unui membru de familie al unui cetățean al UE care își are reședința în statul membru gazdă, inclusiv cele eliberate de alte state membre, îi scutesc pe titularii acestora de obligația de a deține viză atunci când călătoresc împreună cu cetățeanul UE sau i se alătură în statul membru gazdă. Având în vedere gravitatea problemelor de transpunere din diferite state membre, Comisia a decis să adopte o abordare globală și a inițiat discuții bilaterale cu toate cele 27 de state membre cu privire la transpunerea întregii directive (așa-numita „abordare de tip pachet”), în loc să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor cu privire la aspecte individuale, ceea ce ar duce la o creștere semnificativă a numărului de proceduri similare inițiate. În ceea ce privește Regatul Unit, având în vedere că autoritățile sale și-au modificat legislația de transpunere a directivei în iulie 2009, evaluarea s-a încheiat în martie 2010, când Comisia a adresat o scrisoare autorităților britanice, enumerând peste 40 de aspecte în care Comisia a considerat că legislația Regatului Unit nu este conformă cu legislația UE. Lista problemelor a inclus, de asemenea, punctul de vedere al reclamantului. Între iulie 2010 și iunie 2011, a avut loc faza premergătoare procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și au avut loc o serie de reuniuni bilaterale între Comisie și autoritățile din Regatul Unit pentru a aborda problemele identificate în materie de transpunere. Discuțiile au fost în mare parte încununate de succes, dar, întrucât nu toate aspectele au fost abordate în mod satisfăcător de către autoritățile britanice, o scrisoare de punere în întârziere a fost trimisă autorităților britanice în iunie 2011. Scrisoarea se referea la chestiunea în discuție în plângerea reclamantului.

14. În observațiile sale, reclamantul a afirmat că înțelege că problema este complicată, tehnică și că, prin urmare, este nevoie de ceva timp pentru a o soluționa. El a declarat că, deși nu avea experiență în chestiuni juridice, a încercat să facă tot posibilul pentru a evidenția părțile directivei care i-au afectat în mod negativ viața și viața soției sale. Problema în cauză afectează, de asemenea, câteva mii de cetățeni ai UE aflați în aceeași situație. Reclamantul a subliniat că, de când soția sa i s-a alăturat în UE în 2007, s-au confruntat cu probleme legate de vize, ceea ce le-a împiedicat să circule atât de liber pe cât și-ar fi dorit în interiorul UE. Reclamantul a subliniat că a depus plângerea în ianuarie 2008. Prin urmare, a fost foarte frustrant faptul că, în octombrie 2011, aproape 4 ani mai târziu, nu exista încă nicio idee de soluție. Acest lucru a redus în mod semnificativ încrederea reclamantului în autoritățile UE. El a adăugat că soția sa a devenit acum cetățean belgian, ceea ce le-a atenuat problemele. Prin urmare, întrucât reclamantul și soția sa nu mai sunt afectați personal, acesta a declarat că Ombudsmanul ar putea închide cazul său. Reclamantul a adăugat că va urmări orice evoluții ulterioare prin intermediul mass-mediei de știri.

Evaluarea Ombudsmanului

15. În primul rând, Ombudsmanul observă că Comisia nu a rămas inactivă în ceea ce privește tratarea plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. În afară de confirmarea de primire din 30 ianuarie 2008, Comisia a trimis reclamantului un total de 6 răspunsuri între 14 aprilie 2008 și 26 aprilie 2011, dintre care cele patru răspunsuri din 14 aprilie 2008, 2 iunie și 12 octombrie 2009 și 26 aprilie 2011 au fost răspunsuri de fond. Comisia a trimis reclamantului alte 3 răspunsuri între 26 aprilie și 8 septembrie 2011 [6].

16. Reclamantul a indicat că, având în vedere că el și soția sa nu mai sunt afectați personal de presupusa încălcare a directivei, Ombudsmanul poate închide ancheta. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că nicio anchetă suplimentară cu privire la prezenta plângere nu este justificată. În special, Ombudsmanul nu va investiga dacă, în cazul de față, Comisia a tratat plângerea privind încălcarea dreptului comunitar în conformitate cu diferitele principii stabilite în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Ombudsmanul European privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar.

B. Concluzie

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o încheie cu următoarea concluzie:

Nicio anchetă suplimentară cu privire la prezenta critică nu este justificată.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

P. Nikiforos Diamandouros

Adoptată la Strasbourg, la 18 ianuarie 2012

[1] Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).

[2] Articolul 5 alineatul (2) din directivă prevede că „membrii amilici care nu sunt resortisanți ai unui stat membru au obligația de a deține o viză de intrare numai în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 sau, după caz, cu legislația națională. În sensul prezentei directive, deținerea permisului de ședere valabil menționat la articolul 10 scutește acești membri de familie de obligația de a deține viză”(sublinierea noastră).

[3] COM (2002) 141 final, JO 2002, C 244, p. 5.

[4] COM(2008) 840 final, 10 decembrie 2008.

[5] COM(2009)313 final, 2 iulie 2009.

[6] Se pare că reclamantul nu a primit multe dintre răspunsurile pe care i le-a trimis Comisia. Ombudsmanul observă că reclamantul și-a schimbat adresa de mai multe ori (din Irlanda în Belgia și din Belgia în Elveția) de când a depus plângerea privind încălcarea dreptului comunitar. De asemenea, folosește trei adrese de e-mail simultan. Răspunsurile Comisiei au fost trimise la adresele sale din Irlanda, Belgia și Elveția și/sau la una dintre cele trei adrese de e-mail.