Reclamantul a solicitat Comisiei Europene să acorde acces public la documentele legate de planul național al Franței în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR). După consultarea autorităților franceze, Comisia a refuzat accesul la documente. Procedând astfel, aceasta a invocat excepții în temeiul legislației UE privind accesul public la documente, susținând că divulgarea documentelor - chiar și a acelor documente care provin de la Comisie - ar putea submina politica financiară, monetară sau economică a Franței.

Deși Ombudsmanul a recunoscut că instituțiile UE se bucură de o marjă largă de apreciere atunci când decid cu privire la ceea ce ar submina politica financiară, monetară sau economică a unui stat membru, acesta nu a fost convins că documentele conțin informații sensibile în întregul text. Astfel, Ombudsmanul a propus o soluție prin care Comisia să reexamineze documentele în cauză în vederea acordării unui acces public semnificativ mai mare reclamantului.

Comisia nu a acceptat această propunere. Având în vedere interesul public semnificativ pentru subiectul în cauză, Ombudsmanul și-a exprimat regretul deosebit cu privire la faptul că Comisia nu a acceptat propunerea sa de soluție. Cu toate acestea, ea a decis că nu ar exista niciun scop util în continuarea anchetei sale și a închis cazul, menținându-și opinia potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să acorde un acces mai larg la documente.