întocmite în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Statutul Ombudsmanului European ^[1]

Contextul plângerii

1. În mai 2024, a intrat în vigoare „Legea privind materiile prime critice” („CRMA”)[2]. Acest regulament al UE urmărește să asigure accesul la o aprovizionare sigură și durabilă cu minerale și materiale esențiale cu o importanță economică ridicată și cu un risc semnificativ în materie de aprovizionare, care sunt esențiale pentru tehnologiile digitale, verzi și de apărare.

2. În temeiul CRMA, anumite proiecte de minerit, prelucrare și reciclare pot fi recunoscute ca „proiect strategic”[3], ceea ce înseamnă că aceste proiecte obțin un statut prioritar care impune autorităților și instanțelor naționale să desfășoare cât mai rapid posibil orice procedură administrativă sau judiciară legată de acordarea autorizațiilor pentru proiectele respective. 

3. Pentru a fi desemnate drept proiecte strategice, proiectele privind materiile prime critice trebuie să respecte anumite criterii [4]. De exemplu, acestea trebuie (i) să aducă o contribuție semnificativă la securitatea aprovizionării UE cu materii prime strategice, (ii) să devină fezabile într-un interval de timp rezonabil și (iii) să fie puse în aplicare în mod durabil, ceea ce înseamnă că promotorii de proiecte trebuie să monitorizeze, să prevină și să reducă la minimum orice impact negativ asupra mediului sau social al proiectului lor respectiv.

4. Deciziile privind desemnarea statutului de proiect strategic sunt luate de Comisia Europeană, după consultarea „Comitetului pentru materii prime critice”, care este format din experți din statele membre.

5. În mai 2024, Comisia a publicat prima cerere de candidaturi pentru recunoașterea proiectelor privind materiile prime critice ca proiecte strategice în temeiul CRMA.[5] În martie 2025, Comisia a desemnat 47 de proiecte din UE ca proiecte strategice.[6] În iunie 2025, Comisia a desemnat 13 proiecte situate în țări din afara UE ca proiecte strategice, inclusiv un proiect de extracție a litiului situat în Valea Jadar din Serbia.[7]

6. În iulie și, respectiv, septembrie 2025, reclamanții au înaintat Comisiei două cereri [8] de acces public la documente, independent unul de celălalt, solicitând accesul la cererea „proiectului Jadar” pentru a i se acorda statutul strategic în temeiul CRMA.

7. Comisia a identificat șapte documente, și anume formularul de cerere și șase documente justificative [9] care îi fuseseră prezentate de societatea în cauză („promotorul proiectului”). Comisia a refuzat să acorde acces public la documente în întregime, bazându-se pe necesitatea de a proteja interesul public în ceea ce privește apărarea și chestiunile militare și politicile financiare și economice ale UE [10], precum și pe necesitatea de a proteja interesele comerciale [11], făcând referire la o prezumție generală de nedivulgare.

8. În septembrie și, respectiv, noiembrie 2025, reclamanții au solicitat Comisiei să își revizuiască deciziile (prin formularea unor „cereri de confirmare”), punând sub semnul întrebării caracterul sensibil al informațiilor conținute în documente și susținând că există un interes public superior care justifică divulgarea.

9. Mai precis, reclamantul în cauza 3164/2025/PVV(MIG) a considerat că, având în vedere că proiectele strategice sunt finanțate din fonduri publice, accelerate și beneficiază de privilegii de reglementare, există un interes public de a ști cum sunt evaluate și selectate.

10. În plus, reclamantul a considerat că este probabil ca documentele să conțină informații despre mediu, inclusiv informații privind emisiile, pentru care interesul public ar trebui să aibă prioritate față de confidențialitatea comercială. În această privință, reclamantul a susținut, de asemenea, că, deoarece proiectul a fost împărțit în mai multe „unități independente”, impactul său global a fost dificil de înțeles și ar fi putut fi subreprezentat în cererea de proiect. În plus, reclamantul a susținut că au existat exerciții de explorare și testare pentru proiect care nu au fost în conformitate cu legislația națională aplicabilă. În cele din urmă, reclamantul a afirmat că există un „climat de intimidare” pentru persoanele care doresc să protesteze împotriva exploatării litiului în Serbia, făcând trimitere la un raport al Comisiei din 2024 care a constatat că protestatarii s-au confruntat cu arestări, percheziții la domiciliu, campanii de denigrare și acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice (procese „SLAPP”)[12].

11. Reclamantul a susținut, de asemenea, că Comisia nu a explicat suficient motivele deciziei sale de a desemna proiectul în cauză drept proiect strategic în temeiul CRMA. El a susținut că acest lucru subminează accesul la justiție, inclusiv dreptul organizațiilor societății civile de a contesta deciziile administrative în materie de mediu în temeiul cadrului Aarhus [13].

12. În mod similar, reclamantul în cauza 243/2026/NH a observat că promotorul proiectului în cauză a făcut obiectul unei examinări în ceea ce privește impactul asupra mediului al diferitelor proiecte din întreaga lume. El și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că, în cazul unui accident în Valea Jadarului, o potențială contaminare a apei ar putea afecta țările învecinate, și anume Croația, România și Bulgaria. El a făcut referire, de asemenea, la opoziția comunității locale față de „proiectul Jadar” și a subliniat importanța asigurării faptului că obiectivele proiectului sunt în concordanță cu cele ale Memorandumului de înțelegere privind un parteneriat strategic între UE și Serbia privind materiile prime durabile, lanțurile valorice ale bateriilor și vehiculele electrice.[14] Potrivit reclamantului, promotorul proiectului este, de asemenea, un exportator de produse militare din Serbia, iar utilizarea litiului în scopuri militare ale UE ar submina, în opinia sa, neutralitatea Serbiei.

13. Atunci când nu au primit un răspuns de confirmare din partea Comisiei în termenul stabilit (care este considerat un răspuns negativ implicit [15]), reclamanții s-au adresat Ombudsmanului, exprimându-și îngrijorarea cu privire la întârzierea înregistrată de Comisie în tratarea cererilor lor de acces și cu privire la refuzul acesteia de a divulga documentele în cauză.

Ancheta

14. Ombudsmanul a deschis două anchete cu privire la refuzul implicit al Comisiei de a acorda acces public în temeiul Regulamentului 1049/2001.

15. În contextul unei anchete strategice ^[16], Ombudsmanul constatase deja că întârzierile sistemice ale Comisiei în prelucrarea cererilor de acces public constituie administrare defectuoasă.^[17] Prin urmare, deși și-a exprimat regretul cu privire la întârzierea răspunsurilor Comisiei la cererile de confirmare ale reclamanților, Ombudsmanul nu a deschis o anchetă cu privire la motivele întârzierii în aceste cazuri specifice. Cu toate acestea, Ombudsmanul este conștient de faptul că Comisia continuă să înregistreze întârzieri în tratarea cererilor de acces public și monitorizează îndeaproape chestiunea pe baza plângerilor care i-au fost prezentate.

16. Ca un prim pas în anchete, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să emită o decizie de confirmare explicită în fiecare caz.

17. Atunci când întârzierea a persistat, echipa de anchetă a Ombudsmanului a procedat la examinarea documentelor în cauză.

18. În martie și, respectiv, aprilie 2026, Comisia a emis o decizie de confirmare în fiecare caz. Aceasta și-a menținut poziția potrivit căreia accesul la documentele relevante trebuia refuzat în totalitate, invocând necesitatea de a proteja interesele comerciale ale inițiatorului proiectului în cauză, susținând că se aplica o prezumție generală de nedivulgare.

19. Comisia nu s-a mai bazat pe excepțiile pentru protecția interesului public în ceea ce privește apărarea și chestiunile militare, precum și politicile financiare și economice ale UE.

20. Reclamanții au rămas nemulțumiți de accesul acordat. Prin urmare, echipa de anchetă a Ombudsmanului a continuat examinarea documentelor.

Argumentele prezentate Ombudsmanului

21. În deciziile sale de confirmare, Comisia a afirmat că documentele fac parte dintr-o cerere de recunoaștere cu succes a unui proiect privind materiile prime critice ca proiect strategic în temeiul CRMA. Aceasta a explicat că, pentru a stabili dacă acordă acest statut, trebuie să evalueze dacă proiectul în cauză îndeplinește criteriile de recunoaștere relevante, care sunt de natură tehnică și se referă, de exemplu, la capacitatea proiectului de a aduce o contribuție semnificativă la aprovizionarea cu materii prime strategice în UE, la fezabilitatea sa tehnică, la volumul preconizat al producției sale, precum și la sustenabilitatea și impactul său asupra mediului. Aceasta înseamnă că cererile de proiecte trebuie să conțină informații tehnice detaliate, inclusiv dovezi referitoare la îndeplinirea fiecărui criteriu de recunoaștere, un calendar pentru punerea în aplicare a proiectului și un plan de afaceri care să evalueze viabilitatea financiară a proiectului.

22. Având în vedere cele de mai sus, Comisia a considerat că prezumția generală de nedivulgare pe care instanțele UE au recunoscut-o în legătură cu documentele care fac parte din oferte (care includ, de regulă, o ofertă tehnică, economică și financiară) prezentate în cadrul achizițiilor publice ale UE se aplică prin analogie.

23. Mai precis, Comisia a afirmat că raționamentul care stă la baza acestei prezumții generale este necesitatea de a menține concurența nedenaturată și interesele legitime ale operatorilor economici care participă la procedurile de achiziții publice și că considerații similare pot fi aplicate cererilor de acordare a statutului de proiect strategic. Aceasta a susținut că acest statut implică o poziție privilegiată pe piață și că solicitanții trebuie „să își demonstreze expertiza specifică și atractivitatea individuală, care, într-un context comercial, este de natură concurențială, indiferent dacă statutul poate fi acordat unui număr nespecificat de solicitanți în cadrul unei singure cereri de propuneri”. Comisia a afirmat, de asemenea, că astfel de cereri conțin informații cu privire la expertiza sectorială, relațiile de afaceri și abordarea inovatoare ale promotorului de proiect respectiv utilizate în dezvoltarea proiectului său și că divulgarea ar dezvălui metodologia utilizată de promotorul de proiect pentru structurarea cererii lor și orice posibili factori de diferențiere/unicitate care ar putea constitui un avantaj concurențial.

24. Comisia a susținut că astfel de informații au un caracter sensibil și o valoare comercială semnificativă, deoarece ar putea fi utilizate de concurenți în avantajul lor, atât în ceea ce privește activitățile lor comerciale în general, cât și în contextul unei cereri de acordare a statutului de proiect strategic în temeiul CRMA. Comisia a adăugat că piața materiilor prime critice este caracterizată de o concentrare ridicată și de o volatilitate ridicată, astfel încât publicarea oricăror informații privind expertiza tehnică și strategia de afaceri a unui promotor de proiect poate aduce prejudicii majore intereselor sale comerciale.

25. În ceea ce privește existența unui interes public superior, Comisia a respins argumentul potrivit căruia divulgarea ar asigura transparența și controlul democratic cu privire la modul în care proiectele strategice sunt evaluate și selectate ca fiind de natură prea generală.

26. În ceea ce privește informațiile despre mediu, Comisia a considerat că documentele nu conțin nicio informație care ar putea fi considerată în mod rezonabil drept „informații referitoare la emisiile în mediu”, având în vedere că informațiile relevante nu au fost „determinate – și, prin urmare, neipotetice – în ceea ce privește tipul, durata sau volumul unor astfel de emisii potențiale”. În special, deși, atunci când evaluează o cerere în temeiul CRMA, efectuează o evaluare globală a măsurii în care un proiect ar fi pus în aplicare în mod durabil, punerea în aplicare durabilă concretă a unui proiect depinde de evaluarea impactului său asupra mediului de către autoritățile naționale competente, deoarece numai procesul național de acordare a autorizațiilor poate asigura că proiectele privind materiile prime critice sunt sigure, securizate și conforme cu cerințele de mediu. În consecință, recunoașterea unui proiect ca proiect strategic în temeiul CRMA nu aduce atingere cerințelor aplicabile în temeiul dreptului UE, al dreptului național sau al dreptului internațional.[18]

27. În ceea ce privește proiectul în litigiu, Comisia a arătat că, la momentul cererii sale de acordare a statutului strategic, mai multe autorizații de mediu erau încă în curs. Prin urmare, niciuna dintre trimiterile la emisiile potențiale care pot fi cuprinse în documente nu poate fi considerată „efectivă sau previzibilă”. Comisia a considerat, de asemenea, că alte informații despre mediu decât cele referitoare la emisii pe care le-ar putea conține documentele fac obiectul unor considerații similare. Aceasta a concluzionat că accesul public la astfel de informații nu ar servi scopului de a susține afirmațiile formulate de reclamanți în cererile lor de confirmare. Acest scop nu ar prevala nici asupra necesității de a proteja interesele comerciale ale inițiatorului proiectului.

28. În sfârșit, în ceea ce privește interesul public de a avea acces la justiție, Comisia a susținut că interesul unei organizații a societății civile de a divulga un document în scopul formulării unei cereri de reexaminare internă în temeiul cadrului Aarhus este un interes privat, iar nu un interes public. Comisia a adăugat că termenul pentru formularea unei astfel de cereri (în ceea ce privește desemnarea proiectului în cauză drept proiect strategic) a expirat deja.

29. În observațiile sale cu privire la decizia de confirmare a Comisiei privind cererea sa de acces, reclamantul în cauza 3164/2025/PVV(MIG) a susținut că utilizarea unei prezumții generale de nedivulgare este nejustificată din cauza contextului procedural diferit al procedurii de achiziții publice și al procedurii de recunoaștere a proiectelor privind materiile prime critice ca proiecte strategice în temeiul CRMA. Mai precis, reclamantul a susținut că primul implică un mediu contradictoriu din punct de vedere comercial, în timp ce al doilea servește la certificarea faptului că proiectele îndeplinesc cerințele de reglementare, astfel încât riscul de divulgare este fundamental diferit.

30. În plus, reclamantul a susținut că anumite informații din documente nu sunt în mod clar sensibile din punct de vedere comercial, cum ar fi calendarul de punere în aplicare a proiectului, angajamentele generale privind durabilitatea și descrierile factuale ale locației, domeniului de aplicare și contextului de reglementare ale proiectului. Acest tip de informații, a spus el, sunt dezvăluite în mod obișnuit, de exemplu, în procesele de autorizare și evaluările impactului asupra mediului.

31. Reclamantul a susținut, de asemenea, că există un interes public superior care justifică divulgarea. Menționând că proiectele desemnate ca proiect strategic în cadrul CRMA beneficiază de un avantaj economic semnificativ, inclusiv de acces la finanțare publică, el a reiterat faptul că publicul are dreptul de a ști pe ce bază sunt alocate beneficiile, privilegiile și resursele. El a adăugat că proiectul în cauză are un impact direct asupra comunităților locale care au un drept legitim, protejat din punct de vedere juridic, de a cunoaște calendarul activităților care le pot afecta mediul, proprietatea și mijloacele de subzistență. În plus, reclamantul a susținut că proiectul prezintă o controversă publică excepțională, deoarece a generat litigii, proteste, control parlamentar și angajament diplomatic la cele mai înalte niveluri și că nu există niciun risc de prejudiciu, având în vedere că în prezent este suspendat.

32. În ceea ce privește accesul la informațiile despre mediu, reclamantul a considerat că raționamentul Comisiei este contradictoriu. Mai precis, observând că criteriile de recunoaștere în temeiul CRMA includ în mod explicit durabilitatea și abordarea impactului asupra mediului, el a susținut că, în cazul în care informațiile relevante nu sunt suficient de concludente pentru a fi divulgate, acestea trebuie să fie la fel de insuficient de concludente pentru a fi invocate pentru a conferi statutul de proiect strategic. În acest caz, Comisia ar trebui să explice pe ce bază probatorie a acordat acest statut. De fapt, în cazul în care Comisia are îndoieli cu privire la exactitatea sau exhaustivitatea informațiilor despre mediu conținute în documente, acest lucru ar constitui un motiv de îngrijorare în ceea ce privește soliditatea evaluării sale în temeiul CRMA și, prin urmare, un interes public puternic pentru divulgare.

33. În ceea ce privește accesul la justiție în probleme de mediu, reclamantul a afirmat că documentele ar putea fi relevante în legătură cu alte căi de atac decât o cerere de reexaminare internă în temeiul cadrului Aarhus, inclusiv acțiuni în fața instanțelor naționale, proceduri în temeiul legislației UE în domeniul mediului și contestarea deciziilor de acordare a unei autorizații. Reclamantul a respins, de asemenea, opinia Comisiei potrivit căreia acest argument ilustrează un interes privat, afirmând că accesul la justiția în domeniul mediului este recunoscut ca fiind un interes public.

34. Reclamantul în cauza 243/2026/NH a afirmat că un proiect minier complex, cum ar fi cel în cauză, poate afecta mediul, gestionarea apei, biodiversitatea, patrimoniul, precum și comunitatea locală. El a considerat că Comisia nu a luat suficient în considerare aceste preocupări atunci când a desemnat proiectul drept proiect strategic în temeiul CRMA și a reiterat faptul că promotorul proiectului în cauză se confruntă deja cu un control al impactului său asupra mediului în diferite proiecte din întreaga lume. În plus, reclamantul a susținut că divulgarea cererii proiectului în temeiul CRMA ar permite publicului să evalueze natura proiectului și să elimine orice posibile suspiciuni de corupție.

35. În ambele cazuri, reclamanții au respins poziția Comisiei potrivit căreia excepția se aplică tuturor documentelor și că nu a fost posibil accesul parțial.

Evaluarea Ombudsmanului care a condus la o recomandare

36. Având în vedere suprapunerea în materie, Ombudsmanul a decis să trateze aceste plângeri în comun și să emită o recomandare unică.

37. Instituțiile UE pot refuza să acorde acces public la un document solicitat în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 în cazul în care există un risc previzibil în mod rezonabil și neipotetic ca divulgarea acestuia să aducă atingere intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice. Cu toate acestea, instituțiile Uniunii nu se pot baza pe necesitatea de a proteja interesele comerciale pentru simplul motiv că informațiile se referă la o întreprindere sau la relațiile sale de afaceri. Excepția servește la protejarea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, cum ar fi informațiile referitoare la strategia de afaceri sau know-how-ul specific al unei societăți.[19] În consecință, atunci când invocă această excepție, instituțiile UE trebuie să explice modul în care divulgarea ar putea submina în mod specific și efectiv interesele comerciale legitime în cauză.[20]

38. În speță, Comisia s-a întemeiat pe necesitatea de a proteja interesele comerciale ale inițiatorului proiectului în cauză, susținând că o prezumție generală de nedivulgare putea fi aplicată documentelor în litigiu. În acest caz, instituția Uniunii în cauză nu trebuie să examineze individual documentele în litigiu și nici să explice prejudiciul concret pe care l-ar implica divulgarea conținutului lor. Dimpotrivă, aceasta poate prezuma că, întrucât documentele fac parte dintr-un anumit dosar sau dintr-o anumită categorie de documente, acestea trebuie să rămână confidențiale în întregime.

Cu privire la prezumția generală de nedivulgare

39. Comisia a considerat că prezumția generală potrivit căreia divulgarea ofertelor ofertanților în cadrul procedurilor de achiziții publice ar aduce atingere intereselor comerciale ale ofertanților în cauză, astfel cum sunt recunoscute de instanțele Uniunii, putea fi aplicată, prin analogie, documentelor referitoare la desemnarea proiectelor privind materiile prime critice drept „proiecte strategice” în temeiul CRMA.

40. În esență, Comisia a susținut că se poate considera că o cerere de acordare a statutului de proiect strategic conține informații comerciale sensibile care ar putea fi utilizate de concurenți în cadrul propriilor cereri de proiecte, denaturând astfel concurența în cadrul procedurilor ulterioare și subminând așteptările legitime ale promotorului proiectului care a aplicat.

41. Poziția Comisiei nu este convingătoare. În special, procedura de achiziții publice este de natură diferită de procesul prin care se stabilește dacă unui proiect privind materiile prime critice ar trebui să i se acorde sau nu statutul de proiect strategic în temeiul CRMA. Procedura de achiziții publice este o procedură de selecție comparativă care impune instituției în cauză să compare diferite oferte comerciale de la diferiți ofertanți cu privire la același serviciu pentru a-l selecta pe cel mai bun. Numai ofertantului câștigător i se va atribui un contract de servicii. Prin urmare, procedura de achiziții publice are un caracter competitiv.

42. În schimb, procesul de desemnare a proiectelor privind materiile prime critice ca proiecte strategice nu se bazează pe oferte, costuri sau concurență între operatorii de pe piață, ci pe criterii de interes public. Atunci când evaluează cererile pentru statutul de proiect strategic, Comisia trebuie să stabilească dacă proiectul relevant îndeplinește sau nu cerințele statutare prevăzute în CRMA, exercitând o putere discreționară administrativă. În cazul în care Comisia consideră că un proiect îndeplinește aceste criterii, proiectul va fi recunoscut ca proiect strategic. Această decizie se ia indiferent de conținutul altor cereri de proiecte. Cu alte cuvinte, în teorie, toate proiectele care solicită statutul de proiect strategic într-o anumită cerere de propuneri pot avea succes.

43. În plus, pare nerezonabil să se presupună că cereri de proiecte precum cea în discuție în prezenta cauză conțin informații sensibile din punct de vedere comercial. Documentele au fost furnizate de promotorii de proiecte în cauză pentru a ilustra dacă și în ce mod proiectul lor respectiv îndeplinește cerințele relevante prevăzute în CRMA.[21] Aceasta include, de exemplu, modul în care un proiect ar fi pus în aplicare în mod durabil, și anume modul în care promotorul de proiect ar preveni și ar reduce la minimum impactul negativ asupra mediului și asupra societății.

44. În mod normal, aceste informații vor face parte, de asemenea, din evaluarea obligatorie a impactului asupra mediului (EIM) pe care promotorii de proiecte trebuie să o efectueze în conformitate cu cadrul național de reglementare aplicabil acestora și/sau din evaluările impactului social și asupra mediului pe care promotorii de proiecte le-ar putea efectua în mod voluntar sau în contextul îndeplinirii cerințelor de finanțare. O caracteristică esențială a unor astfel de evaluări este, de obicei, faptul că acestea sunt menite să fie puse la dispoziția publicului. De asemenea, având în vedere dimensiunea și impactul semnificativ al proiectelor privind materiile prime critice, promotorii de proiecte colaborează, de obicei, cu o gamă largă de părți interesate, pentru a îmbunătăți percepția publicului cu privire la proiectul lor și pentru a obține sprijin pentru acesta sau deoarece normele aplicabile le impun să facă acest lucru. În acest context, informațiile pe care promotorii de proiecte trebuie să le furnizeze Comisiei în temeiul CRMA pentru a demonstra conformitatea cu cerința de implicare semnificativă a comunităților locale implicate atunci când solicită statutul de proiect strategic devin publice.

45. Pe baza examinării documentelor din prezenta anchetă și a unei anchete paralele [22], Ombudsmanul nu este convins că documentele în cauză conțin exclusiv informații care ar reflecta expertiza specifică, know-how-ul sau secretele de afaceri ale promotorului proiectului sau ar putea fi considerate sensibile din alte motive. Mai degrabă, o mare parte din informațiile pe care le conține au un caracter destul de general. În formularul de candidatură, promotorul proiectului descrie, de exemplu, ce legi interne se aplică proiectului său, la ce cadre voluntare aderă și unde este în curs de obținere a autorizațiilor necesare pentru punerea în aplicare a proiectului său. În ceea ce privește măsurile specifice pe care promotorul proiectului intenționează să le atenueze impactul social și de mediu al proiectului său, informațiile din formularul de cerere nu sunt adesea foarte detaliate, ci constituie un rezumat al informațiilor care au fost deja făcute publice în mod legal în altă parte.

46. De exemplu, promotorul proiectului în cauză a creat un site web al proiectului pe care publicase un proiect de evaluare a impactului proiectului asupra mediului. Deși acest document nu mai este disponibil pe site-ul web al proiectului, faptul că promotorul proiectului însuși l-a publicat ilustrează faptul că nu a considerat conținutul său ca fiind sensibil din punct de vedere comercial. În plus, documentul a fost comentat pe larg de societatea civilă și de actorii din mediul academic și a constituit baza unei decizii de definire a domeniului de aplicare de către autoritățile naționale responsabile în ceea ce privește evaluarea impactului asupra mediului care urmează să fie efectuată. În plus, inspecția a arătat că cel puțin unul dintre documentele justificative în cauză este pus la dispoziția publicului.

47. Ombudsmanul observă, de asemenea, că metodologia utilizată de promotorul proiectului pentru formularea și structurarea cererii sale este prezentată într-un document de orientare [23] furnizat de Comisie, precum și în formularul de cerere relevant în sine. În consecință, tipul de informații incluse în formularul de candidatură este foarte asemănător cu informațiile incluse în candidaturile altor promotori de proiecte, iar documentele justificative furnizate de diferiți promotori de proiecte sunt, de asemenea, de același tip. În plus, structura „documentației privind durabilitatea” furnizate Comisiei respectă legislația națională aplicabilă și/sau orientările autorităților naționale. Prin urmare, este puțin probabil ca, în toate circumstanțele, divulgarea lor să ofere altor promotori de proiecte un avantaj neloial în ceea ce privește copierea abordării celuilalt.

48. În plus, cererile de proiecte pe care Comisia le examinează în legătură cu o anumită rundă a cererii de propuneri nu se referă la proiecte identice sau chiar similare. Mai degrabă, proiectele privind materiile prime critice tind să fie unice datorită poziției lor geografice, materiilor prime care urmează să fie extrase sau prelucrate, cadrului național de reglementare care li se aplică, factorilor de mediu care ar putea fi afectați și nevoilor comunității locale în cauză. În consecință, impactul pe care îl poate avea fiecare proiect și modul în care poate fi abordat cel mai bine sunt, de asemenea, unice.

49. În cele din urmă, trebuie remarcat faptul că Comisia însăși a făcut publice unele dintre informațiile conținute în cererile de proiecte similare, și anume, în răspunsul său la o „cerere de reexaminare internă”[24] formulată de un consorțiu de organizații ale societății civile, care a fost emis înainte de adoptarea deciziei de confirmare în acest caz [25].

50. Având în vedere toate acestea, Ombudsmanul consideră că nu era rezonabil ca Comisia să prezume că documentele în litigiu ar conține informații sensibile în tot cuprinsul lor și, prin urmare, că le-ar putea fi aplicată o prezumție generală de nedivulgare. Astfel, Comisia ar fi trebuit să efectueze o evaluare individuală a cererii de proiect, în vederea acordării unui acces parțial larg.

Cu privire la existența unui interes public superior

51. În cazul în care o instituție a Uniunii a stabilit că acordarea accesului public la documente ar aduce în mod rezonabil atingere protecției intereselor comerciale, aceasta trebuie să refuze accesul, cu excepția cazului în care există un interes public superior care justifică divulgarea [26].

52. În această privință, reclamanții, inclusiv făcând trimitere la Regulamentul Aarhus [27], au susținut că este probabil ca documentele să conțină informații despre mediu, care cuprind „informații referitoare la emisiile în mediu”[28], și că astfel de informații ar trebui să fie divulgate indiferent de sensibilitatea lor comercială.

53. Regulamentul Aarhus urmărește să asigure faptul că „informațiile despre mediu” sunt puse treptat la dispoziția publicului și difuzate acestuia [29]. Scopul accesului la aceste informații este de a promova participarea publicului la procesul decizional aferent, sporind astfel responsabilitatea și contribuind la sensibilizarea publicului cu privire la deciziile luate și la sprijinirea acestora. Prin urmare, se consideră că există un interes public pentru accesul la „informațiile despre mediu”, iar instituțiile UE ar trebui să țină seama de acest lucru atunci când evaluează cererile de acces public [30].

54. Cu toate acestea, interesul public de a avea acces la „informațiile despre mediu” nu prevalează în mod automat asupra interesului care trebuie protejat prin nedivulgarea documentelor solicitate. În schimb, aceasta trebuie apreciată pe baza unei examinări individuale a documentelor și a contextului acestora [31]. Acest lucru este diferit atunci când este vorba despre un anumit tip de „informații despre mediu”, și anume informații care „se referă la emisii în mediu”. Pentru acest tip specific de informații despre mediu, se presupune că există un interes public superior în ceea ce privește protecția intereselor comerciale [32].

55. Noțiunea de „informații referitoare la emisiile în mediu” nu se limitează la informațiile privind „emisiile reale”. Acesta cuprinde, de asemenea, informații care permit publicului să știe „ce, se poate prevedea, va fi eliberat în mediu (...)”[33] și informații referitoare la efectele acestor emisii [34].

56. În acest caz, Comisia a considerat, în deciziile de confirmare respective, că documentele solicitate nu conțin nicio informație care ar putea fi considerată în mod rezonabil „informații referitoare la emisiile în mediu”, deoarece autorizațiile de mediu pentru proiect erau încă în curs la momentul depunerii cererii sale în temeiul CRMA. Din acest motiv, Comisia a considerat că orice informație privind emisiile în mediu care ar putea fi inclusă în cererea de proiect trebuie considerată mai degrabă pur ipotetică decât reală sau previzibilă.

57. Ombudsmanul consideră că această poziție nu este convingătoare.

58. În temeiul CRMA, Comisia nu este obligată să efectueze o evaluare cuprinzătoare a impactului asupra mediului al unui proiect care solicită statutul de proiect strategic. Mai degrabă, autorităților naționale responsabile le revine sarcina de a efectua o evaluare de mediu completă și detaliată atunci când proiectele solicită autorizația de mediu necesară. Cu toate acestea, pentru a verifica dacă un proiect privind materiile prime critice ar fi pus în aplicare în mod durabil, Comisia trebuie „să ia în considerare o evaluare globală a conformității unui proiect cu dreptul relevant al Uniunii sau cu dreptul intern relevant, precum și dovezi suplimentare relevante, ținând seama de localizarea proiectului”.[35] Aceasta înseamnă că promotorii de proiecte trebuie să furnizeze Comisiei informații ample privind mediul, astfel încât să îi permită să evalueze dacă impactul proiectului lor asupra mediului ar fi monitorizat, prevenit și redus la minimum în mod suficient.

59. Astfel cum a arătat inspecția, documentația conține într-adevăr informații detaliate care se califică drept „informații despre mediu” în temeiul Regulamentului Aarhus, inclusiv informații cu privire la emisiile viitoare preconizate ale proiectului și la impactul acestor emisii asupra mediului. Aceste informații par să se bazeze pe o evaluare efectuată de experți independenți și pe teste de laborator. În plus, aceste informații au fost transmise, de asemenea, autorităților publice pentru a ilustra faptul că proiectul îndeplinește cerințele statutare relevante pentru statutul de proiect strategic și/sau în contextul procedurilor naționale de mediu.

60. Astfel cum s-a menționat mai sus, conceptul de „informații referitoare la emisiile în mediu” acoperă „informațiile privind emisiile previzibile în mediu” [36]. Ombudsmanul înțelege că informațiile privind emisiile vor fi considerate previzibile dacă informațiile respective se bazează pe o evaluare concretă a datelor obiective. În schimb, informațiile privind emisiile vor fi considerate pur ipotetice dacă aceste informații nu se bazează pe o evaluare concretă a datelor obiective, ci mai degrabă pe presupuneri.

61. Pe baza inspecției documentelor relevante, Ombudsmanul consideră că informațiile referitoare la emisiile viitoare estimate ale proiectului cuprinse în acestea se bazează pe o evaluare concretă a datelor obiective și, prin urmare, că este probabil ca aceste emisii să apară în funcție de natura și amploarea lucrărilor avute în vedere. Deși nu este imposibil ca planificarea proiectului să se schimbe ușor (sau să nu fie pusă în aplicare în cele din urmă), informațiile privind emisiile care au fost transmise Comisiei în temeiul CRMA ar trebui, prin urmare, cel puțin să fie considerate „previzibile” și, prin urmare, să intre sub incidența conceptului de „informații [care] se referă la emisiile în mediu” în sensul Regulamentului Aarhus al UE. Astfel, Comisia a acceptat-o ca bază pentru evaluarea sustenabilității proiectelor în cauză.

62. În plus, este clar că proiectul privind materiile prime critice în cauză va avea un impact major asupra mediului și asupra vieții persoanelor din zonele extinse ale țării în care este situat și, eventual, din afara acesteia. Prin urmare, având în vedere că a recunoscut proiectul ca fiind un proiect strategic, Comisia ar trebui să poată explica publicului de ce a considerat că impactul său asupra mediului ar fi monitorizat și abordat în mod suficient. Faptul că publicul poate examina decizia Comisiei de a desemna un proiect drept proiect strategic și de a trage la răspundere Comisia pare deosebit de presant atunci când un proiect este caracterizat de controverse [37].

63. Având în vedere toate cele de mai sus, Ombudsmanul constată că refuzul Comisiei de a acorda un acces public larg la documentele în litigiu a constituit o administrare defectuoasă. Prin urmare, petiționara face o recomandare corespunzătoare mai jos.

Recomandare

Pe baza anchetei privind această plângere, Ombudsmanul adresează Comisiei următoarea recomandare:

Comisia Europeană ar trebui să își reexamineze poziția cu privire la cererile de acces public în vederea acordării unui acces larg publicului, ținând seama de observațiile de mai sus. Dacă este necesar, Comisia ar trebui să consulte promotorul proiectului în cauză.

Comisia și reclamanții vor fi informați cu privire la această recomandare. În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Statutul Ombudsmanului European, Comisia trimite un aviz detaliat până la 5 februarie 2027.

Teresa Anjinho Ombudsmanul
European 

Strasbourg, 5.11.2026 

 

[1] Disponibil la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv%3AOJ.L_.2021.253.01.0001.01.ENG&toc=OJ%3AL%3A2021%3A253%3ATOC.

[2] Cuprins Regulamentul 2024/1252 din 11 aprilie 2024 de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02024R1252-20240503.

[3] În cazul în care A se vedea în special articolul 6 alineatul (1), articolul 7 și articolul 10 din CRMA.

[4] În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din CRMA.

[5] În cazul în care Disponibil la adresa: https://single-market-economy.ec.europa.eu/calls-expression-interest/call-applications-strategic-projects-under-critical-raw-materials-act_en.

[6] Decizia Comisiei de enumerare a tuturor proiectelor din UE care au fost desemnate drept proiecte strategice este disponibilă la adresa: https://webgate.ec.europa.eu/circabc-ewpp/d/d/workspace/SpacesStore/1958718b-21e9-40f4-9c9f-42a58dc4c5a3/download.

[7] Decizia Comisiei care enumeră toate proiectele din afara UE care au fost desemnate drept proiecte strategice este disponibilă la adresa: https://single-market-economy.ec.europa.eu/document/download/808502c2-21c7-4ca8-855f-ff0b528f91c4_en?filename=C_2025_3491_1_EN_ACT_part1_v4.pdf.

[8] În temeiul Regulamentului 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Comisiei și ale Consiliului: http://data.europa.eu/eli/reg/2001/1049/oj.

[9] Planul conceptual de închidere a proiectului, planul de afaceri, dovezi ale sistemelor de certificare, planificarea operațională, documentația privind durabilitatea și un studiu de fezabilitate tehnică.

[10] În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 1049/2001.

[11] În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[12] Reclamantul a făcut trimitere la Raportul Comisiei din 2024 privind Serbia: https://enlargement.ec.europa.eu/document/download/3c8c2d7f-bff7-44eb-b868-414730cc5902_en?filename=Serbia%20Report%202024.pdf.

[13] Articolul 10 din Regulamentul 1367/2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (denumit în continuare „Regulamentul Aarhus”): https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02006R1367-20230429.

[14] Memorandum de înțelegere disponibil la adresa: https://single-market-economy.ec.europa.eu/document/6fe0e605-9299-45c3-b846-2efb85585251_ro.

[15] În conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul 1049/2001.

[16] Ancheta strategică OI/2/2022/OAM privind timpul necesar Comisiei Europene pentru a trata cererile de acces public la documente: https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/60766.

[17] Decizie în cadrul anchetei strategice OI/2/2022/OAM de mai sus: https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/175321.

[18] În conformitate cu considerentul 25 și cu articolul 6 alineatul (3) din CRMA.

[19] A se vedea, de exemplu, hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2018, PTC/EMA, T-718/15: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=199044&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=13039858.

[20] A se vedea, de exemplu, Hotărârea Curții de Justiție din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‐57/16 P, punctul 51: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=205322&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=19039430.

[21] Articolul 6 alineatul (1) din CRMA.

[22] Cazul 1855/2025/PVV(MIG) privind modul în care Comisia Europeană a tratat o cerere de acces public la documentele legate de proiecte care au fost recunoscute ca „proiecte strategice” în temeiul Actului privind materiile prime critice: https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/69726.

[23] Cea mai recentă versiune a prezentului „Ghid pentru solicitanți” este disponibilă la adresa: https://single-market-economy.ec.europa.eu/sectors/raw-materials/areas-specific-interest/critical-raw-materials/strategic-projects-under-crma/guide-applicants_en.

[24] În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul Aarhus.

[25] A se vedea evaluarea detaliată a Comisiei anexată la răspunsul său din 8 ianuarie 2026: https://circabc.europa.eu/ui/group/3b48eff1-b955-423f-9086-0d85ad1c5879/library/74edffdc-0eb5-4658-bb6c-a5674127feb1/details.

[26] În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul 1049/2001.

[27] Regulamentul 1367/2006, a se vedea nota de subsol 13 de mai sus.

[28] Articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul Aarhus.

[29] Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul Aarhus.

[30] A se vedea, de asemenea, Decizia Ombudsmanului în cauzele 1132/2022/OAM și 1374/2022/OAM (https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/168684), punctul 34.

[31] A se vedea, de asemenea, Decizia Ombudsmanului în cauzele 1132/2022/OAM și 1374/2022/OAM, punctul 35.

[32] În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Aarhus.

[33] Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2018, Rogesa Roheisengesellschaft Saar mbH/Comisia, T-643/13: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:62013TJ0643.

[34] A se vedea, de exemplu, Hotărârea Tribunalului din 13 noiembrie 2024, PAN Europe/Comisia, T-104/23, punctul 66: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:62023TJ0104.

[35] În conformitate cu punctul 5 din anexa III la CRMA.

[36] A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții de Justiție din 23 noiembrie 2016, Comisia Europeană/Stichting Greenpeace Nederland și Pesticide Action Network Europe (PAN Europe), cauza C-673/13 P, punctul 74: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A62013CJ0673.

[37] A se vedea, de exemplu: https://www.euronews.com/2024/08/09/we-are-not-interested-in-their-profits-farmers-protest-against-giant-lithium-mine-in-serbi; https://www.reuters.com/markets/commodities/serbia-wants-talks-with-rio-tinto-over-jadar-lithium-project-2024-01-17/; https://www.politico.eu/article/serbia-lithium-reserve-eu-mining-colony-electric-vehicles/.